sursa: http://ro.altermedia.info/familiesocietate/ministerul-sanatatii-chemat-in-instanta-pentru-stoparea-vaccinarii-hpv_10434.html
===========
Sindicatul Independent al Juristilor din Romania a depus o actiune in justitie pentru anularea Ordinului Ministerului Sanatatii Publice nr. 574/269 din 2008, in vederea stoparii Campaniei de vaccinare HPV initiata in scolile romanesti. Motivul principal al acestei actiuni il constituie faptul ca acesta vaccinare poate genera mai multe decese decat cancerul de col uterin.
Cererea de chemare in judecata, inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti cu numarul 7483/2/2008, solicita instantei, printre altele, sa oblige paratul MSP la emiterea unui act al autoritatii administrative de asumare concreta a responsabilitatii privind consecintele efectelor nocive ale vaccinarii.
Acest demers face parte dintr-o actiune mai ampla organizata de Asociatia ‘Christiana’ Bucuresti, Asociatia ‘Pro Vita’ Bucuresti, Fundatia ‘Sfintii Martiri Brancoveni’ si Asociatia ‘Rost’.
S.I.J.R Sindicatul Independent al Juristilor din Romania
CONSTANTA CABINET C.O.Z – 02
STR STEFAN CEL MARE 67
Nr. 202/II/25.11.2008
============
DOMNULE PRESEDINTE
Subscrisul ”SINDICATUL INDEPENDENT AL JURIŞTILOR” din România, cu sediul în municipiul Constanţa, str. Ştefan cel Mare nr. 67/25, judeţul Constanţa, reprezentat prin vicepreşedinte Cezar Axinte, în calitate de reclamant, acţionând în protejarea unui interes public,
Chemăm în judecată pe pârâtul,
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE, cu sediul în Bucureşti, str. Cristian Popişteanu, nr.1-3, sector 1, Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:
I. Anularea în parte a „Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 574/269/2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2008″, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 si 258 bis din 2 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, ordin emis de pârât, numai cu privire la Programul de vaccinare a fetiţelor începând cu vârsta de 9 ani, şi prevăzut în anexa nr. 2, la litera A punctul II “Programele naţionale privind bolile netransmisibile”, punctul 2 “Programul naţional de oncologie” titlul „Activităţi” vaccinarea HPV a fetelor aflate în clasa a IV-a, în vederea prevenirii cancerului de col uterin text din care reproducem doar sumar:
„Indicatori de evaluare:
a)indicatori de rezultat:
-acoperirea vaccinală a cohortei de fete de 10 ani, în scopul prevenirii cancerului de col uterin
b)indicatori fizici:
-număr fete vaccinate – 110.000
-număr doze vaccin achiziţionate -330.000
c)indicatori de eficienţă:
-cost mediu”doză vaccin- 300 lei “.
Solicităm de asemenea:
II. Suspendarea executării ordinului sus-amintit cât şi a dispoziţiilor nr. 2900/14.11.2008, 2909/20.11.2008, subsecvente acestuia, respectiv obligativitatea punerii în executare a acestui ordin de către Autorităţile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi/sau orice alte dispoziţii privind programul de vaccinarea gardasil a fetiţelor de clasa a IV-a, pentru a se preveni o pagubă iminentă şi nereparabilă.
III. Prezentarea publică de către compartimentele de specialitate ale ministerului sănătăţii, a studiilor şi cercetărilor ştiinţifice efectuate, referitoare la eficienţa, efectele benefice, adverse şi secundare, ale vaccinului gardasil asupra sănătăţii umane.
