Tag Archives: hCG

Medicina mortii: vaccinuri „imunizante” induc maladii imunodeficitare

Un articol publicat in ziarul Ziua, Nr. 2077 de sambata, 14 aprilie 2001. Autor: Vladimir ALEXE Link: http://www.ziua.ro/display.php?data=2001-04-14&id=62170

Vaccinurile contaminante tip SV 40 au facilitat maladiile imunodeficitare

Intr-un anume sens, secolul XX poate fi considerat „secolul vaccinurilor”. Considerate mijloace ideale de lupta contra multor maladii, de „baraj” imunitar pentru copii si adulti, de principal mijloc de combatere a epidemiilor (de la gripa la varicela sau oreion), vaccinurile au intrat in mentalitatea colectiva a populatiei secolului XX si au creat un „pol” gigant in vasta si atat de criticata industrie farmaceutica. Prescrise cu seninatate de medici, mai ales in cazul celor mici, vaccinurile au intrat si pe piata micilor animale de casa ori a celor de ferma, cu consecinte financiare considerabile pentru producatorii de vaccinuri animale. Cu toate acestea, secolul XXI ar putea schimba mult optica si tempera entuziamul pentru infailibilitatea imunologica a vaccinurilor. Mai multe dezvaluiri recente – pastrate, insa, doar in cercurile specialistilor – indica de pe acum ca vaccinurile au constituit, in tot secolul XX, o mare si esentiala sursa de declansare a numeroase tulburari nervoase, maladii cu caracter imunologic – multe necunoscute in trecut, adica inainte ca administrarea vaccinurilor sa devina o practica internationala – , precum si a unor epidemii cu o forta si o arie de proliferare ori viteza de distrugere imunologica greu de stavilit. La toate acestea se adauga si o anumita opacitate a mass-media, care a subestimat importanta acestui fenomen.

Caracterul iatrogen (fabricat de om) al virusurilor SIDA ori ebola a fost rareori luat in discutie de mass-media internationala, in ciuda unor avertismente si documente secrete care dovedeau ca modificarea genetica in laborator a anumitor virusuri constituia o componenta a razboiului biologic, caruia marile puteri si serviciile lor secrete i-au acordat o importanta cruciala dupa al doilea razboi mondial. Nici utilizarea unor vaccinuri experimentale pe om – ca in cazul soldatilor americani din Golf – ori folosirea campaniilor de vaccinari in scopul administrarii catre populatie (mai ales in Lumea a Treia) a unor vaccinuri experimentale, cu efecte necunoscute, nu au fost si nu sunt in centrul interesului mass-media. La nivelul mentalului colectiv domneste o prejudecata bine inradacinata: vaccinurile, chipurile, ne pazesc de maladiile infectioase. Marile trusturi farmaceutice au grija sa cheltuiasca importante fonduri pentru a face reclama vaccinurilor si vaccinarilor, reamintind mereu populatiei ca epidemiile de poliomelita ori variola au fost eradicate prin vaste programe de vaccinari in masa. Publicitatea din mass-media (din presa ori TV, mai ales) l-au obisnuit pe cetateanul civilizat sa dea fuga la farmacie inca de la primele semne ale unei raceli pentru a-si procura si administra hapurile binefacatoare.

In cazul epidemiilor de gripa ori alte virusuri de sezon, omul de rand se lasa „intepat” imediat, ba chiar cu voie buna, cu tot soiul de vaccinuri. Copiii sunt „bombardati” – chiar la prescriptia pediatrilor – cu un veritabil „baraj” de 22 de vaccinuri inca inainte dea implini sase ani. Nici catelul ori pisicuta din casa nu scapa de vaccinarile periodice. Vanzarea gamei imense de vaccinuri – gama reinnoita permanent – , plata vaccinarilor ori a vizitei medicale au transformat piata vaccinurilor intr-un urias bussines. In avalansa epidemiilor si a campaniilor de vaccinare – decretate periodic de anumite centre de influenta – vocile unor mari somitati medicale, ca si avertismente acestora, au trecut, fireste, neobservate. Cu toate acestea, in ultimul deceniu al secolului XX, la marile reuniuni stiintifice de profil, experti ai marilor laboratoare si medici de renume au avertizat, in mod constant: unele vaccinuri contamineaza, mai mult decat imunizeaza.

Barbara Doe Fisher, presedinta lui „The National Vaccine Information Center” (Centrul national de informatii privind vaccinurile), cu sediul la Vienna (Virginia, SUA), sustine ca vaccinurile sunt responsabile de cresterea permanenta a numarului de copii si adulti care sufera de tulburari nervoase, de incapacitate intelectuala, astm, de sindromul oboselii cronice, lupus, artrita reumatica, scleroza multipla si alte boli. Doamna Fisher solicita, de mai multi ani, instituirea unui sistem de monitorizare, pe termen lung, a efectelor provocate asupra populatiei de vaccinarile in masa si limitarea campaniilor de vaccinare doar la acele vaccinuri despre care s-a dovedit ca nu prezinta efecte negative ori efecte necunoscute.

De regula, nu exista specialist care sa nege, cel putin neoficial, pericolele pe care le incumba administrarea vaccinurilor. Pojarul, oreionul, rubeola sau poliomielita sunt ori au fos combatute prin vaccinuri, care au in componenta, cum bine se stie, cantitati mici din virusul propriu-zis. Desi in statisticile americane de sanatate se mentioneaza, de pilda, faptul ca poliomielita ar fi fost total eradicata in Statele Unite inca din 1979, aceleasi statistici ascund cu grija opiniei publice americane faptul ca toate cazurile de poliomielita semnalate dupa 1979 au fost provocate chiar de vaccinurile anti-polio. Un alt cercetator american, Neil Z. Miller, se intreba pe marginea acestei triste realitati daca vaccinul anti-polio mai este necesar, din moment genereaza alte cazuri de poliomielita. Miller insista si ca, inaintea inceperii programelor de vaccinari in masa – in urma cu circa cincizeci de ani – , cancerul nu atinsese proportiile epidemice de astazi, maladiile imunodeficitare erau putin ori deloc cunoscute, la fel si autismul la copii.

