Medicina mortii: vaccinuri „imunizante” induc maladii imunodeficitare

Un articol publicat in ziarul Ziua, Nr. 2077 de sambata, 14 aprilie 2001. Autor: Vladimir ALEXE Link: http://www.ziua.ro/display.php?data=2001-04-14&id=62170

Vaccinurile contaminante tip SV 40 au facilitat maladiile imunodeficitare

Intr-un anume sens, secolul XX poate fi considerat „secolul vaccinurilor”. Considerate mijloace ideale de lupta contra multor maladii, de „baraj” imunitar pentru copii si adulti, de principal mijloc de combatere a epidemiilor (de la gripa la varicela sau oreion), vaccinurile au intrat in mentalitatea colectiva a populatiei secolului XX si au creat un „pol” gigant in vasta si atat de criticata industrie farmaceutica. Prescrise cu seninatate de medici, mai ales in cazul celor mici, vaccinurile au intrat si pe piata micilor animale de casa ori a celor de ferma, cu consecinte financiare considerabile pentru producatorii de vaccinuri animale. Cu toate acestea, secolul XXI ar putea schimba mult optica si tempera entuziamul pentru infailibilitatea imunologica a vaccinurilor. Mai multe dezvaluiri recente – pastrate, insa, doar in cercurile specialistilor – indica de pe acum ca vaccinurile au constituit, in tot secolul XX, o mare si esentiala sursa de declansare a numeroase tulburari nervoase, maladii cu caracter imunologic – multe necunoscute in trecut, adica inainte ca administrarea vaccinurilor sa devina o practica internationala – , precum si a unor epidemii cu o forta si o arie de proliferare ori viteza de distrugere imunologica greu de stavilit. La toate acestea se adauga si o anumita opacitate a mass-media, care a subestimat importanta acestui fenomen.

Caracterul iatrogen (fabricat de om) al virusurilor SIDA ori ebola a fost rareori luat in discutie de mass-media internationala, in ciuda unor avertismente si documente secrete care dovedeau ca modificarea genetica in laborator a anumitor virusuri constituia o componenta a razboiului biologic, caruia marile puteri si serviciile lor secrete i-au acordat o importanta cruciala dupa al doilea razboi mondial. Nici utilizarea unor vaccinuri experimentale pe om – ca in cazul soldatilor americani din Golf – ori folosirea campaniilor de vaccinari in scopul administrarii catre populatie (mai ales in Lumea a Treia) a unor vaccinuri experimentale, cu efecte necunoscute, nu au fost si nu sunt in centrul interesului mass-media. La nivelul mentalului colectiv domneste o prejudecata bine inradacinata: vaccinurile, chipurile, ne pazesc de maladiile infectioase. Marile trusturi farmaceutice au grija sa cheltuiasca importante fonduri pentru a face reclama vaccinurilor si vaccinarilor, reamintind mereu populatiei ca epidemiile de poliomelita ori variola au fost eradicate prin vaste programe de vaccinari in masa. Publicitatea din mass-media (din presa ori TV, mai ales) l-au obisnuit pe cetateanul civilizat sa dea fuga la farmacie inca de la primele semne ale unei raceli pentru a-si procura si administra hapurile binefacatoare.

In cazul epidemiilor de gripa ori alte virusuri de sezon, omul de rand se lasa „intepat” imediat, ba chiar cu voie buna, cu tot soiul de vaccinuri. Copiii sunt „bombardati” – chiar la prescriptia pediatrilor – cu un veritabil „baraj” de 22 de vaccinuri inca inainte dea implini sase ani. Nici catelul ori pisicuta din casa nu scapa de vaccinarile periodice. Vanzarea gamei imense de vaccinuri – gama reinnoita permanent – , plata vaccinarilor ori a vizitei medicale au transformat piata vaccinurilor intr-un urias bussines. In avalansa epidemiilor si a campaniilor de vaccinare – decretate periodic de anumite centre de influenta – vocile unor mari somitati medicale, ca si avertismente acestora, au trecut, fireste, neobservate. Cu toate acestea, in ultimul deceniu al secolului XX, la marile reuniuni stiintifice de profil, experti ai marilor laboratoare si medici de renume au avertizat, in mod constant: unele vaccinuri contamineaza, mai mult decat imunizeaza.

