Tag Archives: Lanka

Fabrica de Minciuni: Ceata din medicina ce se pretinde ca fiind „bazata pe dovezi”

Apuneam aici despre articolul pe care l-am gasit gata tradus in legatura cu ceea ce sustine virusologul Stefan Lanka si subliniam urmatoarele:

Cel mai interesat aspect la Lanka il constituie indemnul adresat oamenilor obisnuiti sa nu-l creada nici pe el, nici pe ceilalti cercetatori si sa caute raspunsuri singuri. Practic a indemnat cetatenii germani sa ceara autoritatilor DOVEZILE DIRECTE ale existentei virusilor pentru care se vaccineaza in masa.

Rezultatul:

” aceste autorităţi NU MAI AFIRMA că vreun virus despre care se spunea că ar provoca boli, a fost demonstrat DIRECT ştiinţific.” (fragment din interviu)

Deci Lanka a avut dreptate 🙂 Dar a mai aparut si altceva la suprafata si anume CINE DICTEAZA GUVERNELOR SI PE CE BAZA :

Într-o petiţie în faţa Bundestag-ului german, Ministerul Federal al Sănătăţii a plasat toată responsabilitatea Ministerului Federal al Cercetării. Ministerul Federal al Cercetării susţine acum poziţia absurdă că LIBERTATEA ŞTIINŢEI ASIGURATĂ LEGAL ÎI INTERZICE STATULUI DREPTUL DE A VERIFICA AFIRMAŢIILE ŞTIINŢIFICE.” (fragment din interviu)

Asta ar putea explica de ce guvernele au acceptat fara drept de apel orice au insirat producatorii despre vaccinurile pandemice si au acceptat vaccinarea populatiei fara dovezi stiintifice, fara studii de siguranta, fara validarea studiilor si argumentelor stiintifice de catre cercetatori independenti.

Implicatiile faptului ca nu exista dovezi directe ale existentei anumitor virusi sunt enorme. Testarile nu se pot face fara etalonare / standardizare si nu ai cum sa etalonezi daca iti lipseste reperul principal – virusul izolat, identificat, cercetat. Implicatiile sunt socante si pentru bolnavi – nu este confortabil sa afli ca testele in baza carora un medic a spus ca esti bolnav nu au o baza reala/ dovedita direct stiintific ci doar presupusa, deci esti un presupus bolnav tratat pentru o presupunere cu medicamente ce au efecte adverse sigure si clare.

Am descoperit un articol interesant (merita citita pagina site-ului integral!)  in care o persoana a trimis email-uri catre medici romani pentru a obtine informatii despre DOVEZI DIRECTE.  Pentru a fi foarte clara situatia si pentru a intelege raspunsurile primite ( mai degraba cat de mare este pacaleala cu testarile pentru diversi virusi ) ar trebui sa cititi si aici pe QuiBono

Raspunsul primit de QuiBono de la compania farmaceutica este la fel de uluitor ca si cel dat de Ministrul Cercetarii din Germania:

Legislatia romana in vigoare nu permite oferirea informatiilor solicitate de Dvs. catre pacienti, ci numai catre medici [..]

Cu alte cuvinte, ca si cetatean NU ai voie sa stii daca ceea ce sustin concernele farma, medicii este si real, este demonstrat direct sau este o presupunerea a presupunerii presupunerilor altora! Nu poti sa afli pe ce studii isi bazeaza testele si tratamentele producatorii! In baza statului ca va investiga vreodata ceva, o sa ne apuce mileniul 4.

Dacă nu ştii, nu întreba!

Comici vestiţi ai E-Mail-ului

Iniţial am fost pur şi simplu curios. Şi nu am avut de gând să mă refer la tot acest, să-i spunem, ”experiment”,  în cadrul Site-ului www.quibono.net

Desigur, Qui bono susţine o anumită opinie asupra medicinei alopate, concernelor farma şi a „fructuoasei” colaborări dintre acestea două. Totuşi, eram pur şi simplu curios să aflu în ce mod vor reacţiona medicii specialişti în momentul în care sunt confruntaţi cu nişte întrebări foarte concrete, care cer dovezi ştiinţifice, studii şi cercetări publicate în jurnale de specialitate. Cât din ceea ce susţine un medic specialist este ipoteză acceptată necondiţionat prin convenţie, şi cât este cunoaştere bazată pe dovezi ştiinţifice.

Întrebările trimise în toate cazurile au fost cele care se pot gasi şi în www.quibono.net, la rubrica Iatrogeneza >> Hepatita C 1 >> HCV, fratele mai mic al HIV:

1-  Rezultatul pozitiv al existenţei virusului se bazează pe o procedură de evidenţiere directă sau indirectă?

2-  În cazul în care evidenţierea existenţei virusului se bazează pe o procedură directă, numiţi-mi, vă rog, publicaţia (studiul ştiinţific) în care este documentată izolarea virusului şi relevarea caracteristicilor biochimice ale acestuia, precum şi fotografia virusului izolat, deci “curăţat” de toate particulele străine lui.

3-  În cazul în care rezultatul analizei se bazează pe o procedură indirectă (de exemplu metoda PCR), doresc să ştiu dacă respectiva procedură este standadizată explicit pentru Hepatita C sau nu. În cazul în care există o standardizare explicită pentru Hepatita C, vă rog să-mi numiţi publicaţia în care apare dovada directă a standardizării.

4-  În cazul în care nu există o standardizare a relevării directe a virusului Hepatitei C, numiţi-mi, vă rog, publicaţia în care se dovedeşte explicit, că printr-o metodă de relevare indirectă şi nestandardizată este posibil un răspuns tehnico-ştiinţific valid, în baza căruia se poate afirma că în organism este cu certitudine relevată prezenţa respectivului virus.

5-  În cazul în care afirmaţia că în organism a fost cu certitudine relevată prezenţa virusului Hepatitei C are la bază doar aplicarea unei proceduri indirecte de relevare, vă rog să-mi daţi explicaţia empirică, ştiinţifică clară pe care se bazează decizia folosirii unei astfel de proceduri indirecte. Desigur că sunt interesat de o realitate ştiinţifică bazată pe fapte certe care să stea la baza folosirii unei proceduri indirecte, şi nu de un consens tacit şi speculativ.

6-  Numiţi-mi vă rog numele unui laborator care poate face o cercetare ştiinţifică, exactă, atât biochimică cât şi biofizică a virusului Hepatitei C.

Dacă aş fi trimis astfel de întrebări direct sub semnătura www.quibono.net era de aşteptat ca astfel de e-mail-uri să nu fie deloc luate în considerare. Era de ajuns să te uiţi în Internet la adresa respectivă, pentru a înţelege imediat care este opinia promovată pe acest Site. Astfel că a trebuit să apelez la un intermediar. Domnul Gheorghe Popescu.

Am ales domeniul Hepatitei C din două motive: afecţiunea are o răspândire foarte mare în Romania, în comparaţie du AIDS [/SIDA] spre exemplu, iar al doilea, din punct de vedere personal, cunosc mai bine problematica HCV decât cea HIV.

Şi un lucru vreau să fie foarte clar de la bun început: NU contest existenţa unei afecţiuni (boli) a ficatului, respectiv a unei inflamaţii specifice a ficatului!!!

Contest însă existenţa unui retrovirus (HC) ca agent patogen, ca şi cauză primară a acestei boli. În consecinţă, contest şi terapia antivirală cu Interferon şi Ribavirin. Căci dacă nu există acest virus, atunci nici nu se poate admite o terapie antivirală!

Corespondenţa prin E-Mail s-a desfăşurat în cadrul lunii Octombrie  şi a cuprins 50 de adrese E-Mail ale unor medici specialişti, institute de boli infecţioase, forumuri profilate pe afecţiunea respectivă, a unor asociaţii ale pacienţilor şi a unor firme producătoare de medicamente. În cele ce urmează nu va apare nici un nume şi nici o adresă, în afara unui singur caz, care a avut amabilitatea să facă referire directă şi publică la www.quibono.net Mulţumim pentru reclama neintenţionată. În acest caz nu mă văd obligat sa pastrez anonimă sursa respectivă, deoarece ea însaşi a făcut referire directă şi publică la Qui bono.

Din 50 de E-Mail-uri, au fost onorate cu raspuns doar 9. Rezultat: 18%. Rezultă că 82% dintre medicii specialişti atât în hepatologie cât şi în virologie, în general dintre cei care pretind a avea cunoştinţe asupra afecţiunii respective, nu au avut nici un interes în a da raspuns unui astfel de E-Mail. Dreptul lor. Acuma, ar fi incorect din partea mea să speculez faptul că nu ştiau ce să răspundă. În fond puteau să răspundă ce doreau. Cel mai simplu mi se pare a considera că 82% dintre medici nu au interes în a da răspunsuri unor întrebări „mai deosebite” ale unui solicitant, ale unui pacient.

Dintre cele 9 răspunsuri, 2 au fost date de persoane care au recunoscut sincer că problematica respectivă le depăşeşte. Este vorba despre doi medici, D.B şi M.G. Este în regulă. Ca medic, în esenţă, ţi se cere să aplici teoria oficială şi linia terapeutică indicată de forumurile medicale superioare. Din partea mea, tot respectul pentru o persoană care recunoaşte că o anumită problemă o depăşeşte. Este corect şi cinstit.

Un alt răspuns a fost primit din partea administratorului unui fel de forum. Propriu zis nu un răspuns, ci de fapt o recunoaştere a faptului că „a auzit de astfel de teorii care contrazic ipoteza HCV”, dar ca pe Forum se luptă cu problemele atâtor oameni bolnavi şi că… în fine, problema respectivă nu-l interesează.

Atât din experienţa mea personală cât şi din cele citite din foarte multe surse, atât în Romania cât şi în foarte multe alte ţări, astfel de „Forum”-uri sunt subvenţionate de către unul sau mai multe concerne farma, cu scopul de a aduna pacienţii în jurul terapiei standard, cu medicamentaţie produsă de aceste concerne. (Vezi de ex. Dr.Med.Gabi Hoffbauer-„Pillen, Kräuter, Heilsversprechen”- Pilule, plante, promisiuni de vindecare, Pag. 25-26 -Editura Heyne). Şi tot astfel stau lucrurile şi în cazul unor Asociaţii ale pacienţilor pe categorii de afecţiuni.

Marile concerne farmaceutice sunt obligate să facă cunoscute asociaţiile şi organizaţiile pe care le finanţează, (din cauza legilor contra conflictului de interese, nu însă şi Forumurile din Internet, care sunt de multe ori conduse de persoane private), astfel încât dacă veţi avea un pic de răbdare şi veţi cerceta mai atent prezenţele în Internet ale unor astfel de mari concerne farma, veţi căsi pe undeva, printr-un cotlon, şi o listă a acestor „organizaţii- fiice”.

Pe de altă parte, datorită specificului acestor asociaţii (de ajutorare a pacientului) ele sunt mai „amabile” în oferirea de răspunsuri la întrebările unor persoane private. Astfel s-a întâmplat şi în cazul lui G. Popescu, care a avut cu o astfel de Asociaţie un interesant schimb de E-mail pe care îl puteţi citi în continuare:

– primul E-mail de răspuns:

Buna ziua, stimate domnule Popescu!
Am primit solicitarea dvs. si vom da curs acesteia in cel mai scurt timp, dupa ce in prealabil ne vom consulta cu specialistii din comitetul stiintific al asociatiei noastre.

