Glicemia normala si infectiile sau despre pasul pe care trebuie să-l facem catre o imunitate normală – 2

In loc de introducere:

„Scleroza multipla, o boala ce in final isi lasa victimele complet paralizate, este una dintre afectiunile de care sufera mii de oameni din lumea vestica. Si totusi, aceasta boala este complet necunoscuta africanilor, asiaticilor si sud americanilor care nu au „beneficiat” de excelenta medicina vestica. Scleroza laterala amiotrofica, o boala teribila a sistemului neuromusculareste, de asemenea, necunoscuta de toti cei din zonele mentionate. Aceeasi situatie este si cu miopatia si distrofia musculara intalnita numai la vestici. Epilepsia care este in crestere in tarile dezvoltate este foarte rar intalnita in celelalte tari. Nevrozele anxioase, nevroza compulsiva si, in general, bolile mintale severe de care sufera milioane de pacienti din lumea vestica sunt aproape necunoscute in aceste grupe ce nu au „beneficiat” de medicina moderna si vaccinare.”  ( din discursul profesorului Georges Vithoulkas, 1994 , Parlamentul Suediei )

SURSA: http://www.familiaortodoxa.ro (editia tiparita)

Glicemia normala si infectiile: un pas catre imunitatea reala

Partea 2            Partea 1

Continuam cu articolul dr. Juan Manuel Martinez Mendez publicat in Townsend Letter for Doctors and Patients.

Fapte uluitoare

DR. Benjamin Standler sustinea ca un consum excesiv de zahar si amidon dezhidrateaza celulele si produce pierderi de calciu la nivel de muschi, sistem nervos, oase si dinti. O deficienta serioasa de calciu precede poliomielita.(9) La fel se intampla si in cazul magneziului. Dr. Neveu a obtinut vindecarea pacientilor in timpul epidemiei de polio folosind clorura de magneziu.(4) Consumul de zahar si alcool creste eliminarea magneziului prin urina si duce la deficienta de magneziu (10)

Dr. Hans Selye ( PhD) subliniaza ca nu orice stres este daunator si distinge 2 tipuri de stress: eustresul – care este stimularea pozitiva si mobilizarea ce ne sprijina in realizarea scopurilor si distresul sau stresul negativ, daunator si neplacut, de cele mai multe ori rezultatul prea multor schimbari abrupte, plictiselii, frustrarii sau lipsei de scopuri.

Dr. Hans Selye este cel care a definit sindromului general de adaptare (General Adaptation Syndrome – GAS) si a scris: „poliomielita – a fost mentionata in legatura cu fenomenul de rezistenta incrucisata astfel ca ‚efectul factorilor de stres in prevenirea dezvoltarilor leziunilor este frumos ilustrata in epidemiologia poliomielitei si studiile experimentale ale infectiei la maimute. Exista observatii realizate intr-un timp suficient de lung care arata ca boala afecteaza numai cei mai sanatosi copii din comunitate: incidenta este mare in zona rurala si mai mica in urban, mai mare in suburbii si mai scazuta in zonele sarace; incidenta este mare in cazul copiilor bine ingrijiti din tarile cu mortalitate infantila mica si neglijabila in randul copiilor subnutriti din zona tropicala [..] Experiemental [s-a observat] ca diferite forme de trauma si malnutritie scad incidenta acestei boli sau ofera completa protectie’”(11).

Dupa ce am citit si recitit acest paragraf, am fost extrem de intrigat de faptul ca incidenta cea mai mare [de polio] este in randul copiilor presupusi ca fiind cei mai sanatosi, in randul copiilor bine ingrijiti, in zonele rurale. De ce se intampla asa?

Imediat mi-am adus aminte o situatie analoaga cu vaccinul DPT si inceputul cazurilor de autism in lume si in SUA, dupa introducerea vaccinului in 1936. Dr. Leo Kanner a anuntat in 1943 descoperirea a 11 cazuri ce prezentau o boala mentala noua (9). La acel moment nu exista un program obligatoriu de vaccinare si numai parintii bogati si educati care au ales ceea ce este mai nou „si mai bun din dezvoltarea medicieni” pentru copiii lor au ajuns in situatia de a avea acces la vaccinul DPT. Acelasi lucru s-a intamplat de cate ori a fost introdus vaccinul DPT; dupa aceea au inceput sa apara cazurile de autism. De exemplu, in Europa cazurile au aparut dupa introducerea vaccinului pertussis, in anii (19)50; primele cazuri de autism au inceput sa apara in aceeasi decada (9).