IV. Dacă totuşi se va considera că acest program de prevenire, ipotetică, a unor patologii, bazat numai pe crearea în mod artificial a unei stări de pericol iminent, se demonstrează cu respectarea exigenţelor ştiinţifice şi legale, solicităm obligarea pârâtei să emită un act administrativ care să garanteze cel puţin următoarele:
- vaccinul Gardasil (sau variante similare) garantează persoanelor cărora li se administrează că nu vor face niciodată cancer de col uterin;
- fetiţele din România care vor fi vaccinate cu Gardasil nu vor suferi urmări grave din cauza vaccinării cum ar fi: probleme cardiace şi respiratorii, convulsii, sindrom autoimun, tromboză, pancreatită, embolie pulmonară, şocuri anafilactice, paralizii faciale sau generale, etc, efecte adverse enumerate de producătorul Merk sau întâlnite în alte ţări în urma vaccinării;
-posibilitatea ca vreunul dintre copiii vaccinaţi să moară în urma vaccinării cu Gardasil;
-că moartea celor 27 de fete din numărul celor vaccinate în America nu are legătură cu vaccinul gardasil care le-a fost administrat;
-cele 675 mcg de Aluminiu conţinute de cele trei vaccine care se doresc a fi administrate nu vor afecta sistemul nervos al persoanelor vaccinate; nu vor constitui la vârsta înaintată un factor de risc pentru apariţia demenţei Altzheimer;
-cele 150 mcg Polysorbat 80 aflate în compoziţia vaccinului Gardasilului nu vor provoca sterilitate fetelor vaccinate şi nici nu vor contribui la apariţia ulterioară a cancerului;
-cele 105 mcg de Sodium Borat conţinut de cele trei vaccine, deşi este considerat în toate cataloagele ca o otravă deosebit de periculoasă, nu va influenţa cu nimic sănătatea şi imunitatea persoanelor vaccinate.
Prin urmare, Ministerul Sănătăţii să-şi asume răspunderea prin emiterea unui document oficial din care să rezulte neechivoc că, deşi nu a fost testat potenţialul cancerigen şi sterilizant al vaccinului, după cum declară însăşi compania producătoare, gardasilul nu va provoca pe viitor sterilitate şi cancer şi nu va afecta major sănătatea populaţiei şi sănătatea reproducerii.
În fapt, Ministerul Sănătăţii Publice a emis ordinul nr. 574/269/2008 cu modificările şi completările ulterioare, în care, printre alte programe, se adoptă ca măsura de prevenire a cancerului de col uterin un program de vaccinare a fetiţelor începând cu vârsta de 9 ani. Deşi este de notorietate ca HPV(human papilloma virus) se transmite numai prin raporturi sexuale, ministerul sănătăţii a intoxicat publicul cu ameninţarea unei patologii asociate acestui virus şi anume cancerul de col uterin susceptibil de a fi răspândit în masa. Cu toate că mass-media şi opinia publică s-au alarmat, iar mediile ştiinţifice au atras atenţia ministerului asupra gravei erori privind intenţia de a administra acest vaccin nedorit, ministerul a continuat campania de vaccinare, achiziţionând dozele pentru 110.000 de fetiţe, şi culminând cu emiterea dispoziţiilor de executare a ordinului ministerial către Autorităţile de Sănătate Judeţene.
În conceperea, organizarea şi executarea campaniei de vaccinare s-au încalcat în mod flagrant, drepturile prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană, şi de asemenea, au fost înfrânte drepturi şi principii consfinţite de Constituţia României cât şi de legile speciale.
Astfel, în susţinerea acestei acţiuni vom arăta că ordinul atacat încalcă art. 22, din legea fundamentală, ”Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”.
Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant, din cel puţin două considerente; pe de o parte încalcă primul alin. inducând o stare de panică în rândul populaţiei cât şi o vătămare fizică cu efecte îndoielnice, unor persoane aflate încă la vârsta păpuşilor. Pe de altă parte aşa-zisa grijă profilactică încalcă în rnod grosolan alin. 2, al aceluiaş articol, prin faptul că deşi HPV (virusul considerat vinovat de producerea cancerului de col uterin) poate fi evitat, totuşi ministerul aplică un tratament degradant atribuind fetiţelor, ab iniţia, dar pentru viitor, un comportament sexual nepotrivit sau, în orice, caz nedorit.
Prin campania mincinoasă şi agresivă ministerul sănătăţii încalcă, cu mare uşurinţă, şi textul alin. (1) şi (6) al art. 29 din Constituţie, “Libertatea conştiinţei”, potrivit cu care, “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară covingerilor sale şi (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. Ori, prin panica indusă se smulge în mod siluit acceptul părinţilor de a-şi “salva” copiii de la un cancer ipotetic produs de o la fel de ipotetică, şi de neevitat în alt mod, infectare cu HPV.