De asemenea, ne-ar fi utile cateva informatii suplimentare legate de contextul in care solicitati aceste raspunsuri, pentru o informare cat mai completa.
Va multumim si asteptam raspunsul dvs.!
Cu stima,
Presedinte
XXXXX   XXXXX

După un E –mail în care Dl. Popescu spunea că se interesează ca şi pacient şi cîteva zile de aşteptare urmează cel de-al doilea E-Mail, cu răspunsurile mult dorite :

Stimate domnule Popescu
Va raspund succint la intrebarile dvs:
1. Rezultatul care atesta prezenta virusului in organism poate fi dobandit prin diagnosticul virusologic indirect : testul de confirmare RIBA sau direct prin testul PCR care evidentiaza statutul replicarii VHC.

2. Aceasta intrebare nu isi are rostul neavand nici un sens. VHC nu poate fi „curatat de nimic”. Testul direct este PCR- se poate cauta pe internet utilizand cuvintele cheie: VHC,PCR viral replication.

3.PCR este un test diagnostic direct, nu indirect

4.Intrebarea nu este clara

5.Testul RIBA – test de confirmare indirect specific pt VHC. Practic pozitivitatea acestui test indirect pune diagnosticul de certitudine in infectia cronica VHC.
De ce? deoarece anticorpii anti -VHC pusi in evidenta prin acest test sunt specific directionati fata deregiunile specifice ale genomului VHC :c 100, c 33, Ns 5.

6. Cercetare biochimica da, se poate.Cercetare „biofizica?”- la ce se refera?Sunt laboratoare in centrele universitare mari Bucuresti, Cluj.
Cu stima

XXXXX  XXXXX

Năbădăiosul nostru Domn Popescu nu se declară mulţumit şi trimite un « răspuns la răspuns » :

Răspunsul Nr.1 – Rezultatul care atesta prezenta virusului in organism poate fi dobandit prin diagnosticul virusologic indirect : testul de confirmare RIBA sau direct prin testul PCR care evidentiaza statusul replicarii VHC.

Comentariu: În primul rând, vă referiţi la testul de confirmare, deci aţi „omis” testul anticorpi ELISA. Mă rog, testul de confirmare Western-Blot, sau RIBA (Recombinant ImmunoBlot Assay) are urmatoarea definiţie:

is a blood test that detects antibodies to the hepatitis C virus. Because it is more specific than some hepatitis C  screening tests (like the Hepatitis C ELISA test), it is sometimes used to confirm these tests.  However, other methods (like PCR) are much more common for this confirmation step.

Acuma, testul RIBA (ca de altfel şi ELISA) nu are nici o relevanţă atâta timp cât nu este standardizat. Şi aici mă refer la “standardul de aur” care poate fi realizat numai în cazul în care retrovirusul HC este izolat, curăţat, îi sunt analizate structura ARN-ului şi a proteinelor, este fotografiat cu ME. Ori acest lucru nu a fost niciodată realizat. Din păcate!

William Blattner, foarte cunoscut cercetător în domeniul AIDS spune:

”Există o mare dificultate la standardizarea specificităţii şi sensibilităţii unor teste (assays) asupra retrovirusurilor umane, datorită absenţei «standardului de aur». Datorită absenţei «standardului de aur» pentru HTLV-1 şi HIV-1, corectitudinea sensibilităţii şi specificităţii în depistarea anticorpilor virali rămâne inexactă”.

HCV este şi el un retrovirus, şi de asemenea îi lipseşte “standardul de aur”. Nu este aşa? Păi să vedem :

Profesorul Heinz Ludwig Sänger de la Institutul Max Plank (informaţii asupra Domnului profesor puteti găsi în Internet destule – oricum deţine premiul Institutului Robert Koch pentru cercetările sale din domeniul virologiei)) oferă spre publicare în Internet următoarea declaraţie:

  1. Mie nu îmi este până astăzi (Octombrie 2006) cunoscută nici o publicaţie care să ofere certificarea şi descrierea „curată” a virusului HC, conform principiilor virologiei clasice, deci a izolării sale, a componenţei biochimice şi biofizicale a genomului ARN-ului precum şi a componenţei sale proteinice.
  2. Există un CONSENS general asupra caracteristicilor generale ale retrovirusurilor şi, în baza acestui consens se presupune că retrovirusul HC ar trebui să posede aceleaşi elemente (secvenţe genetice) ca şi celelalte retrovirusuri. (Aceleaşi „presupuneri în consens” se fac şi asupra retrovirusului HI).
  3. Drept consecinţă, cu ajutorul unor secvenţe complementare folosite ca „sonde” se „presupune” relevarea retrovirusului HC într-o probă de sânge.
  4. Acest lucru ar putea fi din punct de vedere logic corect, doar că în genomul uman se găsesc circa 450.000 de secvenţe genetice asemănătoarea celor retrovirale!!! (Nature, Band 409, Februarie 2001Paginile 860-921).
  5. Ori dacă ţinem cont de această realitate certificată ştiinţific, este şi normal ca astfel de „sonde” să găsească ceea ce caută, şi anume „secvenţe asemănătoarecelor ale retroviruşilor.
  6. Care este motivul pentru care virologii şi medicii ignoră aceste lucruri, rămâne pentru mine un mister. Foarte probabil că astfel de dovezi şi descoperiri nu se potrivesc cu „consensul” arbitrar stabilit în cadrul îngust al meseriilor lor.
  7. Aceasta este definitiv poziţia mea în ceea ce priveşte întrega problematică (a retrovirusurilor). Regret că sunt nevoit să aduc mereu aceleaşi dovezi şi argumente şi să constat că de fapt nimeni nu vrea să le audă.
  8. Puteţi să publicaţi în Internet opinia (şi convingerea) mea, şi sunt gata în orice moment să-mi schimb punctul de vedere, în momentul în care cineva îmi poate numi publicaţiile în care se face dovada clară a faptului că acest punct de vedere al meu este fals.

De altminteri Stimate Domnule XXXXX, prin întrebările mele vă solicitam indicarea studiilor ştiinţifice publicate (sursele) şi nici decum nişte păreri personale. De acestea nu duc nici eu lipsă. Dar ele nu pot înlocui dovezile ştiinţifice.

Deci, să trecem la testul PCR, care, conform definiţiei de mai sus (standard, medicina scolastică americană) este cel cu mai mare putere de relevare şi care practic înlocuieşte RIBA în ultimul timp. Această procedură a fost creată de Kary Mullis, fapt pentru care a primit şi Premiul Nobel pentru chimie (1993). Să vedem ce spune CREATORUL acestui test şi LAUREATUL CU PREMIUL NOBEL, Kary Mullis:

“Viciul testului PCR este acela că este echivalentul biochimic al căutării acului în carul cu fân. Fragmente virale care se pot găsi doar sub formă de frânturi minuscule pot fi găsite şi amplificate, dar aceasta nu ne spune nimic despre care anume virus este vorba şi dacă este în cantitatea suficientă pentru a provoca daune sănătăţii.”

Acuma, ori Mullis este un prost, nu ştie ce vorbeşte şi nu cunoaşte procedeul PCR, ori…. ?

De ce nu se poate măsura încărcătura virală? Deoarece:

– Testul viral detectează doar fragmente de cod genetic, nu însă şi virusul;

Producătorii testului avertizează că testul viral nu poate confirma prezenţa virusului;

Testul viral dă rezultate şi în persoanele sănătoase care au fost testate negativ la testul anticorpi (ELISA şi RIBA);

Cu greu am reuşit să aflu ce anume este scris în instrucţiunile de folosire ale aparaturii PCR, care provin de la firma Hoffmann-La Roche. Dar dacă vrei poţi afla ce te interesează (poate aveţi vreun bun prieten şef de laborator, vă va putea el povesti mai multe). Chiar pe prima pagină este tipărit cu litere mari şi groase următoarea frază:

TESTUL PCR NU ESTE ADECVAT CA TEST HCV –SCREENING PENTRU CERTIFICAREA PREZENŢEI VIRUSULUI HC ÎN SÂNGE SAU PRODUSE DIN SÂNGE, SAU CA TEST DE DIAGNOZĂ PENTRU CONFIRMAREA UNEI INFECŢII HCV!

Mi se pare absolut firesc ca La Roche să-şi ia măsuri de siguranţă, că doar ştie foarte bine cum stă „problema”.

Condiţia minimă necesară (pentru interpretarea precum că un semnal-PCR, sau hibridizare în general, indică o infecţie retrovirală) este ca primerii PCR şi/sau sondele hibridizate (şabloanele în cazul QC-PCR) să aparţină unui anumit tip de retrovirus (pe nume HCV, HIV, etc.) pentru ca PCR şi reacţiile de hibridizare să fie specifice acestui tip de retrovirus.

V.Turner (membru marcant al Grupului Perth) spune: “Argumentaţia bazată pe PCR asupra genomului, presupune neapărat izolarea retrovirusului! Altfel cum poate cineva să cunoască originea acidului nucleic cercetat prin PCR?”

Eu nu mai am comentarii. Nici nu mai este nevoie de ele, sper. Dar poate că totuşi aveţi Dumneavoastră.

Răspunsul Nr.2 – probalil ca nu sunteţi virolog, de aceea nu iau în serios remarca Dvs. “nu poate fi curăţat de nimic”. Întrebaţi un virolog la ce se referă “curăţarea” unui virus. Doar suntem oameni serioşi, sau nu? Curăţat de particulele străine lui! Desigur că este foarte greu să cureţi ceva nu există, dar asta-i alta poveste.

Izolarea şi curăţarea unui virus (de particule străine lui) este o procedură standard în virologie. Un anume virus este, spre doesebire de celule şi/sau părţi componente ale celulelor (budding), întotdeauna la fel de mare şi unitar, posedă aceeaşi formă şi este mai stabil decât componentele celulare, ceea ce face ca virusurile să poată fi izolate (separate) de alte componente care nu aparţin lui, ci celulelor. Cel mai simplu ar fi ca un nou virus, pentru a putea fi identificat cu certitudine, să fie izolat şi să fie astfel fotografiat cu microscopul electronic. Aceste virus fotografiat trebuie să arate identic cu virusul găsit în celule, culturi celulare sau în diferitele lichide din corpul uman, să poată fi astfel deosebit de alte particule celulare asemănătoare lui (dar nu identice cu el). Ulterior proteinele virusului trebuiesc despărţite unele de altele şi fotografiate. Toate acestea duc la crearea unui model care să fie caracteristic virusului respectiv. O procedură similară de separare şi identificare trebuieşte efectuată şi cu ADN-ul sau ARN-ul virusului. Abea când proteinele şi materialul genetic din care este constituit virusul sunt astfel curăţate şi izolate, se poate vorbi de un nou virus. Sau de un anume virus.

Toate aceste proceduri nu au fost niciodată efectuate în cazul retrovirusurilor HI (AIDS) sau HC (hepatita C), precum şi pentru celelalte virusuri hepatice D, E, F, G, etc.

Aşa că, vedeţi ce rost avea întrebarea, precum şi curăţarea?

Răspunsul nr.3 – poate că PCR este pentru Dumneavoastră un test direct. Pentru virologi însă, chiar dacă o recunosc sau nu (şi din fericire sunt destui care o recunosc), nu poate fi un test căci nu este standardizat. Există totuşi şi în virologie reguli clare, sau ?