De fapt, dupa cum sustin expertii, contaminarea prin administrarea vaccinurilor nu este o problema noua.

In al doilea razboi mondial, de exemplu, vaccinul contra febrei galbene, preparat din sange uman contaminat cu virusul hepatitei, s-a transmis militarilor. Rezultatul: 50.000 de militari americani au fost contaminati cu hepatita in urma administrarii vaccinului declarat ca imunizant.

Abia in anii ’60 s-a descoperit ca vaccinul anti-polio, preparat din tesutul rinichiului de maimuta, contaminase intre 1955 si 1963 numeroase persoane cu un virus, definit de specialisti drept „Simian Virus, numarul 40”, prescurtat virusul SV 40. Desi se dovedise ca SV 40 declansa cancerul la animale, autoritatile sanitare americane au sustinut ca el nu avea aceleasi efecte si asupra omului. Ulterior insa s-a evidentiat prezenta lui SV 40 si intr-o serie de cazuri de cancer uman. In anii ’90, cecetatorii americani au ajuns la concluzia ca SV 40 a contamint vaccinul anti-polio, fiind factorul declansator al unor forme rare (pana atunci) de cancer pulmonar (mesothelioma) ori de cancer al maduvei osoase (mieloma multipla). Un raport medical din 1999 dezvaluia prezenta lui SV 40 in tesuturile rinichilor a patru copii nascuti dupa 1982. Trei dintre copii suportasera transplanturi de rinichi, al patrulea suferea de o tumoare renala. Specialistii americani si-au mai pus si o alta intrebare fundamentala: SV 40 trecuse oare de la parinti la copii? Atfel spus, putea fi transmis (mostenit) genetic?

Copiii africani si latino-americani, utilizati drept cobai in testarea „acoperita” a unor vaccinuri experimentale tip E-Z

Pentru americani a constituit un veritabil soc si o alta dezvaluire. Anume ca unele campanii de vaccinare au fost utilizate pentru testarea acoperita a unor vaccinuri experimentale, ale caror efecte urmau sa fie observate si consemnate de specialisti si laboratoare.

Asemenea teste „acoperite” cu vaccinuri experimentale s-au derulat in Statele Unite, ultima data, intre 1989-1991, la „Kaiser Permanente of Southern California” si la „Center for Disease Control” (CDS), care au efectuat impreuna teste experimentale cu un vaccin anti-pojar.

Fara informarea prealabila a parintilor, vaccinul Edmostron-Zagreb (E-Z) a fost administrat experimental la 1500 de copii, apartinand comunitatilor sarace de negri si de latino-americani din cartierele periferice ale Los Angeles-ului. Recomandat apoi chiar de „World Health Organization” (Organizatia Mondiala a Sanatatii, OMS), vaccinul E-Z a fost ulterior administrat – fara prevenirea parintilor – altor mii de copii din Mexic, Haiti ori diverse state din Africa. Dar numarul mare de decese inregistrate in randul copiilor, carora li se administrase mult-laudatul E-Z, a determinat, in cele din urma, suspendarea vaccinarilor. In urma unor noi cercetari s-a descoperit ca, din nefericire, vaccinul anti-pojar E-Z cauza, ca efect secundar, anihilarea sistemului imunitar al copilului vaccinat, pe termen lung: intre sase luni si trei ani, cel putin. Statistic, s-a constatat ca administrarea vaccinului anti-pojar E-Z a condus, in fapt, la decesul mult mai multor copii decat in randul acelora care nu fusesera vaccinati preventiv cu miraculosul E-Z. In Africa, E-Z a provocat, potrivit unor statistici ascunse opiniei publice, moartea unui numar dublu de fetite decat de baieti, aspect inca neelucidat. In 1992, OMS s-a vazut obligata sa interzica celebrul vaccin E-Z, fara sa dezvaluie, insa, si rata deceselor. In laboratoarele „Kaiser”, dezastrul a fost total. Potrivit lui „Los Angeles Times” din 20 iunie 1996, nici unul dintre cei 1500 de copii vaccinati nu a supravietuit administrarii „legendarului” E-Z, vaccin care nici macar nu capatase licenta pentru utilizare.

Pe buna dreptate, multi si-au pus intrebarea cate alte campanii „acoperite”, cu vaccinuri experimentale, au fost initiate de autoritatile sanitare, fara stirea ori consimtamantul populatiei Statelor Unite. Semnificativ apare si un alt detaliu: cercetatorilor de la laboratorul „Kaiser” nu li s-au adus niciodata la cunostinta aceste teste ilegale, pe cobai umani; toti au aflat de vaccinarile experimentale asupra populatiei abia in 1996, citind „Los Angeles Times”.

O alta statistica ingrijoratoare priveste si cazurile de astm. In zonele sarace ale oraselor americane s-a constatat, in ultimele decenii, o adevarata explozie a cazurilor de astm. Potrivit lui CDC („Center for Disease Control”), 5000 de persoane mor anual in SUA in mediul de mai sus. Circa 17,3 milioane sufera de astm (dintre care 4,8 milioane de copii), fata de doar 6,7 milioane de cazuri inregistrate in anii ’80. Astmul se manifesta inaintea varstei de 6 ani, iar in randul negrilor cazurile de astm s-au dovedit de doua sau trei ori mai frecvente decat in randul albilor. In sectiile spitalelor din cartierele sarace ale New York-ului – Bronx sau Harlem – se inregistreaza de 21 de ori mai multe cazuri de astm decat in alte zone ale marii metropole. Expertii sunt de parere ca explozia cazurilor de astm in randul negrilor de la periferia unor mari metropole americane nu se poate explica decat prin imunodeficienta provocata de administrarea unor vaccinuri experimentale, care nu au fost inoculate si populatiei americane din celelalte zone urbane.