Si ce inseamna, de fapt, o tara bogata si prospera? Raspunsul este simplu: o multime de mancare procesata si mult zahar rafinat, vaccinuri, poluare mai mare, mai mult stres in diverse forme. Dar de ce era incidenta [de polio] ridicata in zonele zurale? Fermierii lucreaza cu animale, cultiva terenuri, oabti si cara apa, lemne etc si asta necesita munca fizica intensa, deci un stres mare. Si una este experimentarea si altceva este viata reala, cazurile reale si preventia reala. Asa cum o sa vedem, factorii diversi care declanseaza dezvoltarea poliomielitei provin din surse neasteptate si toti cauzeaza acelasi gen de distres.

Organismul are o abilitate uluitoare sa gestioneze diversi factori stresanti pana la momentul in care homeostazia este perturbata pana la un nivel suficient cat sa cauzeze aparitia „unei afectiuni vizibile”. Exista o multime de factori de stress carora organismul nostru le face fata: conflicetel emotionale dintr-o relatie importanta, zgomotul, gripele, deshidratarea, ranile, vaccinurile, injectiile, exercitiile intense sau moderate, consumul de bauturi racoritoare si a tuturor produselor bogate in zahar etc.

Paradoxurile Civilizatiei

Hai sa revenim la poliomielita. Pana la sfarsitul secolului 19, poliomielita aparea in valuri epidemice (12). In aceeasi perioada, consumul de zahar in SUA era in crestere: in 1820  se consumau 9 kg de zahar per persoana per an. In perioada 1890-1900s cantitatea ajunsese la 25.2 kg per persoana per an; in anul 1939 consumul de zahar ajunsese la 46.35 kg per persoana per an.

In alte tari precum China consumul de zahar era de 1.44 kg per persoana per an, in Java era de 5.22 kg per persoana per an, in Italia 9.59 kg per persoana per an, in Mexic era de 16.70 kg per persoana per an, in Olanda consumul de zahar era 40.23 kg per persoana per an, in Canada era de 46.31 kg per persoana per an si in Australia era de 51.53 kg per persoana per an (2).

Cu mai mult de 50 de ani in urma, inainte ca vaccinurile polio sa fie disponibile, virusul de polio era raspandit in randul populatiei, dar infectia era fara simptome deloc in mai bine de 95% din cazuri (13), chiar si in conditii de epidemie. Majoritatea populatiei parea sa fie in mod natural imuna la virusul de polio.(9)

Procentul mic de persoane care s-au imbolnavit de polio se datoreaza, probabil, suscebtibilitatii individuale si unor factori declansatori specifici precum – imunizarile anterioare DPT (9,10,13,14), vaccinurile anti polio oral (9) si cu virus mort (13), injectiilor intramusculare (13), sarcinii (12) si hipoglicemiei (2). Virusul este rpezent in gat timp de 1-2 saptamani iar prezenta virusului in fecale este de cca 2 luni.(9) Dezvoltarea antipireticelor s-ar putea sa fi jucat si ea un rol(13).

Epidemiile de polio au fost extinse in SUA si absente i China. Dr. Sandler nota:

„Epidemiile de poliomielita din ultima perioada au aparut numai in acele tari cu consum mare de zahar per capita. Epidemiile de polio sunt necunoscute in tari cu nivel scazut de cosum al zaharului. Cu cat mai mare era consumul de zahar, cu atat mai severa epidemia”(2)

Dr. Sabin relateaza cum a aparut poliomielita in randul trupelor americane din China, Japonia si Filipine, in ciuda faptului ca in acea perioada nu au existat focare de poliomielita in randul copiilor si adultilor din zonele unde erau cantonate trupele. Un raport despre poliomielita din 1936 relateaza ca 16 din 17 pacientii bolnavi din Manila erau americani (2). Ei erau cei care beneficiau de civilizatie, consumand largi cantitati de inghetata, bomboane, bauturi racoritoare, prajituri si altele asemenea.