Răspunsul Nr.4– nu este clară întrebarea ? Păi să încerc să o reformulez: doresc să citesc cu ochii mei studiul sau lucrarea ştiinţifică prin care se dovedeşte că o metodă (sau test) indirectă şi nestandardizată poate certifica prezenţa unui ANUMIT virus în organismul uman. Probabil că şi acuma întrebarea nu este clară, pentru că nu are… răspuns. Un astfel de studiu nu există. Există o grămadă de studii care vorbes despre “markeri “ dar aceştia nu reprezintă o metodă directă, ci indirectă. Şi totuşi, dacă există un astfel de studiu, şi eu nu ştiu, vă rog respectuos să mă informaţi şi pe mine, dacă sunteţi amabil.

Răspunsul Nr.5 – citez din întrebare : «Desigur că sunt interesat de o realitate ştiinţifică bazată pe fapte certe care să stea la baza folosirii unei proceduri indirecte, şi nu de un consens tacit şi speculativ.» Asta pe de o parte, eu solicitasem studii ştiinţifice, nu opinii personale. Şi măcar dacă el ar fi serioase. Vă rog să recitiţi definiţia RIBA de mai sus în lb.engleză. Testul PCR este cel hotărâtor, nu Western-Blot (RIBA). Cel puţin aşa spune teoria standard, şcolastică. Deci, am presupunerea că vă contraziceţi, nemai vorbind că astfel se ia decizia în baza unui test INDIRECT, nu?

Iar continuarea este şi mai frumoasă: “regiunile specifice ale genomului VHC :c 100,c 33,Ns 5.”

Dacă cunoaşteţi regiunile specifice ale unui genom, înseamnă că, desigur, cunoaşteţi tot genomul! Altfel cum aţi putea cunoaşte regiunile lui? Uau! Daţi-mi vă rog frumos şi mie sursa, adresa, numele publicaţiei, orice, unde pot citi cu ochii mei acest lucru. Mai mult nici nu doream de fapt să aflu. Aştept cu răbdare şi gratitudine.

Raspunsul 6 – de data asta aveţi dreptate, doar ca din greşeală am scris „cercetare” în loc de „descriere”. În regulă, este vina mea. Dar acuma daca m-am corectat poate mă ajutaţi, puteţi să-mi trimiteţi adresa acelui laborator care poate face o astfel de cercetare şi descriere atât biochimică cât şi biofizică a retrovirusului Hepatitei C.

Acuma, absolut sincer, stimate Domnule xxxx xxxxx, nu mă aşteptam să primesc răspuns la întrebările mele din partea xxxxx, din moment ce nici cei de la firma xxxxx nu au putut (sau mai degrabă nu au vrut) să-mi răspundă. Sper că ştiţi despre cine vorbesc, nu? Despre cei cu sponsorizarea (extras de pe Site-ul xxxxx, cu voia Dumneavoastră):

Ţara: Romania

Domeniul: Pharma

Numele beneficiarului: xxxxx

Scopul subvenţionării: Educational Campaign – disease awareness materials; Educational Campaign: patients’ guide, helpline (info for patients); Media relations

Nu am dorit să fac aici o argumentaţie exhaustivă, căci ar fi luat prea mult spaţiu. Nu sper în mod deosebit a primi răspuns la acest E-Mail. Dacă doriţi, şi este decizia Dumneavoastră, uşa mea este deschisă.

Doresc încă o dată să vă mulţumesc în mod deosebit pentru răspunsurile Dumneavoastră (şi respectiv timpul pe care vi l-am răpit). Ele (ca şi altele de genul lor primite în ultima vreme) mi-au fost de mare ajutor în a putea contura mai clar imaginea asupra stării de lucruri din virologia contemporană (nu numai HCV), şi au reuşit o dată în plus să mă convingă de faptul că oamenii de ştiinţă critici la adresa retrovirologiei (şi Slavă Domnului sunt destui) au dreptate.

Marea miză este de fapt următoarea: dacă hepatita C sau AIDS nu sunt provocate de un virus, nu are logică terapia cu medicamentaţie antivirală. Ori în acest caz s-ar pierde importante sume de bani de către industria farmaceutică! Greşesc?

Cu toată stima, al Dumneavoastră

G. Popescu

Am reprodus aici întreaga argumentaţie, pentru ca pe viitor, în cazul celorlalte răspunsuri, să nu mai revin cu aceste elemente.

Spre surpriza mea, trebuie să recunosc, totuşi am mai primit un ultim E-Mail din partea respectivei Asociaţii:

Domnule Popescu
Va multumesc pentru interesul acordat problematicii hepatitelor virale si totodata pentru raspunsul documentat.   Apreciez studiul facut de dvs. in domeniul virusologiei si impreuna cu colegii mei vom analiza cu mare responsabilitate toate cele mentionate de dvs si speram ca in scurt timp sa avem o intalnire cu specialistii din Comitetul stiintific (virusologi,gastroenterologi si hepatologi) care sa analizeze cele sustinute de dvs.
Avand in vedere ca reprezentam interesul pacientului cu afectiuni hepatice,suntem deschisi unei colaborari in acest sens.

Va multumesc
Cu stima

XXXXX  XXXXX – Presedinte

Serios? Bineânţeles că nu a mai urmat nici un alt E-Mail din partea specialiştilor din Comitetul ştiinţific. Nici nu mă aşteptam aşa ceva. Oricum, interesant schimbare de “direcţie”, nu?. Mulţumesc.

Un alt răspuns am primit din partea reprezentantei în Romania a unui cunoscut concern farma:

Stimate Domnule Popescu,

Va multumim pentru mesajul transmis.

Referitor la intrebarile Dvs, va recomandam sa luati legatura cu medicul Dvs curant, singurul in masura sa raspunda acestora si sa va ofere informatiile stiintifice solicitate.

Cu deosebita stima,

XXXX  XXXX Romania

La insistenţele Domnului Popescu, care menţionează că nu este bolnav şi deci nu are de ce să meargă la un consult medical, dar că, datorită faptului că respectiva firmă este implicată în producerea de teste şi medicamentaţie, ar trebui să cunoască publicaţiile ştiinţifice în care sunt prezentate dovezile existenţei HCV, respectiva firmă binevoieşte să dea următorul răspuns “monumental” (evit a folosi alţi termeni ce ar putea fi interperetaţi nepotrivit):

Stimate Domnule Popescu,

Va multumim pentru aprecierea activitatii noastre.

Legislatia romana in vigoare nu permite oferirea informatiilor solicitate de Dvs. catre pacienti, ci numai catre medici, pentru ca este vorba de medicamente etice, adica acele medicamente care se elibereaza numai pe baza unei prescptieii eliberate de medicul specialist.

Ca urmare, singura noastra recomandare ramane in continuare sa va adresati medicului specialisti curant. Poate nu am fost suficient de explicita, este vorba despre un medic specialist infectionist sau gastroenterolog, nu medic de familie.

Dumnealor au toate informatiile legate de intrebarile Dvs, informatii puse la dispozitie atat de compania noastra cat si acces la toate datele stiintifice de actualitate.

Va multumim inca o data pentru intelegere!

Cu cele mai bune urari,

XXXX   XXXXX Romania

 

Adică, deşi nu eşti bolnav, eu tot nu-ţi pot da informaţii despre medicamente, despre care oricum nu ai întrebat nimic. Nu îmi permite «legislaţia română» !!! Lămurit buştean.

Un alt medic virolog îi răspunde Domnului Popescu să se adreseze medicului său, sau să poftească la clinica respectivă pentru consult. Deşi Dl. Popescu nu este bolnav, totuşi într-un al doilea E-Mail i se face clar pisălogului Domn Popescu că:

Totusi, pentru informatii de specialitate, daca va intereseaza, nu va poate ajuta decat un medic virusolog, care poate sa stea de vorba cu dvs. la Institutul nostru. Aceasta discutie nu va costa bani!

Rezultă deci că nu se pot obţine informaţii prin E-Mail, ci numai „ochi în ochi“. In regulă, cu prima ocazie o să facem şi aşa ceva.

O altă doctoriţă specialistă, se plânge că întrebările trimise conţin diacritice, şi mă roagă să le trimit din nou fără acestea. Zis şi făcut, după care respectiva doctoriţă a dispărut cu întrebări şi fără răspunsuri, în ceaţa medicinei alopate.

În fine, un Domn Profesor Doctor de data aceasta, şef la un important institut din Romania, răspunde în linia cunoscută deja de mai sus, doar la întrebările impare, din doi în doi:

Buna ziua,

Raspunsurile la intrebarile dumneavoastra:

1. Directa (determinarea viremiei = ARN-VHC, prin metoda PCR) si indirecta (prin determinarea anticorpilor anti VHC).

3. Procedura este standardizata.

5. Peste 90% din persoanele care poseda anticorpi anti VHC au virusul prezent in organism.

Multa sanatate,

Cu stima,

Prof. Dr. XXXX XXXXX

M-am frecat la ochi şi am mai citit eu însumi încă o dată întrebările. Căci nu pricepeam la ce sunt date aceste răspunsuri? În fine, am revenit cu un E-Mail, care a rămas, desigur, fără răspuns, şi tot la fel de sigur, aşa va şi rămâne.

Observând, în timp, tendinţa de a nu răspunde pur şi simplu, la întrebări, în ultimele E-Mail-uri trimise am adăugat în final următoarea frază: În cazul în care nu primesc nici un răspuns, pot considera că nu sunteţi competent pentru a da astfel de răspunsuri ?

Chestia asta l-a mâniat foarte tare pe un anume doctor I.C. de pe un anume Site care oferă răspunsuri persoanelor cu probleme hepatice :

Popescu Gheorghe – daca dumneavoastra considerati ca e normal sa formulati o interbare in acest stil, atunci considerati-ne incompetenti.

În regulă, îmi zic, poate am formulat nu tocmai clar fraza, şi omul s-a supărat, aşa ca să încerc să-i explic rostul acestei fraze. Deci:

Stimate Domnule Doctor I.C.
va rog sa nu confundati competenta cu incapacitatea. Intrebarile mele se refera la studii de specialitate (virologie) si la competenta in efectuarea testelor de laborator. Nu este obligatoriu ca un hepatolog sau medic internist sa aibe competenta de a raspunde la aceste intrebari. Eu nu am spus ca cineva ar fi incapabil. Cred ca va suparati prea repede sau nu ati citit exact intrebarile mele. Le-am mai pus si altor hepatologi, care mi-au raspuns, fara sa se supere, ca „nu sunt competenti” pentru a raspunde acestor intrebari, caci ele apartin de competenta unui virolog. Iar eu nu am de unde stii ce specializare aveti Dumneavoastra.
Sper ca neintelegerea sa se fi lamurit.
Deci, daca aveti competenta de a ma ajuta cu indicarea surselor (studiilor) respective, va voi ramane indatorat. Daca nu, nu-i nici o problema, voi incerca sa ma adresez altor persoane.
Cu stima.

Şi astăzi, după aproapeo luna de zile, deşi întrebarea poate fi în continuare citită pe respectivul Site, I.C. nu a dat nici un răspuns. Este dreptul Domniei Sale.

Iar ultimul şi cel mai „simpatic” răspuns (nu însă primit în ordine cronologică) l-am primit din parea „Hepatita virală C”:

Trimis de camy la Lun, 10/05/2009 – 18:37.