Barbara Doe Fisher, presedinta lui „The National Vaccine Information Center” (Centrul national de informatii privind vaccinurile), cu sediul la Vienna (Virginia, SUA), sustine ca vaccinurile sunt responsabile de cresterea permanenta a numarului de copii si adulti care sufera de tulburari nervoase, de incapacitate intelectuala, astm, de sindromul oboselii cronice, lupus, artrita reumatica, scleroza multipla si alte boli. Doamna Fisher solicita, de mai multi ani, instituirea unui sistem de monitorizare, pe termen lung, a efectelor provocate asupra populatiei de vaccinarile in masa si limitarea campaniilor de vaccinare doar la acele vaccinuri despre care s-a dovedit ca nu prezinta efecte negative ori efecte necunoscute.

De regula, nu exista specialist care sa nege, cel putin neoficial, pericolele pe care le incumba administrarea vaccinurilor. Pojarul, oreionul, rubeola sau poliomielita sunt ori au fos combatute prin vaccinuri, care au in componenta, cum bine se stie, cantitati mici din virusul propriu-zis. Desi in statisticile americane de sanatate se mentioneaza, de pilda, faptul ca poliomielita ar fi fost total eradicata in Statele Unite inca din 1979, aceleasi statistici ascund cu grija opiniei publice americane faptul ca toate cazurile de poliomielita semnalate dupa 1979 au fost provocate chiar de vaccinurile anti-polio. Un alt cercetator american, Neil Z. Miller, se intreba pe marginea acestei triste realitati daca vaccinul anti-polio mai este necesar, din moment genereaza alte cazuri de poliomielita. Miller insista si ca, inaintea inceperii programelor de vaccinari in masa – in urma cu circa cincizeci de ani – , cancerul nu atinsese proportiile epidemice de astazi, maladiile imunodeficitare erau putin ori deloc cunoscute, la fel si autismul la copii.

De fapt, dupa cum sustin expertii, contaminarea prin administrarea vaccinurilor nu este o problema noua.

In al doilea razboi mondial, de exemplu, vaccinul contra febrei galbene, preparat din sange uman contaminat cu virusul hepatitei, s-a transmis militarilor. Rezultatul: 50.000 de militari americani au fost contaminati cu hepatita in urma administrarii vaccinului declarat ca imunizant.

Abia in anii ’60 s-a descoperit ca vaccinul anti-polio, preparat din tesutul rinichiului de maimuta, contaminase intre 1955 si 1963 numeroase persoane cu un virus, definit de specialisti drept „Simian Virus, numarul 40”, prescurtat virusul SV 40. Desi se dovedise ca SV 40 declansa cancerul la animale, autoritatile sanitare americane au sustinut ca el nu avea aceleasi efecte si asupra omului. Ulterior insa s-a evidentiat prezenta lui SV 40 si intr-o serie de cazuri de cancer uman. In anii ’90, cecetatorii americani au ajuns la concluzia ca SV 40 a contamint vaccinul anti-polio, fiind factorul declansator al unor forme rare (pana atunci) de cancer pulmonar (mesothelioma) ori de cancer al maduvei osoase (mieloma multipla). Un raport medical din 1999 dezvaluia prezenta lui SV 40 in tesuturile rinichilor a patru copii nascuti dupa 1982. Trei dintre copii suportasera transplanturi de rinichi, al patrulea suferea de o tumoare renala. Specialistii americani si-au mai pus si o alta intrebare fundamentala: SV 40 trecuse oare de la parinti la copii? Atfel spus, putea fi transmis (mostenit) genetic?