In acelasi timp Dr. Sandler scria:

” s-a afirmat ca pentru fiecare caz clar de polio din timpul unei epidemii existau circa 200 de purtatori sanatosi ai acelui virus. Aceste persoane si pacientii paralizati aveau virusul de polio in tractul intestinal.”(2)

Paradoxul Vaccinului anti Polio

„Unul dintre aspectele dezastruoase ale incidentului Cutter a fost ca numarul mare de copiii care au dezvoltat poliomielita dupa vaccinare a fost cu mult mai mare decat cel asteptat daca nu s-ar fi administrat vaccinul. Mai mult, asa cum am mentionat mai sus, practic  s-a creat o cohorta de purtatori ai virusului si care l-au raspandit mai departe in randul populatiei” (16)

„Numarul de cazuri de polio raportate dupa vaccinarea in masa cu vaccinul cu virus mort a fost in mod semnificativ mai mare decat numarul de cazuri anterioare vaccinarii. In timpul anului 1954 in Massachusetts erau 272 de cazuri, iar in 1955 dupa vaccinare erau 2027 cazuri, o crestere brusca de 642%.”(9)

„Centrul Federal pentru Controlul Bolilor (CDC) a admis recent ca vacciul cu virus viu a devenit cauza dominanta de polio in SUA. De fapt, conform cifrelor de la CDC, 87% din cazurile de poliomielita din SUA intre anii 1973 si 1983 (mai putin cazurile importate) au fost cauzate de vaccin.(9) Mai recent, dupa 1979 fiecare caz de polio din SUA (exclusiv 5 cazuri importate) au fost cauzate de vaccin. (Si 3 din cele 5 cazuri ce au contactat poliomielita in timpul unei deplaseri in strainatate fusesera vacciate anti-polio).(9)

„In 1976, Dr. Jonas Salk, creatorul vaccinului cu virus mort folosit de la sfarsitul anilor 50, a depus marturie ca vaccinul cu virus viu ( folosit aproape exclusiv in SUA de la inceputul anuilor 60 ) a fost principala daca nu singura cauza a tuturor cazurilor de polio raportate in SUA din 1961 incoace.(9)” [..]

Este putin probabil ca numarul total de cazuri de polio in lume sa depaseasca 3500 de cazuri pentru anul 2000 (18). Vaccinarea impotriva poliomielitei continua. Eforturile pentru imunizare au fost intensificate in timpul anului 2000 si toate cele 10 tari in care poliomielita este inca prezenta si-au dublat campaniile de vaccinare. Rezultatul acestor campanii din toata lumea, in anul 2000 au fost imunizati un total de 550 milioane de copii – adica 9 din 10 copii; in 5 ani un total de 2 miliarde de persoane au fost imunizate cu ajutorul a mai mult de 10 milioane de voluntari din toata lumea (19).

In prezent populatia este continuu vaccinata impotriva poliomielitei si, desi nu mai sunt cazuri de polio, un numar foarte mare de oameni sufera de hipoglicemie si hipotiroidism, iar numarul de cazuri de scleroza multipla si Guillan Barre sunt in continua crestere.

Sindromul Post Vaccinare

Asa cum scria T.J. Moriaty:

”Oricum se pare ca poliomielita este inca cu noi, nu in forma focarelor virale acute cu febra si paralizie ci in acele date neclasificate ce reprezinta efectele pe termen lung ale vaccinurilor antipolio contaminate cu virusul simian administrat unui numar imens de copii si adulti cu 3 decenii in urma”. (20)

Jurnalul The Lancet raporta recent despre o posibila legatura intre retrovirusul HIV de la mamitele verzi africane, vaccinurile antipolio si declansarea epidemiei de SIDA.(21)

Dr. Howard B. Urnovitz, fost director stiintific al Fundatiei pentru Cercetarea Bolilor Cronice declara:

„Daca parintii mei ar fi stiut atunci, in anii 1950 ca vaccinurile antipolio sunt contaminate cu mai mult de 26 de virusi proveniti de la maimute, inclusiv virusul SV40 ce provoaca cancerul, pot sa spun ca in mod sigur nu ar fi permis vaccinarea lor si nici a copiilor lor. Si poet parintii mei nu ar fi facut cancer suspectat ca fiind declansat de vaccin si poate ar fi trait si azi” (22)

In marturia depusa de Dr. Howard B. Urnovitz in data de 3 august 1999 in fata Comitetului pentru Reforma Guvernamentala gasim urmatoarele:

„ stiinta vaccinurilor trebuie sa evalueze nu numai efectele adverse acute ci si posibilele boli cronice asociate asa cum sunt tulburarile de comportament si invatare, tulburarile din spectrul autismului, artrita, cancerul, diabetul, sindromul oboselii cronice, scleroza multipla, tiroidita autoimuna si altele. Aceste boli cronice cresc costurile societatii atat in termeni umani cat si sociali”. (22)

Jurnalul British Medical Journal a publicat multe studii care arata o conexiune intre vaccinurile antipolio, difteria, pojar, tetanus si variola si dezvoltarea, dupa mai multi ani, a sclerozei multiple.(23) [..]