1. Diagnosticul pozitiv de hepatita virala C se face atat pe baza metodelor indirecte ( tehnica RIBA de evidentiere a anticorpilor), cat si pe baza metodelor directe (detectarea ARN viral).

2. Metodele directe inclusiv PCR (reactia de polimerizare in lant) are capacitatea de a depista materialul genetic (ARN-ul ) al virusului hepatitei C,  deci intrebarea dumneavoastra nu are nici o logica?!

3. Metodele indirecte se refera la metodele care determina anticorpii impotriva virusului hepatitei C si sunt reprezentate de ELISA si RIBA, deci iar ati formulat o intrebare fara logica si incorecta.

……………………………………………………….

Sincer ar trebui sa va adunati cu mai multa grija informatiile, apoi sa puneti intrebari coerente si corecte pentru a primi raspunsuri la fel si apoi sa aruncati cu noroi in medici asa cum faceti pe quibono.net.  Si inca o problema: ceea ce dumneavoastra cereti sunt lucruri cu aplicabilitate practica foarte mica , care intereseaza mai mult cercetarea.

Este dreptul pacientului sa aleaga unde sa mearga , dar cred ca timpul va lamuri cel mai bine aceasta problema.

Acuma, asupra celor trei răspunsuri primite nu vreau să mă refer, căci ele îşi primesc replica în răspunsul larg trimis mai sus menţionatei Asociaţii. Nu vreau să mă refer nici la faptul că un lucru se întreabă şi complect altceva se răspunde. Medicina bazată pe dovezi, camy! (Scuze, nu ştiu dacă sub acest camy se ascunde un Domn sau o Doamnă, aşa ca fără voie sunt nepoliticos).

Doar că, asta este deja o metodă în sine, să-l faci prost pe cel care pune o întrebare, fără însă a-l lămuri «de ce este prost». Dacă tot menţionezi www.quibono.net, n-ar fi rău să te asiguri dacă nu cumva acolo se află destule informaţii adunate cu grijă, şi prezentate coerent. Faptul că acolo concluziile sunt altele decât le-aţi dori Dvs. asta-i alta poveste.

Cât despre noroi, nu are nimeni nevoie să-l arunce, căci o anumită parte a medicinei şcolastice se împroaşcă singură cu noroi. Stimat/Stimată camy, credeţi că este nevoie să vorbim aici despre corupţia din medicina românească ? Este de ajuns să răsfoiţi presa din ţară. Credeţi că este nevoie să ne referim aici la conflictele de interese ce rezultă din strânsa legătură dintre industria farma şi corpul medical? Nu cred că v-ar avantaja o astfel de dezbatere. Credeţi că este necesar să facem o trecere în revistă a enormelor erori ale medicinei alopate în ultimii 100 de ani?

Vorbiţi de spre “timpul care va decide”? Păi din 1987 (anul declărarii hepatitei C ca şi  afecţiune cauzată de retrovirusdul HC) şi până acuma au trecut 22 de ani. Şi cu ce rezultate? Măreţe! Nu se mai dau trei interferoane pe săptămână, ci doar unul, da de trei ori mai scump. Mulţumim din inimă concernului !

Iar ca şi cireaşă pe tort, citez “ceea ce dumneavoastra cereti sunt lucruri cu aplicabilitate practica foarte mica, care intereseaza mai mult cercetarea”.

Acuma, serios, chiar nu înţelegeţi nimic, sau doar vă prefaceţi. Păi dacă dovezile de certificare a existenţei virusului HC, stabilirea “standardului de aur” conform legilor virologiei, nu se pot aduce în cazul retorovirusului HC, asta înseamnă că această calea terapeutică antivirală nu are nici o logică. Cum poţi decide să terapiezi cu medicamentaţie antivirală un agent patogen (retrovirus) care nu există?

Dar terapia pe 48 de săptămâni costă binişor peste 20.000 de Euro. Ori fără virus HC nu mai există terapie antivirală! Tot mai sunteţi de părere că sunt lucruri cu aplicabilitate foarte mică? Care nu interesează decât cercetarea? Nu cumva interesează în primul rând industria farmaceutică? Nu cumva interesează de asemenea şi medicul care îşi leagă cel puţin pentru un an pacientul de cabinetul său prin analize, injecţii, vizite, controale, etc? Mulţumesc, camy!

 

În fine, cam asta ar fi de povestit despre felul “foarte solicitant” prin care medicii specialişti consideră că este cazul să răspundă unor întrebări şi solicitări din partea omului obişnuit.

Cine aruncă aici cu noroi? Cel care pune o întrebare pentru a-şi clarifica nişte probleme sau cel care ori nu dă nici un răspuns din turnul său de fildeş,  ori dă un răspuns din categoria «hai să batem câmpii».

Stimaţi  medici, vă mulţumesc respectuos pentru colaborare,

al Dumneavoastră,

Qui bono.

Fabrica de Minciuni: Gripa aviară şi H5N1, vaccinurile şi SIDA. Dr. Stefan Lanka

SURSA: © FAKTuell http://www.faktuell.de/Hintergrund/Background367.shtml

Traducerea am gasit-o aici: http://www.scritube.com/medicina/Fara-panica-Adevarul-despre-gr15419211321.php

Intre timp am gasit varianta in engleza si voi revizui textul daca va fi cazul.

Cititi cu rabdare, este un articol foarte lung! Probabilitatea ca ceea ce se afirma referitor la H5N1 sa fie valabil si pentru A/H1N1 – California 2009 este foarte mare. De altfel, dr. Stefan Lanka, cercetatorul intervievat a si oferit un premiu de 10.000 de euro celui care prezinta dovezile existentei virusului noii gripe.

Stefan Lanka, cercetator german,  este cunoscut mai mult ca virusolog dar aceasta referire nu da nicio idee despre experienta sa reala ce include biologie marina, biochimie, virusologie . Mai multe despre experienta lui Lanka si cum a ajuns sa afirme (argumentat, de altfel) ca virusii pentru care este vaccinata populatia nu au fost izolati niciodata conform standardelor considerate in virusologie , gasiti  aici.

DrStefan Lanka Exposes The ‘Viral Fraud’: Pictures of ‘Isolated Viruses’ Debunked, December, 2001:

” In cazul virusilor de gripa – herpes -, vaccinia-, polio-, adeno si ebola, fiecare fotografie arata numai o singura particula; nimeni nu a sustinut ca a izolat particule, particule singulare ce au fost izolate de la oameni. In rezumat, trebuie spus ca aceste fotografii sunt o tentativa de frauda comisa de cercetatorii si oamenii de stiinta din medicina implicati, atata vreme cat sustin ca aceste structuri sunt virusi sau virusi izolati. [..] Copiile din carti arata numai structuri din celule si nimic ce sa arate ca izolat, deci omogen. Caracterizarea biochimica, ce este cruciala, lipseste complet. (DrStefan Lanka Exposes The ‘Viral Fraud’: Pictures of ‘Isolated Viruses’ Debunked, December, 2001). Mai multe informatii gasiti aici: http://quibono.net/51.html

Cel mai interesat aspect la Lanka il constituie indemnul adresat oamenilor obisnuiti sa nu-l creada nici pe el, nici pe ceilalti cercetatori si sa caute raspunsuri singuri. Practic a indemnat cetatenii germani sa ceara autoritatilor DOVEZILE DIRECTE ale existentei virusilor pentru care se vaccineaza in masa.

Rezultatul:

aceste autorităţi NU MAI AFIRMA că vreun virus despre care se spunea că ar provoca boli, a fost demonstrat DIRECT ştiinţific.” (fragment din interviul de mai jos)

Deci Lanka a avut dreptate 🙂 Dar a mai aparut si altceva la suprafata si anume CINE DICTEAZA GUVERNELOR SI PE CE BAZA :

Într-o petiţie în faţa Bundestag-ului german, Ministerul Federal al Sănătăţii a plasat toată responsabilitatea Ministerului Federal al Cercetării. Ministerul Federal al Cercetării susţine acum poziţia absurdă că LIBERTATEA ŞTIINŢEI ASIGURATĂ LEGAL ÎI INTERZICE STATULUI DREPTUL DE A VERIFICA AFIRMAŢIILE ŞTIINŢIFICE. (fragment din interviul de mai jos)

Asta ar putea explica de ce guvernele au acceptat fara drept de apel orice au insirat producatorii despre vaccinurile pandemice si au acceptat vaccinarea populatiei fara dovezi stiintifice,  fara studii de siguranta, fara validarea studiilor si argumentelor stiintifice de catre cercetatori independenti.

Fără panică – Adevărul despre gripa aviară, H5N1, vaccinuri şi SIDA

Christopher Ray

Comentariu şi interviu din 27.10.2005

[..]

Dacă însă v-aţi lămurit că sunteţi permanent consideraţi fraieri şi cu regularitate prostiţi, atunci luaţi-vă timp să ascultaţi părerile unui cercetător independent, care încă nu s-a lăsat cumpărat: virusologul Dr. rer. nat. Stefan Lanka (Doctor în Ştiinţe ale Naturii).

Dânsul a acordat cuvântul şi poziţia sa redacţiei FAKTuell fără perdeluţe.

Iată interviul:

Gripa aviară şi H5N1, vaccinurile şi SIDA. Dr. Stefan Lanka © FAKTuell

Christopher Ray: Domnule Dr. Lanka, suntem noi, cei din Germania, ameninţaţi cu gripa aviară?

Dr. Stefan Lanka (SL): Doar indirect.

În anul următor vor fi în Germania mult mai puţini bebeluşi. Dacă se urmăresc ştirile propagate de mass-media, toate berzele vor fi sacrificate. Deci la aceasta trebuie să ne aşteptăm.

CR:Vorbiţi serios?

SL: La fel de serios, ca oricare altă primejdie care poate să ne ameninţe prin virusul gripei aviare H5N1. Primejdia sau catastrofa se află în cu totul altă parte.

CR:După părerea Dvs. în ce constă primejdia sau catastrofa ?

SL: Noi ne-am dezobişnuit să ne folosim inteligenţa şi discernământul. Aceasta este adevărata primejdie sau catastrofă. Politica şi mass-media şi-au propus să ne bage pe gât totul, de exemplu să ne convingă că păsările călătoare s-au infectat în Asia cu un virus foarte periculos, mortal.

Aceste păsări bolnave de moarte zboară săptămâni întregi. Ele zboară mii de kilometrii, infectează apoi în România, Turcia, Grecia, şi în alte părţi, găinile, gâştele şi alte păsări de curte, cu care nu au avut nici un contact, în cel mai scurt timp şi apoi mor.

Dar păsările călătoare nu se îmbolnăvesc şi nu sfârşesc, ci zboară mai departe, alte săptămâni, alte mii de kilometrii. Cine crede acestea, crede şi că berzele aduc bebeluşii. Într-adevăr cea mai mare parte a locuitorilor din Germania cred în primejdia gripei aviare.

CR:Deci nu există gripă aviară?

SL: De la sfârşitul secolului 19 s-au observat boli la păsările din crescătorii: albăstrirea crestei, scăderea capacităţii de depunere a ouălor, penaj tocit şi câteodată moartea acestor păsări. Aceste simptome sunt cunoscute sub denumirea de pestă aviară.