De asemenea, sunt înfrânte şi dispoziţiile art, 31 din aceeaşi Lege, “Dreptul la informaţie “alin. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
Campania iniţiată de ministerul sănătăţii publice, acreditează ideea, falsă de altfel, că singura modalitate de a nu a te îmbolnăvi de cancerul de col uterin, în urma unor raporturi sexuale viitoare, neapărat infecţioase, este vaccinarea cu medicamentul miraculos gardasil. Mai sintetic, fără gardasil copiii voştri vor muri de cancer!
Putem considera fără a greşi că sunt încălcate art. 34 si 49, din Constituţie ” Dreptul la ocrotirea sănătăţii”:
(1)Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2)Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii
publice;
” Protecţia copiilor şi a tinerilor”:
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise, pentru că cel puţin statistic, gardasilul a produs mai multe decese decât vindecari sau evitări ale unor maladii. În acelaşi timp, în mod cinic, ministerul, cu adevărat, acorda o atenţie sporită copiilor injectându-i cu o substanţă ale cărei efecte nu se cunosc îndeajuns sau aproape deloc. Toate studiile pe care, de altfel, le vom depune în susţinere, arată că vaccinarea este asociată cu riscuri serioase în plan imediat şi nemăsurabile în plan îndepărtat. Se poate susţine că probabilitatea de a muri din cauza vaccinării cu gardasil este mai mare decât aceea de a te infecta, a face cancer şi a muri în cele din urmă dintr-un raport sexual.
Nu mai puţin adevărat este faptul că acţiunea de vaccinare aduce atingere şi vieţii private şi de familie cosacrată de textul art. 26 din legea fundamentală, afectând grav relaţiile dintre copii şi părinţi prin culpabilizarea acestora din urmă, public, în cazul refuzului de accepta vaccinul.
”Viaţa intimă, familială şi privată “
Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Textul ordinului ministerial nu respectă exigenţele alin.(l) din textul constituţional, de a ocroti viaţa intimă, familială şi privată, ci, dimpotrivă, relevă o imixtiune brutală în aceasta, în măsura în care restrânge drastic posibilitatea, sub imperiul spaimei induse părinţilor, şi imposibilităţii refuzului copilului, de a avea o conduită educaţională, alta, decât libertinajul sexual.
Nu se poate desprinde o altă construcţie logică fiindcă în orice altă situaţie vaccinul este inutil. Ordinul ministrului încalcă viaţa intimă şi privată, transformând fetiţele de la 9 ani în persoane pregătite imunologic pentru o activitate sexuală imediată, inducând psihologic această posibilitate.
Cu privire la viaţa intimă şi privată vorbesc şi alte texte de lege, inclusiv acelea de care s-a folosit ministerul pentru a asigura temeiul legal al ordinului în litigiu, şi anume Legea drepturilor pacientului.
Printr-o inginerie verbală ministrul transformă persoane sănătoase în pacienţi pentru a se potrivi unei legi care se intitulează tocmai „Legea drepturilor pacientului“, însă, prin absurd, dacă am numi toate fetiţele, adolescentele, tinerele şi femeile din România, pacienţi, numai pentru a le putea administra vaccinul, tocmai această lege, răstoarnă şi lipseşte de eficienţă juridică, un ordin nelegal şi imoral. Grupul ţintă căruia i se adresează campania de vaccinare, pentru care s-au alocat 23 de milioane de euro, este perfect sănătos, şi numai statistic sau probabilistic se poate îmbolnăvi, adică deveni pacient, în accepţiunea legii în discuţie. Neexistând o obligaţie de a suporta acest vaccin, legea pe care se bazează ordinul nu poate susţine acest demers.
După cum se observă şi în art. 25 al acestei legi care statuează:
Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate făcându-se numai cu consimţământul pacientului. Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publica.
Nefiind vorba de un pacient în accepţiunea legii şi nici de o epidemie – ci de un potenţial risc viitor şi incert, ordinul devine ineficient juridic, fiindcă „integritatea corpului omenesc este o chestiune de ordine publică. Corpul omenesc este protejat constituţional şi de legea penală împotriva oricărei atingeri. Orice intervenţie făcută în alt scop decât de a vindeca şi prin care s-a adus atingere corpului persoanei este nejustificată. Scopul de a vindeca va fi singura justificare a intervenţiei. Responsabilitatea va fi angajată ori de câte ori este expus un om. sănătos la riscuri şi primejdii disproporţionate faţă de o boală ce urmează a o avea. Riscurile actului medical trebuie să fie justificate de gravitatea răului ce trebuie înlăturat. Când există o disproporţie vădită, chiar consimţământul legal exprimat este nevalabil.”