In 1985, concomitent cu desfasurarea in Finlanda a unei campanii nationale de vaccinare antipolio folosind vaccinul oral cu virus viu atenuat s-a observat o crestere neasteptata a numarului de pacienti spitalizati cu sindromul Guillain-Barre (GBS). O analiza bazata pe documentele de admitere in spital ce acoperea 1.17 milioane de persoane si 6 ani a dezvaluit ca cresterea semnificativa a incidentei de GBS a coincis cu campania de vaccinare antipolio. Acest studiu sugereaza ca virusii atenuati de polio pot, la fel ca si alti virusi, sa declanseze sindromul Guillain-Barre.(27)

Un studiu desfasurat de Fundacao Nacional de Saude din Brazilia, in perioada 1990 – 1996 a avut scopul de a stabili impactul sindromului Guillain Barre in populatia sub 15 ani, dupa eradicarea poliomielitei. Din 3619 notificari de paralizie acuta flasca (AFP), 1678 erau cazurile de sindrom Guillain Barre. GBS a fost cea mai frecventa cauza de paralizie acuta flasca.(28)

Dr. Laurent Hervieux et al. au relatat urmatoarele cazuri postvaccinare antipolio: poliomielita la nivelul bratului in care s-a vacut vaccinarea, scleroza in placi, scleroza amiotrofica laterala, diaree cronica, intoleranta la gluten, sindrom Guillain Barre, myasthenia gravis, polimiozita, tumori cerebrale.(13) [..]

Sindromul Guillain Barre

[..] acum starea sanatatii unor mari mase de populatie nu este mai buna decat acum cateva decenii, dimpotriva. In cadrul unei conferinte organizate de Liga Nationala a Libertatii in problema vaccinarii la data de 13 mai 2000, dl. M. Georget a demonstrat ca:

„Tutunul si alcoolul cauzeaza acelasi numar de decese care erau la inceputul secolului 19 din cauza bolilor infectioase precum tuberculoza, tifosul, tusea convulsiva, pojar, scarlatina, tetanus, poliomielita, sifilis, gripa si variola. Problema este ca alcoolul, tutunul si vaccinurile sunt acceptate social.”(30)

In cadrul discursului de acceptare in Parlamentul Suediei in 1996, Profesorul Georges Vithoulkas declara:

„Scleroza multipla, o boala ce in final isi lasa victimele complet paralizate, este una dintre afectiunile de care sufera mii de oameni din lumea vestica. Si totusi, aceasta boala este complet necunoscuta africanilor, asiaticilor si sud americanilor care nu au „beneficiat” de excelenta medicina vestica. Scleroza laterala amiotrofica, o boala teribila a sistemului neuromusculareste, de asemenea, necunoscuta de toti cei din zonele mentionate. Aceeasi situatie este si cu miopatia si distrofia musculara intalnita numai la vestici. Epilepsia care este in crestere in tarile dezvoltate este foarte rar intalnita in celelalte tari. Nevrozele anxioase, nevroza compulsiva si, in general, bolile mintale severe de care sufera milioane de pacienti din lumea vestica sunt aproape necunoscute in aceste grupe ce nu au „beneficiat” de medicina moderna si vaccinare.”

Acest tipar sugereaza ca toate aceste boli cronice, inclusiv astmul, cancerul si SIDA, sunt rezultatul unor interventii gresite asupra organismului prin medicina conventionala. Se spune ca sistemul imunitar al populatiilor tarilor din vest, datorita puternicelor medicamente chimice si a vaccinarilor repetate, sistemul imunitar se prabuseste si boal patrunde mai adanc in organismul uman, catre sistemele centrale. Pe scurt, acest model al medicinei conventionale, in loc sa vindece bolile, este, de fapt, cauza degenerarii rasei umane.(31)

Chiar daca datele referitoare la relatia dintre vaccinare si bolile autoimune pare conflictuala, se pare ca unele fenomene autoimune sunt clar legate de imunizare (de exemplu sindromul Guillain Barre ).(32)

Am incercat sa descriu intr-un mod simplu si pe scurt evolutia poliomielitei si diversii factori ce o declanseaza. Dar este doar 1 singura boala iar sechelele sale se datoareaza bolii in sine si vaccinarilor. Dar cum ramane cu celelalte boli, vaccinuri si sindromul post-vaccinare?