În sistemul actual de creştere a păsărilor în masă, mai ales în spaţii închise, foarte multe păsări sfârşesc zilnic ca urmare a acestui mod atipic de creştere. Mai târziu, aceste simptome nu au mai fost numite pestă aviară ci gripă aviară. De zeci de ani trăim în afirmaţia că responsabil este un virus purtător, pentru a ne îndepărta de la adevăratele cauze.

Atunci cele 100 milioane de păsări care au murit de gripă aviară au sfârşit de fapt de stres şi/sau de lipsuri şi intoxicaţii ?

Nu! Dacă o găină depune mai puţine ouă sau i se albăstreşte creasta şi dacă la test se descoperă că este H5N1 pozitiv, atunci toate celelalte păsări sunt sacrificate cu ajutorul gazului. Aşa s-a ajuns la numărul de 100 milioane de păsări moarte, doar posibil infectate cu H5N1.

Dacă suntem mai atenţi, atunci putem întrezări în culise o strategie de câţiva zeci de ani:

În Occident marile crescătorii se asanează, căci păsările moarte de această epidemie se fac pe seama costurilor întregii populaţii, la preţul cel mai mare de piaţă, în timp ce în Asia şi peste tot unde se cresc păsări cu succes, piaţa de păsări este restricţionată voit şi distrusă sub îndrumarea UNO – organizaţia FAO.

Toţi marii crescători de păsări din Occident îşi ţin de aceea gura şi au grijă prin medicii lor veterinari, ca în cazul în care preţul de piaţă pentru păsări se află în scădere, să primească de la aceştia un diagnostic de epidemie, pentru a putea valorifica păsările cu cel mai mare câştig, faţă de posibilităţile unei economii normale, prin eliminarea întregului efectiv la preţul cel mai mare garantat de stat.

Adus la acelaşi numitor: este o înşelătorie modernă a subvenţiilor cu producere paralizantă de panică, care pe lângă aceasta, garantează că nimeni nu va întreba de dovezi.

CR:Din ce cauze au murit cei 61 de oameni la care s-a descoperit H5N1?

SL: Există doar foarte puţine rapoarte oficiale în care sunt descrise simptomele şi ce fel de tratamente s-au făcut. Aceste cazuri sunt clare: oameni cu simptome de răceală, care au avut nenorocul să cadă în mâinile vânătorilor de H5N1 şi au fost omorâţi cu tratament de chimioterapie în cantităţi demente, care ar fi trebuit să distrugă virusul fantomă. Izolaţi în cort de plastic, înconjuraţi de nebuni în costume de astronauţi, şi morţi în panică din cauza cedării mai multor organe.

CR:Deci acest virus al gripei aviare nu există deloc?

SL: În oameni, în sânge sau în alte fluide ale corpului, în animale, păsări sau plante nu au fost niciodată văzute sau demonstrate structuri, care să poată fi însemnate ca fiind viruşi de gripă aviară sau viruşi Influenza*** sau vreun alt agent de boli. Cauzele 19419v2113t bolilor, care se afirmă a fi provocate de un virus, care pot apărea rapid, şi la animale, succesiv sau concomitent la mai mulţi indivizi, sunt cunoscute de mult.

Mai mult decât atât: pentru viruşi ca agenţi patogeni, în biologie, nu mai există loc, cu toată bunăvoinţa.

Doar dacă ignor cu vehemenţă recunoaşterile noii medicini ale Dr. Hamer , prin care evenimentele de şoc sunt cauzele multor boli, recunoaşterile chimiei asupra efectelor intoxicaţiilor şi a insuficienţelor sau recunoaşterile fizicii asupra efectelor radiaţiilor, atunci este loc şi pentru himere ca viruşi provocatori de boli.

CR:Atunci de ce se afirmă încă faptul că viruşii provoacă boli?

SL: Medicii şcoliţi au nevoie de panica paralizantă, înnebunitoare şi distrugătoare de viruşi fantomatici provocatori de boli ca fundament central al existenţei lor:

În primul rând, pentru a dăuna oamenilor în mase prin vaccinare, pentru a-şi dezvolta un cerc de pacienţi bolnavi cronici şi de obiecte care duc la îmbolnăviri, cu care pot apoi face orice.

În al doilea rând, pentru a nu trebui să recunoască faţă de ei înşişi că au un eşec total în tratarea bolilor cronice şi că au omorât sau omoară mai mulţi oameni decât războaiele de până acum. Fiecare medic este conştient că doar foarte puţini au curajul să recunoască aceasta. De aceea nu este de mirare, că rata sinuciderilor pe grupe profesionale este cea mai mare la medicii şcoliţi faţă de alte grupe profesionale.

În al treilea rând, medicii şcoliţi au nevoie de panica paralizantă de viruşi mortali şi care îţi ia minţile, pentru a acoperi instrumentul de subjugare şi ucidere a Vaticanului care s-a dezvoltat din nou din armata romană de vest.

Medicina şcolită a fost şi este cel mai important sprijin pentru toate dictaturile şi conducerile, care nu se vor a se supune unui drept scris, unei constituţii sau drepturilor omului, adică vreunui contract social legitimat democratic. Aceasta explică şi faptul că medicina şcolită poate şi are voie să facă orice, fără a fi supusă controlului. Dacă nu stopăm aceasta, vom muri cu toţii din cauzele medicinii şcolite.

CR:Nu exageraţi?

SL: Din păcate, nu! Oricare om care deschide ochii minţii, va vedea aceasta. Ivan Illich ne-a avertizat încă din 1975 cu analiza făcută de dânsul „Dezmoştenirea sănătăţii”. Astăzi această carte se găseşte sub titlul de „ Nemesis al medicinii”.

Goethe a descris foarte bine în Faust I starea medicinii şcolite şi îl lasă pe medicul Dr. Faustus să recunoască:

„Aici era medicamentul, pacienţii mureau şi nimeni nu întreba, cine savura, aşa am jubilat noi, latvergii***, în aceste văi, prin aceşti munţi, mult mai rău decât orice ciumă, eu însumi am dat otrava miilor de oameni, ei s-au ofilit şi eu trebuie să îndur că ucigaşii obraznici sunt lăudaţi.”

Goethe îi numeşte pe medicii şcoliţi, latvergi, adică cei ce dau substanţe otrăvitoare, ucigaşii obraznici, care şi astăzi sunt lăudaţi.

Aici vreau să fac referire şi la publicaţiile noastre, căci noi am pus medicinii moderne primii întrebarea lui Gretchen şi am documentat şi comentat mărturisirile Dr. Faustus. La adresele http://www.klein-klein-aktion.de <http://www.klein-klein-aktion.de/&gt; şi http://www.klein-klein-verlag.de <http://www.klein-klein-verlag.de/&gt; găsiţi informaţii revelatoare pe această temă.

CR: Cum de tocmai Dvs. aţi descoperit „înşelătoria secolului”?

SL: Eu am studiat biologie moleculară. În timpul studiului meu am depistat primul virus din mare, într-o algă. Această descoperire a virusului a fost prima dată oficializată în anul 1990 conform standardului ştiinţific, într-o publicaţie ştiinţifică.

Virusul descoperit de mine se multiplică în algă, o poate părăsi şi apoi se poate reproduce în alte alge ale aceluiaşi gen, fără a avea vreo manifestare negativă, şi acest virus nu are nici o legătură cu vreo boală.

Astfel, într-un litru de apă din mare se găsesc de exemplu peste 100 milioane de viruşi diferiţi. Din fericire autorităţile medicale şi medicii încă nu au perceput aceasta conştient, căci altfel de mult ar fi existat o lege prin care s-ar fi permis îmbăiatul în mare doar folosind un prezervativ pentru întregul corp.

În schimb structurile biologice, care au acţiune negativă, nu au fost încă văzute. Fundamentul vieţii biologice este convieţuirea, simbioza, şi nu există loc pentru război sau distrugere. Războiul şi distrugerea în viaţa biologică este o atribuire a minţilor bolnave şi criminale.

În timpul cercetărilor mele, eu şi alţii, am putut descoperi dovada existenţei viruşilor care provoacă boli. Mai târziu noi am dat publicităţii acestea şi am sfătuit oamenii să nu ne creadă nici pe noi, ci să verifice singuri dacă există viruşi care provoacă boli. Astfel a apărut o mişcare numită klein-klein-Aktion care a cerut mai mult de 5 ani autorităţilor din mediul sănătăţii dovezi şi în cele din urmă au primit mărturisirea şi siguranţa, că nu există nici un fel de dovezi pentru existenţa unor viruşi care să provoace boli şi nici o dovadă a eficienţei vaccinurilor. Pentru a putea da publicului larg aceste rezultate nefalsificate, acum 3 ani am înfiinţat editura klein-klein-verlag.

CR: Deci, în fond, ce viruşi există şi ce fac aceştia?

SL: Structurile care au fost denumite viruşi au fost descoperite în multe tipuri de bacterii şi în formele de viaţă simple, asemănătoare bacteriilor. Ele sunt elemente ale unei convieţuiri de celule diferite care au rămas independente într-un singur tip de celulă. Aceasta se numeşte simbioză, endosimbioză, care a rezultat din contopirea diferitelor tipuri de celule şi structuri, şi care au format actualul tip de celule, din care este format omul, animalul şi planta.

Ca şi bacteriile din toate celulele noastre care ne respiră oxigenul, mitocondriile şi bacteriile din toate plantele, care produc şi eliberează oxigen, cloroplastele, aşa sunt şi viruşii componente ale celulelor.

Un lucru important: viruşii sunt componente ale unor organisme foarte simple, primitive, ca de exemplu: algele filiforme, o specie a unei alge unicelulare de tip Chlorella şi ale multor bacterii. Aceste componente virale se numesc la acest nivel fagi. În organismele mai complexe, mai ales la om, în animale şi plante, aceste structuri care ar putea fi numite viruşi, nu au fost niciodată văzute.

Spre deosebire de bacteriile din celulele noastre, mitocondriile, sau bacteriile din fiecare plantă, cloroplastele, care nu mai pot părăsi celula comună, pentru că sunt dependente de metabolismul celulei comune, viruşii pot părăsi celulele, pentru că nu îndeplinesc în interiorul celulei nici un fel de activitate vitală.

Viruşii sunt deci componente ale celulei, care şi-au abandonat propriul metabolism celulei comune şi de aceea pot părăsi celula. În afara celulei comune, ele pot ajuta alte celule transmiţând acestora substanţe constructive sau energetice. Mai mult decât atâta nu s-a observat niciodată.

Viruşii adevăraţi, descoperiţi ştiinţific, exercită în cadrul relaţiilor ultra-complexe din interiorul celulelor între ele funcţii ajutătoare, de sprijin, în nici un caz dăunătoare.

În cazul bolilor, în realitate nu s-a văzut sau izolat în organismul bolnav, nici în vreun fluid al corpului vreo structură care să se poată desemna ca şi virus. Afirmaţia existenţei vreunui virus provocator de boală este o înşelătorie transparentă, o minciună fatală cu urmări dramatice.

CR: Doar nu vreţi să afirmaţi cu aceasta că şi virusul foarte periculos al SIDEI este tot virtual?