Copiii africani si latino-americani, utilizati drept cobai in testarea „acoperita” a unor vaccinuri experimentale tip E-Z

Pentru americani a constituit un veritabil soc si o alta dezvaluire. Anume ca unele campanii de vaccinare au fost utilizate pentru testarea acoperita a unor vaccinuri experimentale, ale caror efecte urmau sa fie observate si consemnate de specialisti si laboratoare.

Asemenea teste „acoperite” cu vaccinuri experimentale s-au derulat in Statele Unite, ultima data, intre 1989-1991, la „Kaiser Permanente of Southern California” si la „Center for Disease Control” (CDS), care au efectuat impreuna teste experimentale cu un vaccin anti-pojar.

Fara informarea prealabila a parintilor, vaccinul Edmostron-Zagreb (E-Z) a fost administrat experimental la 1500 de copii, apartinand comunitatilor sarace de negri si de latino-americani din cartierele periferice ale Los Angeles-ului. Recomandat apoi chiar de „World Health Organization” (Organizatia Mondiala a Sanatatii, OMS), vaccinul E-Z a fost ulterior administrat – fara prevenirea parintilor – altor mii de copii din Mexic, Haiti ori diverse state din Africa. Dar numarul mare de decese inregistrate in randul copiilor, carora li se administrase mult-laudatul E-Z, a determinat, in cele din urma, suspendarea vaccinarilor. In urma unor noi cercetari s-a descoperit ca, din nefericire, vaccinul anti-pojar E-Z cauza, ca efect secundar, anihilarea sistemului imunitar al copilului vaccinat, pe termen lung: intre sase luni si trei ani, cel putin. Statistic, s-a constatat ca administrarea vaccinului anti-pojar E-Z a condus, in fapt, la decesul mult mai multor copii decat in randul acelora care nu fusesera vaccinati preventiv cu miraculosul E-Z. In Africa, E-Z a provocat, potrivit unor statistici ascunse opiniei publice, moartea unui numar dublu de fetite decat de baieti, aspect inca neelucidat. In 1992, OMS s-a vazut obligata sa interzica celebrul vaccin E-Z, fara sa dezvaluie, insa, si rata deceselor. In laboratoarele „Kaiser”, dezastrul a fost total. Potrivit lui „Los Angeles Times” din 20 iunie 1996, nici unul dintre cei 1500 de copii vaccinati nu a supravietuit administrarii „legendarului” E-Z, vaccin care nici macar nu capatase licenta pentru utilizare.

Pe buna dreptate, multi si-au pus intrebarea cate alte campanii „acoperite”, cu vaccinuri experimentale, au fost initiate de autoritatile sanitare, fara stirea ori consimtamantul populatiei Statelor Unite. Semnificativ apare si un alt detaliu: cercetatorilor de la laboratorul „Kaiser” nu li s-au adus niciodata la cunostinta aceste teste ilegale, pe cobai umani; toti au aflat de vaccinarile experimentale asupra populatiei abia in 1996, citind „Los Angeles Times”.

O alta statistica ingrijoratoare priveste si cazurile de astm. In zonele sarace ale oraselor americane s-a constatat, in ultimele decenii, o adevarata explozie a cazurilor de astm. Potrivit lui CDC („Center for Disease Control”), 5000 de persoane mor anual in SUA in mediul de mai sus. Circa 17,3 milioane sufera de astm (dintre care 4,8 milioane de copii), fata de doar 6,7 milioane de cazuri inregistrate in anii ’80. Astmul se manifesta inaintea varstei de 6 ani, iar in randul negrilor cazurile de astm s-au dovedit de doua sau trei ori mai frecvente decat in randul albilor. In sectiile spitalelor din cartierele sarace ale New York-ului – Bronx sau Harlem – se inregistreaza de 21 de ori mai multe cazuri de astm decat in alte zone ale marii metropole. Expertii sunt de parere ca explozia cazurilor de astm in randul negrilor de la periferia unor mari metropole americane nu se poate explica decat prin imunodeficienta provocata de administrarea unor vaccinuri experimentale, care nu au fost inoculate si populatiei americane din celelalte zone urbane.