Stresul: Un alt paradox al civilizatiei

In prezent, zaharul si mancarea rafinata sunt consumate la un nivel cu mult mai mare decat atunci cand doctorul T.L. Cleave scria, in 1974, cartea sa numita „Boala zaharului”:

„Faptele sunt asa: recent mi-am dat seama ca unii noi nascuti au hipoglicemie la doar cateva ore dupa nastere (si asta poate fi un eveniment extrem de stresant). Una dintre cauzele hipoglicemiei la femeile insarcinate este hipotiroidia netratata. Cercetari recenteau aratat ca „in mare, sarcina reprezinta un stimul goitrogenic puternic atat pentru mama cat si pentru fat, chiar si in zonele cu deficienta moderata de iod.(33) [..]

Printre diversele simptome comune hipoglicemiei si depresiei se numara si:

„Nervozitatea, depresia, anxietatile neprovocate, epuizarea, insomnia, starea continua de ingrijorare, confuzia mentala, uitarea.(34). Cauza pentru toate acestea este lipsa oxigenului si glucozei din creier.(34)  Aceste simptome pot sa afecteze atat mama cat si nou nascutul, cauzand complicatii. Care este calitatea laptelui de mama? O cercetare mai atenta ne conduce la intelegere mai aprofundata. Alaptarea este un rituale matern in care nou nascutul primeste mancarea lui integrala: iubire, atentie, compasiune, bucurie si laptele mamei. Dar se vede in multe cazuri ca bebelurii alaptati la san dezvolta diverse suferinte, raceli, bronsiolite, pneumonii etc. Desi sunt alaptati la san, cineva s-ar putea intreba daca acest sistemul lor natural de aparare le ofera o protectie reala, acea protectie presupusa ca ar exista. Dar care este istoricul vaccinal al mamelor? Daca au fost vaccinate, sistemul lor imun este de supresat intr-un fel sau altul (35). [..]

Pentru a mentine sau a atinge nivelul optim de sanatate este o batalie constanta intre factori pro si contra: prea putin stress versus prea mult stress versus stresul optim; glicemia optima versus hiperglicemie si hipoglicemie; lipsa posturii normale versus postura optima. Sunt abordari complementare si interdependente, care produc o actiune sinergica’ toate impreuna sustin viata, sunt probiotice (37).

Consumul de alcool in randul populatiei este foarte ridicat datorita faptului ca, in conformitate cu cercetarile unor oameni de stiinta (38) intre 75 % si 95% dintre alcoolici sunt hipoglicemici; conform dr. Broda Barnes 75% dintre persoanele cu hiopoglicemie sufera din cauza hipotiroidismului. (39). Mai mult de 60 de milioane de cetateni americani sufera de hipotiroidism (40) si mai mult de 55% din populatie este obeza. Sunt aceste evenimente naturale sau au cauze iatrogenice?

Nivelul optim al glicemiei poate fi definit ca zaharul din sange care „ nu trebuie numai furnizat continuu dar trebuie si mentinut la un nivel optim, in jur de 80 mg. per 100cc.” (2) Fiecare celula din corp depinde mai mult sau mai putin de glucoza. In mod normal, energia celulelor creierului dumneavoastra si sistemului nervos depind numai de nivelul glucozei. Hipoglicemia la fel ca si hiperglicemia sunt stari in care celulele nu primesc cantitatea corecta de oxigen. Ambele extreme sunt daunatoare pentru ele conduc la hipoxemie si reactii pro-inflamatorii ale glandei suprarenale si productia de histamine si serotonina (42). Daca organismul are o nutritie necorespunzatoare, recupa\erarea se face incet; iar daca ea sau el sunt stresati fizic, psihic sau emotional pe langa stresul cauzat de factorii de mediu, atunci statutul patologic se instaleaza si este mai dificila recuperarea sanatatii. Mediul intern al organismului este alterat in mod sever. Ceea ce vedem ca si simptome – febra, anorexia, lipsa de energie – reprezinta o tentativa naturala de a da inapoi intreg procesul si a recastiga starea de sanatate. Atunci cand corpul nu reuseste sa faca asta, suferintele cauzate de un agent patogen sunt o consecinta naturala. Sublata causa, tollitur effectus.