In anii ’90, un vaccin anti-tetanos, inoculat negrilor africani si femeilor din Mexic, Nicaragua ori Filipine continea un hormon care provoca avortul si, in final, sterilitatea. In 1995, o organizatie catolica pentru apararea drepturilor omului, „Human Life International”, a acuzat OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) pentru promovarea unui vaccin canadian anti-tetanos, continand hormonul denumit oficial „choriogonadotropic hormon” (HCG). Potrivit lui organizatiei catolice, hormonul era administrat intr-o doza neobisnuita de cate cinci injectii, timp de trei luni, exclusiv femeilor a caror varsta permitea sarcina. Dupa ce un numar record de femei carora li se administrase vaccinul pe baza de HCG au prezentat hemoragii vaginale abundente si au avortat dupa inoculare, intreaga „afacere” a fost rapid musamalizata. Potrivit unor experti, OMS dezvoltase si testase vaccinurile anti-fertilitate timp de peste douazeci de ani. Femeile din Lumea a Treia carora li se inocula, chipurile, vaccinul anti-etanos dezvoltau anticorpi care atacau apoi hormonul fertilitatii. Asociatia Medicala din Filipine, dupa analizarea asa-zisului vaccin anti-tetanos, a dezvaluit ca peste 20% dintre femeile vaccinate fusesera inoculate, anterior, cu hormonul HCG, care provoca avortul si steriliatea. OMS a negat acuzatiile, iar mass-media a ocultat „afacerea HCG”. Totusi, detaliile acesteia se pot regasi pe web-ul lui „Human International Life”, http://www.hli.org.

In octombrie 1999, un vaccin impotriva infectiei cu Rotavirus (care provoaca la copii diareele rebele) a fost lansat pe piata in SUA. Un an mai tarziu, in octombrie 2000, dupa ce fusese deja inoculat la peste un milion de copii, vaccinul „Rotashield” a fost retras, deoarece s-a constatat ca provoaca, intr-un fel sau altul, ocluzie intestinala. Peste 100 de cazuri de ocluzie intestinala au fost raportate la copii, dupa una sau doua saptamani de la administrarea vaccinului „Rotashield”.

Virusii din vaccinuri, cultivati in celule umane sau animale cancerigene, tip Hela

Unul dintre aspectele cele mai secrete legate de manufacturarea vaccinurilor priveste culturile celulare de unde se extrag, in laboratoare, virusii introdusi apoi in componenta vaccinurilor. Foarte putini sunt cei care stiu ca virusii utilizati la fabricarea vaccinurilor sunt dezvoltati in organe animale, ca rinichii de maimuta sau embrionii de gaina, ori in culturi de celule umane provenind din tesuturi canceroase.

Un exemplu intrat in literatura de specialitate este cel al lui Henriette Lacks, decedata in 1951, in urma unui cancer cervical. Esantioanele din tumoarea sa maligna au fost „donate” unui laborator din Baltimore, specializat in culturi celulare. La acea data – 1951 – toate tentativele de a dezvolta virusi in culturi celulare de laborator esuasera. Nici astazi nu se stie prea bine din ce cauza virusii crescuti in esantioanele canceroase, extrase din tumoarea Henriettei Lacks, s-au dezvoltat viguros si au creat astfel prima cultura celulara de laborator, denumita „Hela”, dupa numele Henriettei Lacks. Celulele canceroase ale tinerei negrese au fost alimentate cu un amestec plasmatic din extractul embrionilor de pui de gaina si cel uman: plasma proaspata de pui, extrasa din sangele puilor vii de gaina, si sange din placente umane (placentele, din care se hranesc fetusii umani in faza sarcinii, contin o serie de hormoni deosebit de rezistenti). Astazi, dupa aproape o jumatate de secol, se banuie ca virusul „Papilloma” – cu transmitere sexuala – ar putea constitui cauza cancerului cervical. Asa incat numai bunul Dumnezeu – ca sa zicem asa – ar putea sti cati virusi „Papilloma” au fost incorporati in „Hela”, culturile de laborator si, apoi, intrati in componenta vaccinurilor create pe baza culturilor respective, vaccinuri administrate oamenilor. Prin anii ’60, cand acest aspect malign al culturilor „Hela” nu era cunoscut, s-a observat transformarea maligna (canceroasa) a celulelor de ficat uman si de maimuta din culturile „Hela”. Contaminarea de tip „Hela” si consecintele asupra virusilor crescuti in asemenea culturi de celule canceroase, virusi introdusi in componenta unor vaccinuri, a constituit o adevarata „bomba nucleara” in lumea bacteriologilor, ascuns insa opiniei publice si mass-media, in parte si datorita faptului ca aspectele stiintifice ori limbajul medical-bacteriologic nu era accesibil publicului larg. Michael Gold a abordat aceasta problema intr-o carte celebra: „A Conspiracy of Cells: One Woman’s Immortal Legacy and the Medical Scandal It Caused” („Conspiratia celulara: mostenirea eterna a unei femei si scandalul medical pe care l-a provocat”).

Marele virusolog Jonas Salk – „parintele” vaccinului Salk, anti-polio – a marturisit, ani de zile mai tarziu, in 1978, ca a fost pe punctul sa-si piarda mintile cand a descoperit contaminarea „Hela” a celulelor animale in laboratorul sau. La sfarsitul anilor ’50, Salk a injectat, experimental, pacientilor bolnavi de cancer un vaccin pe baza de virusi dezvoltati in tesuturi celulare de maimuta, tesuturi de acelasi tip cu cele utilizate in fabricarea virusilor intrati in componenta faimosului sau vaccin anti-polio. Salk spera ca vaccinul astfel produs sa stimuleze sistemul imunitar al pacientilor. Efectele au fost, insa, contrare, astfel ca Salk a inceput sa suspecteze culturile „Hela”. In acei ani, sustine in cartea sa Michael Gold, medicii inca nu banuiau ca vaccinurile, continand virusi dezvoltati in asemenea culturi de laborator, s-ar afla de fapt la baza declansarii cancerului.