In anii ’90, un vaccin anti-tetanos, inoculat negrilor africani si femeilor din Mexic, Nicaragua ori Filipine continea un hormon care provoca avortul si, in final, sterilitatea. In 1995, o organizatie catolica pentru apararea drepturilor omului, „Human Life International”, a acuzat OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) pentru promovarea unui vaccin canadian anti-tetanos, continand hormonul denumit oficial „choriogonadotropic hormon” (HCG). Potrivit lui organizatiei catolice, hormonul era administrat intr-o doza neobisnuita de cate cinci injectii, timp de trei luni, exclusiv femeilor a caror varsta permitea sarcina. Dupa ce un numar record de femei carora li se administrase vaccinul pe baza de HCG au prezentat hemoragii vaginale abundente si au avortat dupa inoculare, intreaga „afacere” a fost rapid musamalizata. Potrivit unor experti, OMS dezvoltase si testase vaccinurile anti-fertilitate timp de peste douazeci de ani. Femeile din Lumea a Treia carora li se inocula, chipurile, vaccinul anti-etanos dezvoltau anticorpi care atacau apoi hormonul fertilitatii. Asociatia Medicala din Filipine, dupa analizarea asa-zisului vaccin anti-tetanos, a dezvaluit ca peste 20% dintre femeile vaccinate fusesera inoculate, anterior, cu hormonul HCG, care provoca avortul si steriliatea. OMS a negat acuzatiile, iar mass-media a ocultat „afacerea HCG”. Totusi, detaliile acesteia se pot regasi pe web-ul lui „Human International Life”, http://www.hli.org.

In octombrie 1999, un vaccin impotriva infectiei cu Rotavirus (care provoaca la copii diareele rebele) a fost lansat pe piata in SUA. Un an mai tarziu, in octombrie 2000, dupa ce fusese deja inoculat la peste un milion de copii, vaccinul „Rotashield” a fost retras, deoarece s-a constatat ca provoaca, intr-un fel sau altul, ocluzie intestinala. Peste 100 de cazuri de ocluzie intestinala au fost raportate la copii, dupa una sau doua saptamani de la administrarea vaccinului „Rotashield”.

Virusii din vaccinuri, cultivati in celule umane sau animale cancerigene, tip Hela

Unul dintre aspectele cele mai secrete legate de manufacturarea vaccinurilor priveste culturile celulare de unde se extrag, in laboratoare, virusii introdusi apoi in componenta vaccinurilor. Foarte putini sunt cei care stiu ca virusii utilizati la fabricarea vaccinurilor sunt dezvoltati in organe animale, ca rinichii de maimuta sau embrionii de gaina, ori in culturi de celule umane provenind din tesuturi canceroase.

Un exemplu intrat in literatura de specialitate este cel al lui Henriette Lacks, decedata in 1951, in urma unui cancer cervical. Esantioanele din tumoarea sa maligna au fost „donate” unui laborator din Baltimore, specializat in culturi celulare. La acea data – 1951 – toate tentativele de a dezvolta virusi in culturi celulare de laborator esuasera. Nici astazi nu se stie prea bine din ce cauza virusii crescuti in esantioanele canceroase, extrase din tumoarea Henriettei Lacks, s-au dezvoltat viguros si au creat astfel prima cultura celulara de laborator, denumita „Hela”, dupa numele Henriettei Lacks. Celulele canceroase ale tinerei negrese au fost alimentate cu un amestec plasmatic din extractul embrionilor de pui de gaina si cel uman: plasma proaspata de pui, extrasa din sangele puilor vii de gaina, si sange din placente umane (placentele, din care se hranesc fetusii umani in faza sarcinii, contin o serie de hormoni deosebit de rezistenti). Astazi, dupa aproape o jumatate de secol, se banuie ca virusul „Papilloma” – cu transmitere sexuala – ar putea constitui cauza cancerului cervical. Asa incat numai bunul Dumnezeu – ca sa zicem asa – ar putea sti cati virusi „Papilloma” au fost incorporati in „Hela”, culturile de laborator si, apoi, intrati in componenta vaccinurilor create pe baza culturilor respective, vaccinuri administrate oamenilor. Prin anii ’60, cand acest aspect malign al culturilor „Hela” nu era cunoscut, s-a observat transformarea maligna (canceroasa) a celulelor de ficat uman si de maimuta din culturile „Hela”. Contaminarea de tip „Hela” si consecintele asupra virusilor crescuti in asemenea culturi de celule canceroase, virusi introdusi in componenta unor vaccinuri, a constituit o adevarata „bomba nucleara” in lumea bacteriologilor, ascuns insa opiniei publice si mass-media, in parte si datorita faptului ca aspectele stiintifice ori limbajul medical-bacteriologic nu era accesibil publicului larg. Michael Gold a abordat aceasta problema intr-o carte celebra: „A Conspiracy of Cells: One Woman’s Immortal Legacy and the Medical Scandal It Caused” („Conspiratia celulara: mostenirea eterna a unei femei si scandalul medical pe care l-a provocat”).