„Cantitatea de zahar consumata de noi nu este in totalitate voluntara – din 100 de punds pe care le consumam intr-un an, 70 si ceva de pounds sunt adaugate pe parcursul procesarii alimentelor: (43) Si „este principalul nutrient ingredient in bauturile carbo-gazoase, dulciuri, inghetata si alte dulciuri condensate”(44) Este o substanta goala , tot ce aduce sunt calorii. Zaharul creste stresul oxidativ; dauneaza pancreasului si glandelor suprarenale, produce radicali liberi in exces, jefuieste corpul de minerale precum crom, potasiu, magneziu, zinc dar si vitamine ( mai ales cele din grupa B). Zaharul inhiba sistemul imunitar si interfera cu transportul vitaminei C (44). „Stramosii nostri din pestera nu aveau surse de zahar pur si nu suntem adaptati sa gestionam cantitati largi de zahar. Avem nevoie de carbohidrati in dieta noastra, dar nu provenind din zahar.”(43)

Permiteti-mi sa mentionez lucrarile unui alt mare om de stiinta. In anii 1930, un cercetator dentist din Cleveland, Ohio, Dr. Weston A. Price a calatorit prin toata lumea. Cartea sa intitulata „Nutritia si Degenerarea Fizica: O comparatie a Dietelor Primitive si Moderne precum si efectele lor, ilustrata cu sute de fotografii, a fost publicata in 1939.

Dr. Price a considerat intreaga lume ca fiind laboratorul sau. Concluzia sa devastatoare, asa cum se vede in detaliile infioratoare din fiecare zona in care a calatorit, era simpla. Oamenii care locuiau in asa numite conditii primitive aveau o dantura excelenta si o sanatate generala foarte buna. Mancau natural, alimente neprocesate produse local. Pe masura ce „civilizatul” zahar rafinat era importat in acele zone ca urmare a contactului cu „civilizatia”, incepea degradarea fizica intr-un grad atat de mare incat era observabil chiar pe parcursul unei singure generatii. (1, 45)

Concluzii:

1. Statutul euglicemic este de o importanta primordiala in prevenirea sau tratarea infectiilor acute. Preventia este scopul principal.
2. Echilibrul este o conditie a armoniei. Dzechilibrul conduce la aparitia unor raspunsuri reactive iar boala este un efect secundar al acestor raspunsuri.
3. Cauzele iatrogenice pot fi considerate ca si cauzele reale ale degenerarii rasei umane.
4. O sanatate optima a mamei si a copilului se dezvolta in timpul sarcinii si dupa nastere. Nasterea este un eveniment stresant 94%) si de aceea este un stimul goitrogenic puternic atat pentru mama cat si pentru copil. Acest lucru afecteaza calitatea alaptarii. Este importanta prevenirea hipotiroidiei si complicatiile sale devastatoare pentru maa si copil.
5. Experienta din trecutul ne poate oferi raspunsuri atat pentru prezent cat si pentru viitor.
6. A obtine si a mentine o imunitate reala este usor: igiena naturala, o dieta corecta si un stil de viata sanatos. Vaccinarile ofera o protectie artificiala si insuficienta impreuna cu efectele secundare post vaccinare. A spune da sau nu vaccinarii este o problema de informare, intelegere si libertate.
7. O uncie de preventie este mai buna decat un pound de tratament.
8. „Cel mai bun vaccin impotriva bolilor infectioase comune este o dieta adecvata.” (Organizatia Mondiala a Sanatatii)

Referinte:

1. William Duffy. Sugar Blues 1975 Extracted/edited from his book. First published by Chilton Book Co. Padnor, PA, USA. Currently published by Warner Books, USA. Extracted from Nexus Magazine, Volume 7, Number 1 (December 1999-January 2000). http://www.nexusmagazine.com/

2. Benjamin P. Sandler MD. Diet Prevents Polio 1951. The Lee Foundation for Nutritional Lucrarea poate fi obtinuta de la adresa www.soilandhealth.org