Vaccinurile, suspecte ca declansatoare ale contaminarii cu SIDA

In mod obisnuit se sustine ca vaccinurile sunt „sterilizate”. Numai ca „sterilizarea” vaccinurilor este o poveste cu cantec: prin sterilizare pot fi distruse tocmai proteinele imunizante, astfel incat virusii contaminatori ori particulele virale pot supavietui si fi administrate odata cu vaccinul. Multa valva printre specialisti a starnit si ipoteza ca extrasul din fetusul de vitel – utilizat frecvent pentru hranirea culturilor celulare din laborator – ar fi raspunzator pentru contaminarea cu SIDA. J. Grote a publicat in „Journal of the Royal Society of Medicine”, din octombrie 1988, un articol pe aceasta tema, avertizand: „Este absolut vital ca toate vaccinurile sa fie verificate anti-SIDA inainte de utilizare, si ca virusul bovin sa faca obiectul cercetarilor pentru posibilul sau rol in facilitarea infestarii cu SIDA.” Sunt, oare, vaccinurile continand virusi cauzele declansarii contaminarii cu SIDA? Cativa cercetatori americani au atras atentia ca prima epidemie SIDA s-a declansat, in SUA, in urma administrarii vaccinului contra hepatitei tip B in comunitatile „gay” (de homosexuali) din San Francisco, Los Angeles si New York, in cursul campaniilor de vaccinare – de neagra pomenire – dintre anii 1978-1981. Prima epidemie SIDA a erupt in 1981 printre homosexualii din cele trei mari metropole, homosexualii vaccinati anterior contra hepatitei B. Or, la inceputul anilor ’70, vaccinul contra hepatitei B a fost dezvoltat pe baza unor virusi crescuti pe culturi de tesuturi de cimpanzeu, despre care astazi se afirma, unanim, ca ar fi cauza transmiterii germenilor SIDA de la maimute la om. Vaccinul contra hepatitei B incerca sa previna transmiterea bolii pe cale sexuala. Si astazi inca, Guvernul american – prin institutiile sanitare abilitate – recomanda vaccinarea bebelusilor contra hepatitei B, desi americanii sunt la curent cu teoria transmiterii SIDA prinacest vaccin. Vaccinul experimental contra hepatitei B avea in compozitie si un ser, extras din sangele homosexualilor bolnavi de hepatita, iar vaccinurile pe baza de ser nu pot fi sterilizate. Exista si o alta teorie, in virtutea careia vaccinul anti-polio, contaminat cu virusul de la cimpanzeu, s-ar afla la originea epidemiei SIDA din Africa. In „The River: A Journey to the Source of Hive and AIDS” („Fluviul: o calatorie catre izvoarele HIV si SIDA”), carte publicata in 1999, Edward Hooper analizeaza felul in care vaccinul anti-polio, fabricat pe baza tesuturilor din rinichi de maimuta, a propagat SIDA de la cimpanzeu la om, in anumite state africane. Hooper nu este, insa, primul care avanseaza aceasta teorie. Tom Curtis schitase ipoteza inca din 1992, in paginile revistei „Rolling Stone.”

Alti cercetatori sustin ca programul de vaccinari lansat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in Africa – din anii ’70 – poarta intreaga responsabilitate pentru declansarea si raspandirea epidemiei de SIDA din anii ’80. Intre timp, somitati ca dr. Leonard Horowitz si Alan Cantwell sustin, foarte recent, ca virusul comun utilizat in vaccinurile anti-varicela, gripa, hepatita s-ar afla, de fapt, la originea epidemiilor de SIDA.

Numitorul comun al tuturor teoriilor privind originea declansarii epidemiei de SIDA il constituie vaccinurile, mai exact virusii si culturile celulare in care acesti virusi sunt cultivati in laboratoare, inainte de a fi introdusi in componenta diverselor vaccinuri administrate populatiei.

Dezlantuirea epidemiei supranumita in mass-media „sindromul Golfului”, printre miile de veterani americani participanti la razboiul din Golf (1991), a atras atentia asupra vaccinului anti-antrax, administrat militarilor debarcati in Peninsula Arabica in razboiul contra Irakului. Administrarea vaccinului a fost o norma militara obligatorie, soldatii ameriani care s-au sustras vaccinarii anti-antrax fiind deferiti imediat Curtii Martiale. Or, tocmai cei care s-au sustras dministrarii celebrului vaccin anti-antrax s-a constatat ca nu sufera de „sindromul Golfului”, in timp ce toti cei vaccinati anti-antrax din ordinul Pentagonului nu numai ca manifestau forme grave ale bolii, dar ei le-au si transmis ulterior membrilor familiilor lor (sotii, copii), ba chiar si micilor animale de casa (caini, pisici). Dr. Garth Nicolson este cel care a reusit, dupa cativa ani de cercetari, sa puna in evidenta in sangele tuturor celor infestati de „sindromul Golfului” un microb bacterian, „Mycoplasma”, care avea atasat de el un virus SIDA. „Mycoplasma” insa nu se raspandeste niciodata pe cale naturala. Or, acest aspect a deranjat Pentagonul, care l-a pus pe Nicolson pe „lista neagra”.

Ulterior, o epidemie de „sindrom al Golfului” s-a manifestat si printre detinutii inchisorii Huntsville, Texas. Acestia – evident – nu calcasera vreodata prin Peninsula Arabica. S-a descoperit, insa, ca puscariasii fusesera, inoculati experimental cu un vaccin care continea virusi modificati genetic, practica contrara drepturilor omului.