Marele virusolog Jonas Salk – „parintele” vaccinului Salk, anti-polio – a marturisit, ani de zile mai tarziu, in 1978, ca a fost pe punctul sa-si piarda mintile cand a descoperit contaminarea „Hela” a celulelor animale in laboratorul sau. La sfarsitul anilor ’50, Salk a injectat, experimental, pacientilor bolnavi de cancer un vaccin pe baza de virusi dezvoltati in tesuturi celulare de maimuta, tesuturi de acelasi tip cu cele utilizate in fabricarea virusilor intrati in componenta faimosului sau vaccin anti-polio. Salk spera ca vaccinul astfel produs sa stimuleze sistemul imunitar al pacientilor. Efectele au fost, insa, contrare, astfel ca Salk a inceput sa suspecteze culturile „Hela”. In acei ani, sustine in cartea sa Michael Gold, medicii inca nu banuiau ca vaccinurile, continand virusi dezvoltati in asemenea culturi de laborator, s-ar afla de fapt la baza declansarii cancerului.

Vaccinurile, suspecte ca declansatoare ale contaminarii cu SIDA

In mod obisnuit se sustine ca vaccinurile sunt „sterilizate”. Numai ca „sterilizarea” vaccinurilor este o poveste cu cantec: prin sterilizare pot fi distruse tocmai proteinele imunizante, astfel incat virusii contaminatori ori particulele virale pot supavietui si fi administrate odata cu vaccinul. Multa valva printre specialisti a starnit si ipoteza ca extrasul din fetusul de vitel – utilizat frecvent pentru hranirea culturilor celulare din laborator – ar fi raspunzator pentru contaminarea cu SIDA. J. Grote a publicat in „Journal of the Royal Society of Medicine”, din octombrie 1988, un articol pe aceasta tema, avertizand: „Este absolut vital ca toate vaccinurile sa fie verificate anti-SIDA inainte de utilizare, si ca virusul bovin sa faca obiectul cercetarilor pentru posibilul sau rol in facilitarea infestarii cu SIDA.” Sunt, oare, vaccinurile continand virusi cauzele declansarii contaminarii cu SIDA? Cativa cercetatori americani au atras atentia ca prima epidemie SIDA s-a declansat, in SUA, in urma administrarii vaccinului contra hepatitei tip B in comunitatile „gay” (de homosexuali) din San Francisco, Los Angeles si New York, in cursul campaniilor de vaccinare – de neagra pomenire – dintre anii 1978-1981. Prima epidemie SIDA a erupt in 1981 printre homosexualii din cele trei mari metropole, homosexualii vaccinati anterior contra hepatitei B. Or, la inceputul anilor ’70, vaccinul contra hepatitei B a fost dezvoltat pe baza unor virusi crescuti pe culturi de tesuturi de cimpanzeu, despre care astazi se afirma, unanim, ca ar fi cauza transmiterii germenilor SIDA de la maimute la om. Vaccinul contra hepatitei B incerca sa previna transmiterea bolii pe cale sexuala. Si astazi inca, Guvernul american – prin institutiile sanitare abilitate – recomanda vaccinarea bebelusilor contra hepatitei B, desi americanii sunt la curent cu teoria transmiterii SIDA prinacest vaccin. Vaccinul experimental contra hepatitei B avea in compozitie si un ser, extras din sangele homosexualilor bolnavi de hepatita, iar vaccinurile pe baza de ser nu pot fi sterilizate. Exista si o alta teorie, in virtutea careia vaccinul anti-polio, contaminat cu virusul de la cimpanzeu, s-ar afla la originea epidemiei SIDA din Africa. In „The River: A Journey to the Source of Hive and AIDS” („Fluviul: o calatorie catre izvoarele HIV si SIDA”), carte publicata in 1999, Edward Hooper analizeaza felul in care vaccinul anti-polio, fabricat pe baza tesuturilor din rinichi de maimuta, a propagat SIDA de la cimpanzeu la om, in anumite state africane. Hooper nu este, insa, primul care avanseaza aceasta teorie. Tom Curtis schitase ipoteza inca din 1992, in paginile revistei „Rolling Stone.”