3. Megascorbate therapies: Vitamin C in Medicine: Vol 1, 1 Vitamin C: How Much is Enough by Patrick Holford http://www.vitamincfoundation.org/mega_1_1.html#HOLFORD

4. Docteur A. Neveu. Comment prevenir et guerir la poliomyelite Traitement cytophylactique des maladies infectieuses par le chloride de magnesium Cinquieme 1968 Edition Depot legal 4eme trimestre Editions Dangles, 38, rue de Moscow, Paris. (8eme) http://soignez-vous.com

5. Frederick R. Klenner, M.D., Reidsville, North Carolina July, 1949, 209-214 Southern Medicine & Surgery The Treatment of Poliomyelitis and Other Virus Diseases with Vitamin C. Fred Klenner, M.D. Cured Polio in 1948 with Intravenous Sodium Ascorbate http://www.orthomed.com/polio.htm

6. Frederick R. Klenner, M.D., F.C.C.P. Journal of Applied Nutrition Vol. 23, No’s 3 & 4, Winter 1971 Observations On the Dose and Administration of Ascorbic Acid When Employed Beyond the Range Of A Vitamin In Human Pathology http://www.orthomed.com/klenner.htm

7. Fred R. Klenner, M.D. Reidsville, North Carolina The Use of Vitamin C as an Antibiotic–the foundation of the oxidation redux system now through greater dosage reveals its outstanding qualities as a non-toxic antibiotic. The Journal of Applied Nutrition, Volume 6, 1953, pp. 274-278 Revised Corrections and formatting [c] 1999

8. T. L. Cleave, M. R. C. P. (Lond.); Formerly Director of Medical Research, Institute of Naval Medicine The Saccharine Disease, Conditions caused by the Taking of Refined Carbohydrates, such as Sugar and White Flour. 1974 Bristol John Wright & Sons Limitedhttp://www.soilandhealth.org/02/0203cat/0203longevitylibcat.html

9. Neil Z. Miller. Vaccines: Are They Really Safe And Effective? A parent’s Guide to Childhood Shots. 2001 New Atlantean Press, PO Box 9638, Santa Fe, NM 87504.www.thinktwice.com

10. Dr Lee. Natural Progesterone. The multiple roles of a remarkable hormone. Jon Carpenter Publishing. The Spendlove Centre, Charlbury, Oxordshire OX7 3PQ 1996

11. The Physiology and Pathology of Exposure to Stress, 1950 First Edition

12. El Manual Merck, 5 edicion en espanol 1974 Merck Sharp & Dohme International

13. Alternative Sante-L’Impatient. Les Guide Des Vaccinations. Faut-Il Vacciner? 2e edition entierement actualisee HS # 20 Avril 2000; www.regain-sante.com

14. J. Infect Dis. 1992 Mar; 165(3): 444-9. Attributable risk of DTP (diphtheria and tetanus toxoids and pertussis vaccine) injection in provoking paralytic poliomyelitis during a large outbreak in Oman. Sutter RW. Patriarca PA, Suleiman AJ, Brogan S, Malankar PG, Cochi SL, Al-Ghassani AA, el-Bualy MS. Division of Immunization, Centers for Disease Control, Atlanta, Georgia 30333. http://www.ncbi.nlm.nih.gov

15. Eleanor McBean The Poisoned Needle. Suppressed Facts About Vaccination 1957;http://www.whale.to/v/macbean

16. Polio: the roots of the story–Kris Gaublomme, MD; http//:www.whale.to/vaccines/ivn

17. Dr. Stephan Cooter, Ph.D. Chapter 11, from Beating Chronic Illness, Promotion Publishing, 10387 Friars, Rd., Suite 231, San Diego, CA 92120. (800) 231-1776 or athttp://www.mallnet.com/cooter/index.html

18. The Post-Polio Institute and The International Centre for Post-Polio Education and Research, Englewood Hospital and Medical Center Englewood, New Jersey USA 07631 Phone: (201) 894-3724 Toll Free: 1-877-POST-POLIO Fax: (201) 542-6491http://www.englewoodhospital.com/PostPolio/Index.htm

19. http//:www.who.int/vaccine/casecount/afpextractnew.cfm

20. The Polio Vaccine and Simian Virus 40 After Thirty Years, Prominent Polio Vaccine Researcher Confirms Suspicions About Monkey-Virus Contamination By T.J. Moriarty (OLNews@aol.com) www.chronicillnet.org