De remarcat ca James Watson, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea structurii moleculei de ADN si conducatorul stiintific al faimosului „Human Genome Project”, a fost implicat in experimentele de la inchisoarea Huntsville. Garth Nicolson, pentru descoperirea si dezvaluirea sa, a fost demis din functie in 1996, de la Centrul „M. D. Anderson” din Texas, si obligat sa se mute in California, la „The Institute for Molecular Medicine” din Huntington Beach.

Vladimir ALEXE

 

 

 

 

 

Fabrica de Sclavi – Episodul 2 ( continuare)

In loc de introducere:

 „Ceva trebuie sa ia locul guvernelor, iar puterea privata mi se pare o institutie potrivita acestui scop” David Rockefeller, Newsweek International, 1 feb 1999)

 „Astea nu-s decat prostii sentimentale. Aici facem politica externa, nu regenerare morala” Henry Kissinger 1974, iritat de acuzatiile aduse de aparatorii drepturilor omului.

Fabrica de Sclavi  – Episodul 2 ( continuare)

Regula 2: Inmultirea sclavilor este limitata si se face doar cu aprobarea stapanilor. Doar sclavii agreati de stapani se pot inmulti. Restul trebuie sa dispara. Drepturile lor nu conteaza. Anumite tari ne plac, dar fara populatia din ele.

Vaccinarea Masiva din Brazilia suspectata de a fi un Program de Sterilizare sub acoperire.

Massive Brazilian Vaccination Raises Suspicions of Covert Sterilization Program

 

August 14, 2008 (LifeSiteNews.com) –

 

 

 

Inceputul unui masiv si obligatoriu program de vaccinare in Brazilia a trezit suspiciunile activistilor pro-life ( pro-viata), care au observat ca programul este similar cu cele din ultimii ani care au inclus un agent ascuns de sterilizare in vaccinuri.

Campania care a inceput in ultima saptamana si este promovata de Ministrul Sanatatii Jose Gomes Temporao, un fan pro-avort, sustine ca obiectivele sunt anihilarea rubeolei in natiunea sud americana.

Temporao, care a facut mari eforturi sa impuna legalizarea avorturilor, declara ca este ingrijorat de faptul ca in fiecare an se nasc 17 copii brazilieni , fiecare cu defecte cauzate de aceasta boala, intr-o natiune cu peste 180 milioane de locuitori. Rubeola, in mod normal, este doar ceva mai mult decat o boala jenanta, pentru cei care o contracteaza, cu simptome care trec in catevza zile, pana la cateva saptamani.

Desi numarul de copii afectati de Sindromul Rubeolei Congenitale ( CRS) este mai mic, per total, decat numarul cumulat din UK si Australia in anii 1990, Temporao tinteste spre un program obligatoriu de vaccinare a 70 milioane de brazilieni, ceea ce ar putea sa-l faca cel mai mare program de vaccinare din istorie.

Adolfo Castañeda of Human Life International noteaza ca doar cu 2 ani in urma cercetatorii au constatat ca vaccinul antirubeola folosit intr-o campanie de vaccinare similara in Argentina era contaminat cu Human Chorionic Gonadotropin (HCG), un hormon necesar corpului femeii pentru a fixa in uter ovulul fecundat.

Cand corpul primeste HCG intr-un vaccin, il percepe ca pe un intruder si creaza anticorpi care lupta cu prezenta hormonului in corp. Raspunsul imunologic al corpului este impotriva sarcinii si cauzeaza avort la scurt timp dupa ce apare apare conceptia.

„In 2006, in Argentina a fost o campanie similara cu campania curenta din Brazilia” scrie  Castañeda intr-un recent buletin HLI. „A fost descoperita prezenta hormonului HCG in multe dintre vaccinurile antirubeola. Suspiciunea care a declansat investigatia a fost cauzata de faptul ca erau foarte putine cazuri de rubeola in Argentina, deci nu merita declansata o campanie pe scara larga.”

Castañeda scrie, de asemenea, ca grupul de femei tinta pentru campanie este acelasi sau similar cu cel din alte campanii, care au fost dovedite ca includeau in vaccinuri agenti anti fertilitate.

„Varsta persoanelor care vor fi vacinate este de la  12 la 49 ani pentru femei (perioada reproductiva), si intre 12 si 39 la barbati,” scrie Castañeda. „Varsta femeilor este aceeasi ca cea din campania de vaccinare din Nicaragua, campanie ce a inclus in vaccinuri hormonul care sterilizeaza femeile vaccinate; varsta este similara cu varsta femeilor din Filipine care au primit o alta versiune  a agentului de sterilzare ”

Asa cum noteaza guvernul australian in jurnalul sau Communicable Diseases Intelligence, copiii mici sunt principalul factor de raspandire a bolii iar programele foarte eficiente din SUA si Australia s-au focusat pe acest grup. (http://www.health.gov.au/internet/main/publishing.nsf/conten…)

Dar guvernul brazilian ignora copiii si se concentreaza pe femeile aflate in plina perioada de fertilitate.

Activistul pro-life brazilian Julio Severo (http://www.whale.to/vaccine/severo_h.html ) care se ascunde de guvernul brazilian din pricina refuzului sau de a participa la programele de vaccinare obligatorie, noteaza ca, in mod straniu, chiar si cei care au fost deja vaccinati in copilarie sau care au avut deja rubeola ( deci au imunitate) vor fi obligati de guvern sa fie vaccinati in cadrul campaniei prezente.

„Daca scopul campaniei este de a elimina rubeola, atunci de ce sunt vaccinati si cei care au fost vaccinati deja, anterior?” se intreba Severo pe blogul sau, Last Days Watchman. „De ce sa impui vaccinarea celor care au facut boala in trecut? Este un fapt mai mult decat dovedit ca cineva care a avut rubeola in trecut nu se va imbolnavi din nou”.