SL: Nu este doar afirmaţia mea, că aşa numitul virus SIDEI „HIV” nu a fost niciodată depistat ştiinţific, ci este „dovedit” doar pe baza unui consens. Ministrul federal al Sănătăţii, Ulla Schmidt, a scris deputatului Bundestag-ului Rudolf Kraus în data de 5.01.2004 următoarele:

„Bine-nţeles că virusul imunodeficienţei umane este considerat ca descoperit ştiinţific în consensul ştiinţific internaţional. *( HörTipp:/ /* * AIDS – ist alles ganz anders? (SIDA – realitatea este cu totul alta?) http://www.podcast49.de/index.php?id=13

În prezent, după ce cetăţenii au cerut mereu răspunsuri Autorităţii federale a Sănătăţii întrebând de dovezile ştiinţifice ale viruşilor despre care s-a afirmat că provoacă boli, aceste autorităţi nu mai afirmă că vreun virus despre care se spunea că ar provoca boli, a fost demonstrat direct ştiinţific. Într-o petiţie în faţa Bundestag-ului german, Ministerul Federal al Sănătăţii a plasat toată responsabilitatea Ministerului Federal al Cercetării.  Ministerul Federal al Cercetării susţine acum poziţia absurdă că libertatea ştiinţei asigurată legal îi interzice statului dreptul de a verifica afirmaţiile ştiinţifice.

CR: Aceasta este însă absurd. Aceasta ar însemna că statul se serveşte de o ştiinţă necontrolată, fără sprijin şi protecţie, care poate să permită orice. Sunteţi într-adevăr de părere că statul ne trădează în acest fel?

SL: Nu am nici o părere în acest sens. Eu nu pot decât să văd şi să numesc faptele. Noi asistăm acum, odată cu isteria gripei aviare, cum statul trădează populaţia din Germania prin intermediul unor persoane care se prezintă ca fiind cercetători cu cunoştinţe mai bogate. Este prevăzută o chimioterapie forţată şi în primăvară se doreşte ca întreaga populaţie germană să fie vaccinată de două ori împotriva fantomaticei gripe aviare.

Dar până acum nu a fost depistat niciodată un virus al gripei aviare, nici vreun alt virus care să fie în legătură cu această boală. „Astfel de viruşi nu există”. El a fost descoperit în acelaşi mod cum a recunoscut ministrul despre virusul confirmat al SIDEI, adică pe baza unui consens ştiinţific internaţional şi afirmat în acest fel ca fiind existent.

CR: Dar virusul gripei aviare H5N1 primejdios pentru om a fost confirmat cu exactitate într-un laborator din Anglia în ultimele zile!

SL: Dacă vreodată s-a depistat un virus concret într-un corp sau un lichid, de exemplu la păsări, atunci orice cercetător mediocru poate în timp de o zi să verifice într-un laborator dotat mediu dacă acest virus se poate regăsi într-un cadavru. Dar aceasta nu s-a petrecut niciodată şi acest lucru este combătut de utilizarea unor procedee de testare indirecte, complet nesemnificative.***

De exemplu se afirmă că există anticorpi care s-ar uni cu corpul virusului descoperit şi numai cu acesta, iar prin descoperirea acestei legături dintre corp şi anticorp s-ar demonstra existenţa virusului declarat.

În realitate însă, anticorpii declaraţi nu sunt decât nişte proteine sanguine solubile, care joacă un rol principal în izolarea celulelor care cresc şi se multiplică şi în vindecarea rănilor. Aceste proteine sanguine, numite globuline, se combină în eprubete, în concentraţie corespunzătoare de acizi şi baze, minerale şi mediu de soluţie, în mod controlat cu alte proteine. Prin urmare orice probă din animal sau om poate fi testată după cum se doreşte ca pozitiv sau negativ.  Deci aceasta este şi trebuie spus foarte clar, un capriciu criminal.

Iar atunci când se afirmă că prin intermediul tehnicii biochimice de multiplicare, prin reacţia în lanţ de polimerază (PCR), care multiplică aşa numita substanţă ereditară a virusului şi astfel se stabileşte existenţa virusului, aceasta este o înşelătorie, în primul rând pentru că nicăieri nu există o substanţă ereditară a vreunui virus care să provoace o boală şi cu care să se poată compara particule înmulţite artificial din această substanţă ereditară şi, în al doilea rând, se multiplică doar particule de substanţă ereditară care deja au fost găsite în fluide, pentru a fi folosite ca dovadă indirectă a virusului afirmat.

Deci este foarte simplu:

O mie de dovezi indirecte, de exemplu cercurile din lanurile de grâu nu sunt făcute de OZN-uri. Nici nu trebuie să avem posibilităţile englezilor pentru a citi publicaţiile la care fac referire înşelătorii de viruşi şi pentru a vedea cu proprii ochi că nicăieri nu apare un virus: dacă se întreabă vreun cercetător despre dovada existenţei viruşilor afirmate, de ex, a lui H5N1, atunci nu se primesc decât răspunsuri evazive şi niciodată un răspuns concret.

La TV am auzit mereu că testele s-au făcut într-un laborator din Anglia. Numele acestui laborator nu l-a aflat publicul larg. Este vorba de laboratorul de referinţă a UE pentru gripă aviară din Weybridge. Eu am cerut de mai multe ori de la cercetătorii de acolo dovezi ale existenţei virusului H5N1. Ei nu mi-au răspuns decât o singură dată şi apoi deloc, iar acest singur răspuns a fost că ei nu au înţeles întrebarea mea. Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi mai ales coordonatorului pandemiei gripei aviare, germanul Klaus Stöhr, le-am scris de asemenea de mai multe ori şi i-am rugat să îmi dea dovezi ale existenţei virusului gripei aviare. Nu a reacţionat nici OMS, nici Klaus Stöhr.

CR: Ce înseamnă totuşi acest H5N1 de care tremură întreaga lume?

SL: „H” este pentru hemaglutinină*** şi „N” pentru neuraminidază***. Pseudo-virusologii afirmă că în învelişul viruşilor gripei se găsesc proteine de tip hemaglutinină şi proteine de tipul enzimei neuramidază.

Sub denumirea de hemaglutinine în biochimie sunt cunoscute substanţe diferite, nu doar proteine, care combină hematiile (globulele roşii) între ele.

Pseudo-virusologii au fost de acord că în învelişul viruşilor gripei se găsesc 15 tipuri de proteine diferite care au calităţile hemaglutininei. „5” este pentru al cincilea tip unei proteine afirmate, care din nou a fost depistată indirect. Pentru a stabili dacă există virusului gripei, în laborator se amestecă hematii cu probe în care se presupune că există virusul afirmat. Dacă aceste hematii se unesc, atunci se afirmă că hemaglutinina dintr-un virus gripal ar fi responsabil de această unire, fără ca vreodată, dintr-o probă sau un astfel de amestec, să se fi izolat un virus, ca să nu spunem că nu s-a văzut niciodată.

Din felul în care se realizează aceste legături, la fel cum făceau şi „văzătorii” din Asterix şi Obelix, se concluzionează despre ce tip de hemaglutinină este vorba. Acestor cercetători le stau la dispoziţie o multitudine de procedee de testare, care le asigură prin compunerea lor, să fie arătat exact acel tip de hemaglutinină pe care l-a presupus dinainte cercetătorul care testează.

În acelaşi mod se petrece şi cu enzima neuramidază, care se afirmă că este un component al învelişului viruşilor gripei. Pseudo-virusologii afirmă că există 9 tipuri diferite ale acestei enzime. În realitate neuramidaza este o enzimă care reglează tensiunea de suprafaţă prin scindarea în particule a unui aminoglucid numit acid neuraminic, ceea ce este determinant pentru funcţionarea corectă a metabolismului. Analog cu hemaglutinina „virală” există o multitudine de procedee de testare comerciale, care „indică” exact rezultatul, adică tipul de neuramidază, pe care l-a presupus dinainte virusologul „văzător”.

Deci nu este de mirare, că a dispărut fără urmă curcanul aparent mort din cauza virusului H5N1 al ţăranului de 73 de ani Dimitris Kominaris de pe insula din Marea Egee Inousses, nici în laboratorul britanic de referinţă nu a ajuns vreo probă din Grecia, dar mass-media clar-văzătoare a relatat că deja prima probă confirmă suspiciunea.

Pentru a depista H5N1 nu este nevoie de probe, căci aici este vorba, ca şi în alte epidemii afirmate, despre o acţiune plănuită, pentru a ne induce starea de panică din motive politice.

CR: În mass-media se arată mereu fotografii ale viruşilor gripei aviare şi ale gripei. În unele din aceste fotografii se văd nişte formaţiuni sferice. Acestea nu sunt viruşii?

SL: Nu! În primul rând aceste formaţiuni sferice, care ar trebui să fie viruşii gripei şi recunoscute de orice microbiolog, sunt particule create artificial din grăsimi şi proteine.

Laicul poate verifica aceasta întrebând de o publicaţie ştiinţifică în care să fie prezentate aceste imagini, unde sunt descrise şi documentate conţinutul. Nu există nici o astfel de publicaţie.

În al doilea rând, fotografiile care ar trebui să reprezinte viruşii gripei aviare înseamnă pentru orice biolog componente absolut normale ale celulelor, sau arată chiar celule întregi, care tocmai se află în procesul de export sau import de particule celulare sau metabolice.

Din nou laicul poate verifica aceasta foarte simplu, întrebând de publicaţia care stă la bază şi din care provin aceste fotografii: el nu va primi niciodată vreo publicaţie. Breasla celor ce induc starea de panică nu divulgă aşa de uşor fundamentul comercial pentru care au făcut această înşelăciune cu experienţele de laborator şi pe animale.

Dacă sunt întrebate agenţiile de fotografiere sau la dpa*** de unde si-au procurat fotografiile, atunci acestea te îndrumă la Autoritatea americană pentru epidemii CDC a Pentagonului. De la acest CDC provine singura fotografie a afirmatului H5N1.

Această fotografie arată secţiunea longitudinală şi totodată diametrală a tuburilor din celule, care au fost omorâte în eprubetă. Aceste tuburi se numesc în literatura de specialitate microtubuli şi au rolul de transport şi de comunicare între celule şi la diviziunea celulară.

CR: S-a arătat însă că H5N1 omoară embrionii de pasăre şi se poate multiplica în ouă. Care este realitatea?

SL: Aceste experimente se folosesc de mai bine de 100 de ani pentru a „demonstra” existenţa unor viruşi foarte diferiţi, de exemplu a virusului afirmat al vărsatului de vânt. Se injectează prin coaja oului diferite extracte în embrion. În funcţie de cantitatea injectată şi în ce parte a embrionului s-a injectat cu extractul aparent „infectat cu virus”, embrionul moare mai devreme sau mai târziu. El tot ar muri, chiar dacă extractele ar fi fost în prealabil sterilizate.

Această moarte este prezentată de aceşti virusologi ca fiind dovada directă în primul rând pentru existenţa virusului, în al doilea rând pentru capacitatea de multiplicare a virusului şi în al treilea rând pentru izolarea virusului.

Din embrionii de pasăre omorâţi în acest fel, omorâţi anual cu milioanele de către concernele de vaccinuri, se produc diferite vaccinuri.

Pe lângă embrionii de pasăre, în eprubete se distrug şi celule pentru ca moartea acestor celule să fie o dovadă a existenţei, multiplicării şi izolării virusului care provoacă boala. Dar nicăieri nu s-a izolat un virus şi nu s-a redat fotografia la microscopul electronic şi nici componentele sale în procesul care se numeşte electroforeză.

CR: Ce distruge totuşi păsările şi animalele în experimentul cu animale, dacă nu este H5N1?