Alti cercetatori sustin ca programul de vaccinari lansat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in Africa – din anii ’70 – poarta intreaga responsabilitate pentru declansarea si raspandirea epidemiei de SIDA din anii ’80. Intre timp, somitati ca dr. Leonard Horowitz si Alan Cantwell sustin, foarte recent, ca virusul comun utilizat in vaccinurile anti-varicela, gripa, hepatita s-ar afla, de fapt, la originea epidemiilor de SIDA.

Numitorul comun al tuturor teoriilor privind originea declansarii epidemiei de SIDA il constituie vaccinurile, mai exact virusii si culturile celulare in care acesti virusi sunt cultivati in laboratoare, inainte de a fi introdusi in componenta diverselor vaccinuri administrate populatiei.

Dezlantuirea epidemiei supranumita in mass-media „sindromul Golfului”, printre miile de veterani americani participanti la razboiul din Golf (1991), a atras atentia asupra vaccinului anti-antrax, administrat militarilor debarcati in Peninsula Arabica in razboiul contra Irakului. Administrarea vaccinului a fost o norma militara obligatorie, soldatii ameriani care s-au sustras vaccinarii anti-antrax fiind deferiti imediat Curtii Martiale. Or, tocmai cei care s-au sustras dministrarii celebrului vaccin anti-antrax s-a constatat ca nu sufera de „sindromul Golfului”, in timp ce toti cei vaccinati anti-antrax din ordinul Pentagonului nu numai ca manifestau forme grave ale bolii, dar ei le-au si transmis ulterior membrilor familiilor lor (sotii, copii), ba chiar si micilor animale de casa (caini, pisici). Dr. Garth Nicolson este cel care a reusit, dupa cativa ani de cercetari, sa puna in evidenta in sangele tuturor celor infestati de „sindromul Golfului” un microb bacterian, „Mycoplasma”, care avea atasat de el un virus SIDA. „Mycoplasma” insa nu se raspandeste niciodata pe cale naturala. Or, acest aspect a deranjat Pentagonul, care l-a pus pe Nicolson pe „lista neagra”.

Ulterior, o epidemie de „sindrom al Golfului” s-a manifestat si printre detinutii inchisorii Huntsville, Texas. Acestia – evident – nu calcasera vreodata prin Peninsula Arabica. S-a descoperit, insa, ca puscariasii fusesera, inoculati experimental cu un vaccin care continea virusi modificati genetic, practica contrara drepturilor omului.

De remarcat ca James Watson, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea structurii moleculei de ADN si conducatorul stiintific al faimosului „Human Genome Project”, a fost implicat in experimentele de la inchisoarea Huntsville. Garth Nicolson, pentru descoperirea si dezvaluirea sa, a fost demis din functie in 1996, de la Centrul „M. D. Anderson” din Texas, si obligat sa se mute in California, la „The Institute for Molecular Medicine” din Huntington Beach.

Vladimir ALEXE

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s