Severo spune ca aceasta campanie isi propune sa gaseasca oamenii tinta indiferent unde se aduna sau calatoresc si ca NU exista alta optiune, decat de a fi vaccinat. In fapt, noteaza el, guvernul a facut deja campanie unui caz de persecutare a unei mame, pentru ca unele din vaccinurile obligatorii nu au faost facute de catre copiii ei. I-au fost luati copii din custodie si colegii de serviciu care stiau situatia si nu au raportat au fost persecutati. Povestea a aparut in mass media ca un exemplu pentru cei care s-au gandit sa reziste efortului guvernului de a-i vaccina cu forta.

El precizeaza si faptul ca aceleasi agentii internationale care sprijina campania prezenta acum in Brazilia, au fost implicate de decenii in cercetarea pentru obtinerea unui vaccin de sterilizare si avertizeaza ca aceleasi grupuri, care sunt dedicate avortului si controlului populatiei, nu pot fi de incredere.

„In campaniile de vaccinare in masa din Argentina, Nigeria, Filipine si alte tari, UNICEF a aratat ca stie sa uneasca cele mai urate intentii sub aparentele cele mai angelice: scrie Severo. „In Brazilia avem asigurarea lui Temporao, ca vaccinarea in masa este doar pentru protectia copiilor si a familiilor”.

The Human Laboratory BBC Transcript Nov 5, 1995

“ “Our fertility cycles are all fouled up, some of the women among us have bleeding and miscarriages, some have lost their babies at a very early stage…….Three out of four vials were positive for HCG.” Mary Pilar Veroza

Subject: antifertilty vaccines
Date: April 26, 2005 1:48:06 AM CDT
To: raypoke@mac.com
-Greetings from the Philippines. I would like to respond to your questions on antifertility vaccines because we were involved in investigating the tetanus toxoid vaccines in 1995. We suspected that they contained beta HCG because some of the women who submitted themselves to the mass vaccination program of the government complained of miscarriages and other side-effects. This involved five injections within a year to girls and women starting age 14 to 44, reproductive age. A random sampling of the vials donated by WHO and UNICEF did contain traces of beta HCG. We reported this to the Department of Health but they concluded that these were just noise traces and that the nuclear laboratory tests done were not the proper test to have been conducted. Our suspicions were stronger when we found out that experiments on anti-fertility vaccines using tetanus and cholera were being done in India. Phone call interview with Dr. Talwar of India revealed that he indeed was doing the experiments. But subsequent laboratory tests on other vials conducted by neutral groups were rejected by the government and even Vatican advised us not to make such a big issue out of the anti-tetanus immunizations so we just dropped it after the government committed not to conduct massive anti-tetanus vaccinations anymore but would just give it to pregnant women with full consent. for more information, you can visit this other website .
I am Sister Pilar Verzosa, the national coordinator of Pro-life Philippines. Many

Fabrica de Sclavi – Episodul 2

In loc de introducere:

 „Ceva trebuie sa ia locul guvernelor, iar puterea privata mi se pare o institutie potrivita acestui scop” David Rockefeller, Newsweek International, 1 feb 1999)

 „Astea nu-s decat prostii sentimentale. Aici facem politica externa, nu regenerare morala” Henry Kissinger 1974, iritat de acuzatiile aduse de aparatorii drepturilor omului.

Fabrica de Sclavi  – Episodul 2

Regula 2: Inmultirea sclavilor este limitata si se face doar cu aprobarea stapanilor. Doar sclavii agreati de stapani se pot inmulti. Restul trebuie sa dispara. Drepturile lor nu conteaza. Anumite tari ne plac, dar fara populatia din ele.

Sunt noile vaccinuri amestecate cu medicamente care induc sterilitatea ?     ( titlu original Are New Vaccines Laced With Birth-Control Drugs? )

Autor: J.A. Miller, corespondent pentru Human Life International (HLI). Publicat in
 HLI Reports, Human Life International, Gaithersburg, Maryland; June/July  1995, Volume 13, Number 8

La inceputul anilor 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a supervizat campanii masive de vaccinare impotriva tetanosului in mai multe tari, printre care si Nicaragua, Mexico si Filipine. In octombrie 1994 HLI a primit un comunicat de la afiliatii din Mexic – Comite’ Pro Vida de Mexico – referitor la campania de vaccinare antitetanus ce se desfasura in tara.

Avand in vedere protocoalele de campanie suspecte, Comite’ a obtinut mai multe probe de vaccin si le-a trimis sa fie analizate de chimisti.

Unele probe contineau  human chorionic gonadotrophin (hCG), un hormon care apare in mod natural si este esential pentru mentinerea sarcinii. 

hCG si  Anticorpii Anti-hCG
 In conditii naturale, hormonul hCG alerteaza corpul femeii despre prezenta sarcinii si cauzeaza declansarea altor hormoni, pentru a pregati uterul ca ovulul fecundat sa se implanteze. Cresterea rapida a nivelului de  hormon hCG  dupa conceptie este un excelent marker pentru a confirma sarcina; cand o femeie isi face un test de sarcina ea nu testeaza sarcina in sine ci prezenta unui nivel crescut de hCG.

Dar atunci cand hCG este introdus in corp cu un vehicul de tipul toxoid tetanus, anticorpii nu se vor forma numai impotriva tetanusului, ci si impotriva hormonului hCG. In acest fel, corpul nu va recunoaste hormonul hCG ca fiind „prieten” si va produce anticorpi anti hCG

Anticorpii formati vor ataca o sarcina prin distrugerea hormonului hCG, care sustine sarcina; cand o femeie are suficienti anticorpi anti hCG in corpul ei, practic nu mai poate sustine o sarcina, nu o poate duce la termen.(1) 

HLI a raportat faptele referitoare la vaccinurile antitetanos catre membrii consiliului sau si catre afiliatii (World Council members and affiliates) din mai mult de 60 de tari. (2) Imediat, rapoarte noi despre vaccinuri ce contin hormon hCG au inceput sa soseasca din Filipine unde mai mult de 3.4 milioane de femei fusesera recent vaccinate. Rapoarte similare au venit din Nicaragua, unde campania de vaccinare se desfasurase in 1993.