SL: Şi aici trebuie verificate publicaţiile care descriu aceste experimente. Păsările sunt sufocate încet în timp de 3 zile prin administrarea de lichid, prin tubul respirator.

În micile maimuţe de Java cu 30 de zile înainte de infecţia afirmată, se implantează în partea inferioară a bazinului un emiţător de temperatură, cu 5 zile înainte de infecţie sunt fixate într-o cameră cu presiune scăzută şi la infecţia propriu-zisă acestor animăluţe li se administrează lichid prin tubul respirator, calculat ca pentru oameni, adică 8 pahare de rachiu. Particule din acelaşi extract din celule moarte, deci putrezite, li se injectează animalelor în ambii ochi şi în amigdale. De mai multe ori li se provoacă animalelor stări de sufocare prin spălarea bronhiilor, etc. Pagubele şi distrugerile rezultate sunt anunţate ca fiind rezultatul lui H5N1.

Eu i-am informat de acestea pe fostul ministru al Protecţiei consumatorului, dna Künast şi pe actualul ministru Trittin care se dau drept ocrotitori ai animalelor, prin referenţii lor personali. Însă nu a urmat nici o reacţie.

CR: Dar totuşi s-a reconstruit genetic virusul gripei spaniole şi de asemenea s-a identificat ca fiind un virus al gripei aviare!

SL: Ceea ce a fost aşa-zis reconstruit genetic, nu este nimic altceva decât un model al unei substanţe ereditare a unui virus gripal. Un virus gripal nu a fost niciodată izolat. Şi niciodată nu a fost izolat o substanţă genetică a unui virus gripal. Tot ceea ce a fost făcut, a fost să se multiplice substanţă ereditară prin metoda de multiplicare biochimică „reacţia în lanţ de polimerază”. Cu această metodă este posibil să se multiplice secvenţe noi, scurte, de substanţă ereditară, care nu au fost niciodată existente înainte.

Deci cu această tehnică este posibil să se manipuleze amprenta degetului, adică la testare să găseşti pe cineva identic sau diferit de proba „găsită”.Numai dacă se găseşte multă substanţă ereditară de comparat, amprenta genetică a degetului poate coincide cu o oarecare probabilitate, presupunând că testele se fac cu toată atenţia.

Dr. Jeffery Taubenberger, la care se face referire asupra afirmaţiilor de reconstrucţie a virusului pandemiei din 1918, lucrează pentru armata americană şi a lucrat mai mult de 10 ani să creeze pe baza probelor din diferite cadavre umane, cu ajutorul tehnicii de multiplicare biochimică PCR, secvenţe scurte de substanţă ereditară. Din multitudinea de secvenţe create le-a căutat pe acelea care semănau cel mai mult cu modelul substanţei genetice a idee unui virus gripal şi apoi le-a publicat.

În nici un cadavru însă nu s-a văzut un virus, nici nu s-a depistat a fi vreunul, precum nici nu a fost izolată vreo secvenţă de substanţă ereditară. Prin intermediul tehnicii PCR au fost cerate din nimic secvenţe de substanţă ereditară, care nu au putut fi depistate înainte.

Dacă ar fi fost prezenţi viruşi, atunci aceştia ar fi putut fi izolaţi iar din ei izolată substanţă ereditară, fără eforturile tehnicii PCR necesare pentru crearea „cu intenţie absolut clară de înşelăciune” a unui model de substanţă genetică a ideii de virus gripal.

CR: Cum poate laicul să verifice această afirmaţie?

SL: Despre aceste secvenţe scurte, care în sensul geneticii nu sunt complete şi nu sunt suficiente pentru definirea unei gene, se afirmă că ele împreună ar reda întreaga substanţă ereditară a unui virus gripal.

Pentru a putea întrezări această înşelăciune, se pot aduna lungimile de secvenţe publicate pentru a constata că suma lungimilor fiecărei secvenţe care ar trebui să dea întreaga substanţă ereditară a virusului gripal afirmat, nu dă lungimea ideii genomului pentru modelul de virus gripal.

Mai simplu este să se întrebe în ce publicaţie există o fotografie electrono-microscopică a acestui virus aparent reconstruit.

CR: Se afirmă că experimentele ar fi demonstrat că acest virus reconstruit din 1918 are efecte mortale eficiente. Ce nu poate fi adevărat din această afirmaţie?

SL: Dacă injectez un embrion de pasăre în mijlocul inimii cu un amestec de secvenţe de substanţă ereditară artificială şi proteine, atunci el va muri mai repede decât dacă îl injectez periferic cu acelaşi amestec.

Dacă adaug la nişte celule din eprubetă o cantitate de secvenţe d substanţă ereditară creată artificial şi proteine, atunci celule vor muri mai repede decât în condiţiile standard de moarte a celulelor dintr-o eprubetă, ceea ce este considerat „în mod normal” ca dovadă pentru existenţa, izolarea şi multiplicarea viruşilor afirmate.

Pe baza acestei substanţe ereditare create artificial, considerată virală, se creează în calculator modele de proteine. Din aceste modele de proteine, calculatorul reconstruieşte înfăţişarea unui virus întreg.

Aceasta este tot, dar toată lumea crede că în laborator pot fi reconstruiţi viruşi. Deci nu este de mirare, că se afirmă pe baza comunicatelor CIA şi ale serviciului secret britanic M16 că în Coreea de Nord, regimul comunist ar crea viruşi gripale mai periculoase decât H5N1.

CR: Care sunt concluziile pe care le trageţi Dvs.?

SL: Pentru că nu s-a găsit încă liderul afirmatei Al Quaida, Bin Laden, (el kaida înseamnă în limba arabă „cale”), pentru că înainte de instalaţia de încălzire care ameninţa prăbuşirea zgârie-norilor din New-York nu se auzise de această organizaţie, pentru că la Saddam nu s-au găsit mijloacele de distrugere în masă, cum se afirmase că ar fi virusul vărsatului de vânt, motivul pentru al doilea război în Irak şi pentru că acum din nou se afirmă existenţa unor viruşi mortali, ar trebuie să fie clar cine sunt în realitate teroriştii şi care sunt adevăraţii atentatori sinucigaşi: Toţi cei ce sunt contribuie la panica virală şi participă la aceasta!

În planurile de pandemie la anunţarea unei pandemii de gripă aviară de către OMS este prevăzută o posibilă prăbuşire a sistemului de aprovizionare şi a ordinii oficiale. Estimările de până la 100 milioane de morţi trebuie luate în serios.

Eu văd ameninţaţi locuitorii din azilele de bătrâni, care alături de copiii mici sunt primele victime fără ajutor în momentul izbucnirii haos-ului şi a prăbuşirii sistemelor de aprovizionare, deci şi a ordinii oficiale. Ar fi greu de imaginat ce se va petrece dacă această stare de urgenţă ar fi provocată în timpul iernii.

CR: Tamiflu, care acum este procurat şi pus la „rezervă” cu banii din impozite fereşte oamenii de gripă aviară?

SL: Nimeni nu afirmă că acest mijloc fereşte de gripă. Tamiflu are acţiune de a bloca neuramidaza. El stopează în organism funcţia glucidului acid neuraminic, care este răspunzător de tensiunea superficială a celulelor.

Printre efectele secundare enumerate pe prospectul de la Tamiflu sunt simptome aproape identice cu cele ale unei gripe rebele. Deci acum sunt stocate în cantităţi mari aceste medicamente care provoacă exact aceleaşi simptome care apar într-adevăr la o gripă şi care dispar „cu medic după şapte zile şi fără medic după o săptămână”.

Dacă Tamiflu se administrează unor oameni bolnavi, atunci mai mult ca sigur că simptomele vor fi mai grele decât în cazul unei gripe rebele. Dacă izbucneşte pandemia la oameni, mulţi oameni vor lua acest medicament în acelaşi timp. Atunci vom avea într-adevăr un simptom clar de pandemie Tamiflu. Atunci ne vom aştepta şi la morţi de Tamiflu şi aceasta se va interpreta ca o dovadă a periculozităţii gripei aviare şi pentru marea grijă pe care  are statul pentru sănătatea oamenilor.

Acum se desfăşoară modelul deja experimentat cu SIDA. În Spania, pe prospectele medicamentelor pentru SIDA scrie că nu se ştie dacă simptomele sunt cauzate de medicamente sau de virus.

CR: Atunci nu recomandaţi nici o vaccinare generală sau un vaccin special împotriva gripei aviare?

SL: Eu nu recomand sminteala.

Fiecare vaccin conţine substanţe toxice care acţionează pe timp îndelungat cu daune persistente mai mici sau mai mari. Legea de protecţie a infecţie necesita ca premiză de îndeplinit „ a exista”, realitatea unui agent patogen, respectiv a unui virus.

Pentru că despre niciunul dintre aşa numiţii viruşi care provoacă boli nu se poate şi  nu e voie să fie afirmat ca fiind existent nici nu poate fi vorba despre un vaccin eficient împotriva gripei, darămite a gripei aviare.

La fiecare vaccinare care s-a realizat în Germania după intrarea în vigoare a legii de protecţie a infecţiilor la 01.01.2001 este vorba despre o faptă penală de vătămare gravă corporală. Bine-nţeles că eu nu recomand să vă consideraţi ca victime ale faptelor penale şi ale fărădelegilor.

CR: După părerea Dvs. cine se află în culisele evenimentelor care se petrec în prezent?

SL: Despre aceste lucruri nu se pot face decât speculaţii.

Sigur că industria farmaceutică se bucură cel mai mult de această afacere cu panica gripei aviare. Dar în realitate fiecare este implicat în această sminteală. Situaţia este aşa cum este. Situaţia ar putea să ajungă acolo, pentru că noi ca cetăţeni ai statului am îngăduit ca statul nostru să acţioneze în acest fel împotriva oamenilor, deşi statul nostru este formal un stat de drept democratic.

Cine aşteaptă ca industria farmaceutică să schimbe ceva pentru bunăstarea oamenilor, acela va aştepta în zadar. Cine nu se opune acum, acela trăieşte în sens invers. Fiecare poate cere dovezi ştiinţifice la Ministerul federal al Protecţiei Consumatorului, la Ministerul Sănătăţii, etc., la ci care contribuie la această isterie.

Cei ce aşteaptă să acţioneze „ceilalţi”, aceea să nu se mire când ceilalţi nu vor face nimic şi situaţia nu va rămâne neschimbată, ci se va înrăutăţi. În cele din urmă, în spatele acestei poveşti ne aflăm noi, cetăţenii statului, noi care am privit şi suportat cu indiferenţă ani întregi această sminteală. Trebuie să începem deci să conştientizăm răspunderea pe care o avem faţă de societate, dacă nu vrem să devenim victimele unei stăpâniri totale şi a haosului unei pseudo ştiinţe necontrolate.

CR: După părerea Dvs. mai întâi trebuie luptat cu ştiinţa?

SL: Stăpânirea unei pseudo-ştiinţe trebuie depăşită printr-o ştiinţă socială, care să fie stabilită prin obligativitatea pentru adevăr, prin verificabilitate şi aplicabilitate.

Limbajul ştiinţei medicale universitare actuale susţine deschis că în prim plan este stăpânirea necontrolată a unui stat de drept democratic, dacă se convoacă pentru „concepţia de stăpânire în ştiinţa medicală” mediciniştii şi statul, căruia ar trebui să ne subordonăm, chiar dacă această stăpânire afirmă că bebeluşii sunt aduşi de barză sau pământul este plan.