Astfel, chiar dacă o persoană ar solicita serviciile medicale de vaccinare pentru copilul său, devenind astfel pacient în accepţiune legală, art. 6 din ‘”Legea drepturilor pacientului” impune consimţământul informat asociat programului de vaccinare.
“Dreptul pacientului la informaţia medicală”:
Art. 6. Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. “
Ori, nu numai că ministerul ocultează obligativitatea consimţământului informat prevăzut de lege ci, într-un mod nedemn, răstoarnă această sarcină impunând un formular (obligatoriu) de refuz, pentru părinţii suspicioşi. Aceasta ilegalitate prezentată sub masca bunei-credinţe, induce o stare de stress uriaş părintelui care ar îndrăzni, împins de instinctul părintesc, să refuze o traumă inutilă copilului său, cel puţin la acestă vârstă.
În nici o dispoziţie privind executarea ordinului de vaccinare, ministrul nu aminteşte de obligativitatea de a se obţine consimţământul informat, însă, “”nici un consimţământ nu este valabil, decât numai după ce pacientului i se aduc explicaţii pe înţelesul său privind intervenţia la care va fi supus şi este făcut să înţeleagă motivul pentru care i se cere să-şi exprime permisiunea scrisă.”
Consimţământul informat este definit în lege ca o deplină încunoştiinţare şi o deplină exprimare a voinţei şi liberei alegeri în ceea ce priveşte actul medical. Presupune informarea responsabilă a pacientului asupra tuturor aspectelor medicale, care vor fi efectuate, şi în acelaşi timp a tuturor complicaţiilor mai importante, care pot să apară şi a modului de soluţionare al lor. Dar tocmai respectarea de către autorităţi a acestei norme imperative ar duce, în majoritatea cazurilor, la refuzul vaccinului. Ordinul MSP 482/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Titlului XV privind răspunderea civilă a personalului medical din legea nr.95/2006, vorbeşte despre acordul pacientului informat. Însă acest formular lipseşte cu desăvârşire în quasi-majoritatea intervenţiilor medicale şi cu atât mai mult într-o procedură ostilă care nu s-a solicitat de nimeni, deci în care nu există calitatea de pacient. Chiar şi aşa stând lucrurile persoanele cărora le va fi administrat vaccinul nu vor avea un cosimţământ valabil datorită unor vicii ce vor putea fi demonstrate cu uşurinţă în probabilitatea previzibilă a unor efecte dramatice ale vaccinului. Cu toate acestea însă răul va fi fost făcut dacă se va ajunge la o vaccinare în masă. Consimţământul implicit şi tacit, atât de necesar acestei campanii, este smuls prin dezinformare şi violenţă, prin temerea indusă de declaraţia de refuz a părintelui chemat să-şi asume toate consecinţele hotărârii lui în scris. Dar chiar dacă ulterior se va sancţiona excesul de putere al autorităţii privind modalitatea derulării programului de vaccinare, şi drepturile persoanei vor fi dovedit vătămate, consecinţele pot fi de neînlaturat.
Apreciem că prin violarea normelor internaţionale în materie, cât şi a celor constituţionale, sunt vătămate grav interese publice, prin încălcarea drepturilor arătate, iar prin executarea ordinului în discuţie se crează o psihoză colectivă privind starea de sănătate a populaţiei, şi fără o intervenţie energică a instanţei investită cu judecarea cauzei, consecinţele pe termen lung pot fi dezastruoase pentru copiii noştri.
Pentru motivele arătate, fără a fi exhaustive, pe care le vom dezvolta şi ulterior, vă solicităm respectuos, să admiteţi acţiunea aşa cum a fost formulată.
În drept, întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 1, din legea 554/2004.
Dovada acţiunii înţelegem. să o facem cu acte, studii şi cercetări stiinţifice, expertize, martori precum şi orice alte mijloace de probă utile cauzei.
Depunerea acţiunea în 2 exemplare, unul pentru instanţa si unul pentru a fi comunicat paratului o data cu citaţia.
Data
25.11.2008
DOMNULUI PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL BUCUREŞTI