Faptele cunoscute
Iata faptele cunoscute despre campaniile de vaccinare din Mexic si Filipine:   

          doar femeile au fost vaccinate si doar femeile cu varste cuprinse intre 15 si 45 de ani ( in Nicaragua au fost vaccinate femeile intre 12 si 49 de ani) . Dar barbatii nu sunt expusi in aceeasi masura ca si femeile tinere sa intre in contact cu tetanusul ? Si copiii ? De ce au fost exclusi ?

          hormonul hCG a fost gasit in vaccinuri. Si nu avea ce sa caute acolo.

          Protocolul de vaccinare a cerut injectii multiple, 3 intr-o perioada de 3 luni si 5 in total. Dar, avand in vedere ca vaccinul anti tetanos ofera o protectie de 10 ani si mai mult, de ce s-au facut mai multe injectii ?

          In ultimii 20 si ceva de ani, OMS a fost in mod activ implicat in realizarea unui vaccin anti fertilitate folosind hCG legat de tetanus toxoid ca si vehicul, adica exact aceeasi asociere care s-a gasit in vaccinurile folosite in campaniile din Mexic, Nicaragua si Filipine. 

Banditii impotriva fertilitatii

 Aliati cu OMS-ul in dezvoltarea unui vaccin impotriva fertilitatii (AFV) folosind hCG cu tetanus sau alte substante ca vehicul, sunt : UNFPA, Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite (UNDP, Banca Mondiala, Consiliul pentru Populatie, Fundatia Rockefeller, All India Institute pentru Stiinte Medicale si un numar de universitati inclusiv Uppsala, Helsinki si Ohio State.(5) Institutul National al Sanatatii Copilului si al Dezvoltarii Umane din SUA (parte din NIH) a fost furnizorul hormonului hCG pentru cateva experimente AFV ( vaccin anti fertilitate) . (6)

OMS a inceput al sau „Program Special” in reproducerea umana in 1972 si, pana in 1993, a cheltuit mai mult de 356 milioane de dolari pe cercetari despre „sanatatea reproducerii” (7). Acesta este „Programul” pionier al dezvoltarii vaccinului anti fertilitate.

Peste 90 de milioane de dolari din fondurile acestui „Program” au fost furnizate de Suedia; Marea Britanie a donat mai mult de 52 milioane de dolari, in timp ce Norvegia, Danemarca si Germania au intrat in program cu 41 milioane, 27 milioane si respectiv 12 milioane. SUA , datorita crizei de fonduri pentru astfel de proiecte din perioada administratiei Reagan-Bush , a contribuit „doar” cu 5.7 milioane, incluzand o plata facuta pe perioada Clinton de 2.5 milioane. Alti finantatori majori catre Programul OMS includ  UNFPA  61 milioane; Banca Mondiala 15.5 milioane, Fundatia Rockefeller 2.5 milioane; Fundatia Ford peste 1 milion si  IDRC (International Research and Development Centre of Canada), 716.500 dolari.

Scuzele OMS si ale Departamentul de Sanatate din Filipine

Cand primele rapoarte despre vaccinurile anti tetanos continand hormonul hCG au au iesit la suprafata in Filipine,  OMS-ul si Departamentul de Sanatate din Filipine (DOH) au negat imediat ca vaccinul ar contine hormonul hCG. Confruntati cu rezultatele testelor de laborator care detectau prezenta hormonului in 3 din 4 vaccinuri examinate, OMS si DOH au contestat rezultatele venite de la sursele „drept la viata si catolice”.

Patru noi probe de vaccin antitetanus au fost trimise de catre DOH la Centru Medical St. Luke ( luteran) in Manilla. Rezultatele au aratat ca TOATE cele 4 probe  contineau hormon hCG.

De la negarea vehementa a situatiei, OMS si DOH au trecut la varianta „cantitatea insignifianta” de hormon hCG prezent este insuficient sa produca anticorpi anti-hCG.

Dar grupurile filipineze catolice si pro-life au facut noi teste pentru a detecta prezenta anticorpilor hCG in sangele femeilor vaccinate cu vaccinul antitetanos. Din 30 de femei testate dupa ce au fost vaccinate anti tetanos 26 aveau niveluri mari de anticorpi hCG. Daca nu era hCG in vaccin sau cantitatile de hormon erau ingnifiante, DE CE femeile aveau niveluri mari de anticorpi HCG in sange? OMS si DOH nu au avut raspunsuri la aceasta problema.

Noi explicatii au fost aduse: prezenta aparenta a hCG in vaccinuri a fost datorata rezultatelor „fals pozitive” in urma amestecului special de substante din vaccin sau in chimicalele pentru testarea hCG. Si chiar daca hCG a fost prezent, el provenea din procesul de fabricatie.

Dar prezenta anticorpilor hCG in sangele femeilor vaccinate antitetanos  a facut inutila o astfel de dezbatere. Nu mai era necesar sa se argumenteze despre care a fost sau nu a fost cauza prezentei hormonului hCG in vaccin cand efectele erau deja prezente in corpul femeilor. Nu se cunoaste nici un alt mod prin care acele femei sa fi avut anticorpii de hCG in sange, decat daca hormonul hCG a fost introdus in mod artificial in corpul lor.