Dar noi nu avem nici un motiv să ne plângem. Oricum, nimeni nu trebuie să se mire dacă va îndura mai departe că ne subordonăm acestei stăpâniri, aşa cum ne comportăm faţă de absurditatea afirmaţiei unei gripe aviare, când se trezeşte dimineaţa şi constată cu surprindere că este mort: ucis de stăpânirea pe care el ca cetăţean al unui stat de drept democratic a tolerat-o.

Într-un stat de drept democratic nu ar fi posibilă nici panica de gripă aviară, nici SIDA, nici vaccinarea. Noi, cetăţenii statului trebuie să realizăm statul de drept. Atunci nu are nici o şansă nici SIDA, nici pseudo-ştiinţa, nici gripa aviară. Eu nu pot decât să spun: Nu acorda nici o şansă gripei aviare! Nu crede minciunile care ţi se servesc! Verifică totul! Foloseşte-ţi inteligenţa şi discernământul!

–––

🙂 🙂

De Philipp Berger:

24.02.2006

„Din nou cincizeci de lebede moarte pe insula Rügen din Mecklenburg-Vorpommern!” se auzea la radio. La jurnalul zilei se spunea că nu sunt destui voluntari pentru a putea aduna lebedele moarte care se găseau poarte cu „miile” pe insula Rügen. De o săptămână mă jucam cu gândul să fac un circuit turistic pe insulă, Acum eram chiar dornic să ştiu cu exactitate totul.

(c)faktuell

Am căutat numărul de telefon al Oficiului pentru Sănătate din Rügen. Asta m-a costat ceva timp, căci pagina oficială a insulei Rügen nu se găseau nici un fel de astfel de date. Panica creştea în mine. Era vineri şi timpul se scurgea, căci de la amiază toate autorităţile intră în week-end. Am avut noroc. Orarul de lucru pentru situaţii de necesitate arăta altfel pentru angajaţi în această zi. Până am găsit numărul de telefon se făcuse deja după-masă.

La capătul celălalt a răspuns o voce feminină. A ascultat pe scurt nelămuririle mele şi mi-a făcut legătura în cele din urmă cu o expertă, pe care o chema dna Schmidt. Doamna Schmidt abia dacă a putut să se abţină să mă avertizeze de primejdia virusului. „ Da, da, virusului care a fost confirmat în cele două lebede moarte este foarte patogen” m-a anunţat dânsa.

Eu am rămas perplex la o astfel de formă de salut, m-am prezentat apoi şi i-am explicat situaţia mea. Eram un turist potenţial pe insula Rügen şi am sunat numai pentru a-mi putea face o imagine despre situaţie, deoarece ştirile nu au fost elocvente. Răspunsul doamnei Schmidt la întrebarea mea, cât de critică este situaţia, a fost: „Este foarte gravă. Dar totuşi puteţi veni liniştit, dacă staţi la distanţă de păsările sălbatice.” Acestea ar putea avea în ele virusul H5N1 ultra patogen, care poate deveni primejdios numai prin contactul direct cu păsările, „adică dacă de exemplu mângâiaţi păsările moarte sau le sărutaţi”. „Să le sărut?” am întrebat uimit.

În sfârşit, ţări străine, obiceiuri străine. Poate că pe insula Rügen se obişnuieşte sărutatul de păsări sălbatice. Sărutatul şi alintatul lebedelor, un nou sport în vogă. Am lăsat deocamdată acest gând de-o parte, căci doamna Schmidt tocmai îmi explica că deşi „peste tot ar fi lebede moarte, totuşi situaţia este sub control”. Multe lebede ar fi pe gheaţa pe care voluntarii nu pot călca fără să fie în pericol, pentru a le aduna. De aceea pentru moment nu este nevoie de alţi voluntari. „Ei bine, fără voluntari, dar totuşi concediu” m-am gândit eu şi am întrebat mai departe:

„Există zone închise în care nu se poate ajunge ca turist?” „Nu” a zis doamna Schmidt, „deşi există anumite zone periculoase, ca turist se poate ajunge însă peste tot. Dar în general este de preferat a se evita contactul cu păsările moarte şi mai ales de a nu le săruta.” Din nou să nu sărut lebedele. Femeia mi s-a părut cam fixată pe sărut. Şi de această dată am trecut peste acest aspect.

În schimb am făcut constatarea: „ Aceasta înseamnă că nu este chiar aşa de grav cum se tot precizează la ştiri?” Acum doamna Schmidt a devenit foarte agitată. „Ba da, ba da, virusul este foarte patogen, este tot timpul primejdios. Nu aveţi voie în nici un caz să mângâiaţi lebedele moarte sa să le sărutaţi!”. Încet, încet povestea asta cu sărutatul m-a enervat şi pe mine. Să fi fost pe insula Rügen o obişnuinţă să atingi fiecare lebădă moartă şi să îi dai un sărut de rămas-bun? Se făceau aici cumva chefuri sălbatice pe ştrand, alintând lebedele sălbatice? Sau doamna Schmidt era deja pregătită pentru week-end? Eu am renunţat la temă. Doamna Schmidt îşi a mai accentual la sfârşit că dacă se respectă aceste indicaţii, pot veni liniştit în concediu pe insula Rügen. De asemenea mi-a mai sugerat să mă uit atent după penaj mort şi să caut „activ” păsări moarte. Dar să mă mai gândesc dacă vreau să vin. „Mda” m-am gândit eu. „Insula Rügen este probabil foarte întortocheată, stâncile împiedică vederea, probabil de aceea trebuie să te uiţi „activ” după multele păsări moarte.” Mi-am luat rămas bun de la doamna Schmidt şi m-am decis să întreb localnicii.

Prima mea staţiune a fost Neuendorf la Lacul Hidden. (c)FAKTuell

Telefon a sunat, eu m-am prezentat şi am explicat nelămuririle mele. Se pare că telefon meu nu a deranjat, căcidomnul Müller şi-a luat imediat timp să îmi răspundă la întrebări. Erau acelaşi pe care i le pusesem doamnei Schmidt. Dar se părea că domnul Müller locuia în cu totul altă parte. El mi-a povestit că moartea lebedelor este foarte normală pentru acest anotimp. „În fiecare an lebedele se adună în golful ferit Wieker Bodden şi ale curentului Rassower pentru a ierna. Sunt zeci de păsări care mor în fiecare iarnă, o parte îngheaţă deasupra gheţii şi rămân acolo, altele sunt luate de apă.” Acum însă este foarte diferit. „Doar în acest an” şi-a dat dânsul cu părerea, „echipele de filmare se opresc la fiecare lebădă în parte. În mod normal aceste lebede erau hrănite în fiecare an în timpul iernii.” Dar în acest an nu s-a întâmplat aceasta. „Dece? Aş fi interesat să ştiu şi eu.” Oricum anul acesta au fost mai multe păsări moarte decât în anii trecuţi. „Fie îngheaţă, fie mor de foame. În mod normal cadavrele acestor păsări sunt mâncate de vulpi şi duse de aici.” L-am întrebat despre părerea dânsului referitoare la patogenitatea virusului. Răspunsul său a fost plin de discernământ. „Ah, ştiţi, acesta o fi fost tot timpul în aceste păsări. Aceasta este natura. Doar că oamenii vor să facă acum din aceasta o mare poveste. Ei pot la fel de bine să se ducă şi să confirme la vulpile moarte turbarea. Şi totuşi ele mor de foame, pentru că nu li s-a permis în acest an să se atingă de hrană – ca în acest an, de lebede. Şi toate acestea, deşi această iarnă a fost mai geroasă decât în ultimii ani! O mare porcărie, dacă mă întrebaţi!” Domnul Müller a mai povestit un pic despre avantajele unei excursii pe insula Rügen cu o pauză la Lacul Hidden. Mai ales în acest an este deosebit de gol şi de liniştit.

Următoarea localitate vizată a fost Schaprode. Am sunat la o doamnă care mi-a închis receptorul în timp ce îi povesteam situaţia mea. Probabil că nu fusesem primul care sunase la dânsa. Aşa că am sunat la a doua persoană din Schaprode, la doamna Meier. Doamna Meier părea a avea o voce foarte prietenoasă, dar cu un uşor supraton de enervare. I-am explicat ceea ce i-am spus şi domnului Müller şi am informat-o că deja sunasem la Oficiul pentru Sănătate din Begen, şi că cei de acolo m-au « zăpăcit » şi mai tare. Când a auzit aceasta, supratonul din vocea ei a dispărut. Doamna Meier a început să povestească. Povestea dânsei semăna foarte tare cu cea a domnului Müller, dar se deosebea puternic de cea a doamnei Schmidt. Dânsa chiar a afirmat că nu se poate lua în serios afirmaţiile Oficiului pentru Sănătate. La sfârşit m-a invitat chiar atunci când voi veni în Schaprode să o vizitez la magazinul dânsei.

Eu tot nu am fost mulţumit. Următoarele mele victime locuiau în Trent şi Vaschvitz. Astfel am mai aflat încă ceva: la întrebarea mea dacă ar exista zone închise, un domn mi-a spus: „Da, da, acolo în spate în pampas, au închis cu bandă de la poliţie, legată de câţiva stâlpi. Dar totuşi se poate merge acolo, pentru că nu este nimeni care să controleze.” În mod asemănător am auzit răspunsurile tuturor celor pe care i-am sunat, printre ei fiind ţărani, vânzători, chiar şi un medic veterinar. Recunosc că în acea vineri am rămas destul de confuz după toate telefonatele mele. În timp ce îmi pregăteam o cafea în bucătăria mea, a venit Felix, un vecin de pe acelaşi palier din cămin. Pesimist, a comentat că nici nu mai îndrăzneşte să mai mănânce ceva. „Boala vacii nebune, carne putrezită, acum gripă aviară, nici verzături nu poţi mânca căci sunt pline de pesticide”. Eu i-am zis: „Lasă, este numai pe jumătate rău!” Atunci i-am povestit de cercetările mele personale. Şi am sfârşit, luând-mi angajamentul să mă duc să văd eu însumi, cu ochii mei, toată poveste. „Îţi aduc şi câteva pene de lebedă” am zis rânjind. Felix s-a uitat curios la mine. În ochii lui se citea un amestec de compasiune şi de prudenţă. Apoi a plecat din bucătărie. „ Eu m-aş mai gândi un pic înainte de pleca, dacă aş fi în locul tău” a spus la ieşire. „Doar nu se scriu toate lucrurile în ziare şi se dau publicului fără a fi verificate. Or şti jurnaliştii ce relatări fac.” M-a părăsit cu aceste cuvinte. M-am uitat pe fereastră. „Păcat că aici la etajul nouă abia de există păsări”, m-am gândit eu.

Oricum, pentru Frankfurt, acesta era un colţ destul de verde şi animat, în apropiere este un cimitir.

Cei ce locuiesc mai jos, auzeau cu siguranţă primăvara câte un ciripit de pasăre, printre ţiuitul sirenelor pompierilor şi scârţâitul metroului când ia curba la ieşire din depou. „Totuşi” m-am gândit eu. „Nu este un loc bun pentru gripa aviară.” Apoi m-am întors în cameră. Trebuia să îmi pregătesc rucsacul pentru Rügen.

–––-