De ce Tetanus Toxoid utilizat ca „vehicul”?
Pentru ca organismul uman nu-si ataca proprii hormoni, hCG-ul produs naural. Corpul trebuie „prostit” sa trateze hCG-ul ca pe un inamic invadator pentru a dezvolta un vaccin anti fertilitate folosind anticorpi pentru hormonul hCG. O lucrare prezentata la al 4-lea Congres International  de Imunologie Reproductiva (West Germany, 26-29 July 1989) a explicat clar: „legatura cu un vehicul/ caraus s-a facut pentru a depasi toleranta imunologica ( a organismului) la hCG” (8)

Vaccine netestat de catre Biroul Medicamentelor ( Drug Bureau )
 Dupa ce controversa legata de vaccinuri a atins un varf febril, o noua bomba a explodat; nici unul din cele tipuri de vaccinuri antitetanos ( marci diferite) folosit in campania de vaccinare nu fusese vreodata licentiat pentru vanzare si distributie sau inregistrat in Filipine la Biroul pentru Alimente si Medicamente (BFAD), asa cum cerea legea. Seful BAFD a explicat moale ca firmele distribuitoare ale celor 3 marci de vaccinuri „nu au depus nici o cerere de inregistrare a produselor”. (9) Companiile in cauza sunt  Connaught Laboratories Ltd. si Intervex, ambele din Canada si CSL Laboratories din Australia.

Se pare ca BFAD a cerut cu o mare intarziere o re-testare a vaccinurilor, dar ideea a fost repede respinsa cand Secretarul se Stat pentru Sanatate a declarat ca, daca vaccinurile au fost certificate de OMS – ia uite ca sunt din nou prezenti cei de la OMS – asta era o asigurare suficienta ca „vaccinurile provin de la producatori cu o reputatie buna” (10)

Despre reputatia unuia dintre producatori este buna sau nu, este greu de spus. Pe la mijlocul anilor 80 Connaught Laboratories a fost dovedita ca STIA ca distribuie probe de sange contaminate cu HIV (11)

Epilog


Evidente incep sa apara si din Africa (12). HLI a cerut o investigatie a situatiei de catre Congres, o investigatie a tuturor agentiilor implicate in dezvoltarea unui vaccin anti fertilitate si finantate cu bani americani.

NOTE:
 (1) „Abortifacient vaccines loom as new threat,” HLI Reports, November 1993, pp. 1-2.
 (2) World Council Reports, 28 November 1994, pp. 4-5.
 (3)  O convorbire telefonica realizata de autor pe 5 mai 1995 cu departamentul Imunizarea Adultilor – Boli infectioase – divizia Epidemiologica – Departamentul de Sanatate Montgomery a scos la lumina urmatoarele informatii: elicited the following information:

     Intrebare: Cat timp ofera protectie / imunitate un vaccin anti tetanos ?
     Raspuns: 10 ani.
     Intrebare: Ati auzit vreodata de un adult care sa necesite 3 vaccinari antitetanos intr-o perioada de 3 sau 4 luni si 5 vaccinuri pe parcursul unui an ?
    Raspuns: CEEEEEE! NICIODATA. No way!

Rapoartele din Philipine par sa confirme protectia de imunitate de 10 ani asigurata de vaccinul anti tetanos; inainte de campania din 1993, rapelurile se faceau doar la 10 ani distanta.

 (4) Mai multe articole, din care multe scrise de cercetatori ai OMS documenteaza incercarile OMS de a crea un vaccin anti fertilitate folosind tetanus toxoid  ca si vehicul. O parte din articolele mai cunoscute sunt: 
  „Clinical profile and Toxicology Studies on Four Women Immunized with Pr-B-hCG-TT,” Contraception, February, 1976, pp. 253-268.

„Observations on the antigenicity and clinical effects of a candidate antipregnancy vaccine: B-subunit of human chorionic gonadotropin linked to tetanus toxoid,” Fertility and Sterility, October 1980, pp. 328-335.

 „Phase 1 Clinical Trials of a World Health Organisation Birth Control Vaccine,” The Lancet, 11 June 1988, pp. 1295-1298.

„Vaccines for Fertility Regulation,” Chapter 11, pp. 177-198,

Research in Human Reproduction, Biennial Report (1986-1987),

WHO Special Programme of Research, Development and Research Training in Human Reproduction (WHO, Geneva 1988).

„Anti-hCG Vaccines are in Clinical Trials,” Scandinavian Journal of Immunology, Vol. 36, 1992, pp. 123-126.

 (5) These institutional names are garnered from the journal articles cited in the previous footnote.
 (6) Lancet, 11 June 1988, p. 1296.
 (7) Challenges in Reproductive Health Research, Biennial Report 1992-1993, World Health Organization, Geneva, 1994,  p. 186.
 (8) G.P. Talwar, et al, „Prospects of an anti-hCG vaccine inducing antibodies of high affinity…(etc),” Reproductive Technology 1989, Elsevier Science Publishers, 1990, Amsterdam, New York, p. 231.
 (9) „3 DOH vaccines untested by BFAD,” The Philippine Star, 4 April 1995, pp. 1, 12.
 (10) „BFAD junks re-testing of controversial shot,” Manila Standard, 7 April 1995; „DOH: Toxoid vaccines are safe,” The Philippine Star, 7 April 1995.
 (11) „Ottawa got blood tainted by HIV.” Ottawa Citizen, 4 April 1995.
 (12) Un comunicat vechi de 2 ani din Tanzania spune o poveste cunoscuta: vaccinari antitetanus, 5 vaccinari intr-un an, administrate numai femeilor intre 15-45 de ani. Nigeria, de asemenea, este posibil sa fie victima; vezi The Lancet, 4 June 1988, p. 1273.

 Credit: Article by J.A. Miller, special correspondent for Human Life International. Copyright June/July 1995 by Human Life  International. This article was originally published in HLI Reports, Human Life International, Gaithersburg, Maryland; June/July  1995, Volume 13, Number 8.

Articolul original: http://www.whale.to/vaccine/miller5.html