21. Lancet March 7, 19922, pg 600-601

22. http://www.whale.to/vaccines/urnovitz1.htm

23. Miller, et al. British Medical Journal, Vol. 2, 1967, pg 210-213

24. Gonzalez H, Khademi M, Andersson M, Wallstrom E, Borg K, Olsson T. Department of Clinical Neuroscience, Division of Neurology, Karolinska Hospital, S-171 76 Stockholm, Sweden. henrik.gonzalez@swipnet.se

25. J Neurol Sci 2002 Dec 15;205(1):9-13 Department of Clinical Neuroscience, Division of Neurology, Karolinska Hospital, S-171 76 Stockholm, Sweden.henrik.gonzalez@swipnet.se. Neurologic complications associated with oral poliovirus vaccine and genomic variability of the vaccine strains after multiplication in humans. Friedrich F. Departamento de Virologia, Instituto Oswaldo Cruz/FIOCRUZ, Rio de Janeiro, RJ, Brazil. Acta Virol 1998 Jun;42(3):187-94

26. Miller, Neil. Immunization, Theory & Reality Expose on Vaccinations. 1999 New Atlantean Press PO Box 9638 Santa Fe, NM 87504 USA www.thinktwice.com email: global@think twice.com

27. Incidence of Guillain-Barre syndrome during a nationwide oral poliovirus vaccine campaign. Kinnunen E, Farkkila M, Hovi T, Juntunen J, Weckstrom P. Institute of Occupational Health, Department of Neurology, Helsinki, Finland Neurology 1989 Aug;39(8):1034-6

28. Guillain Barre syndrome in a population less than 15 years old in Brazil. Dias-Tosta E, Kuckelhaus CS. Neurology Unit, Hospital de Base do Distrito Federal, Brasilia, DF, Brazil. Arq Neuropsiquiatr 2002 Jun; 60(2-B):367-73

29. Multiple sclerosis and poliomyelitis. A Danish historical cohort study. Nielsen NM, Wohlfahrt J, Melbye M, Rasmussen S, Molbak K, Askgaard DS, Aaby P.Department of Epidemiology Research, Danish Epidemiology Science Centre, Statens Serum Institut, Copenhagen. Acta Neurol Scand 2000 Jun;101(6):384-7

30. French National League for Liberty in Vaccination. Boletin, agosto del 2000 Conference given by M. Georget from the General Assembly of 13.5.00

31. George Vithoulkas The Homeopath: The Journal of the Society of Homoeopaths N 69 Spring 1998 Acceptance Speech to the Swedish Parliament.

32. J Autoimmun 2000 Feb;14(1):1-10 Vaccination and autoimmunity-‘vaccinosis’: a dangerous liaison? Shoenfeld Y, Aron-Maor A. Department of Internal Medicine B, Sheba M

33. Dr. Daniel Glinoer, The Thyroid and its Diseases Chapter 14. Thyroid Regulation and Dysfunction in the pregnant patient, revised 30 September 2001http://www.thyroidmanager.org/Chapter14/14-text.htm

4. Joan Mathews Larson Ph.D., Depression-Free, Naturally. 7 weeks to Eliminating Anxiety, Despair, Fatigue, and Anger from Your Life 2001 ISBN0-345-43517-6 2001 http://www.health recovery.com

35. Pierre Schmidt, MD. Cahiers du Groupement Hahnemannien du Les suppressions-Reflexions (1) par le Groupe Homoeopathique de Namur-I.B.E.N. 29eme serie–N[degrees]6–1992http://www.homeoint.org/cgh/index.htm

36. Dr. Robert Mendelsohn, MD. Confessions of A Medical Heretic. Bottle feeding or breast feeding?http://www.whale.to/v/mendelsohn.html

37. Juan Manuel Martinez Mendez, MD Sindrome Posvacunal, lecture at I Congreso Colombiano de Homeopatia del Siglo XXI La Homeopatia: Pasado, Presente y Futuro. Bogot, DC. 3, 4, 5 y 6 de Agosto de 2001. Fundacion Instituto Colombiano de Homeopatia Luis G. Paez

38. Joan Mathews Larson Ph.D. Seven Weeks to Sobriety ISBN 0-449-00259-4 [c]1991-2000. http://www.healthrecovery.com

39. Broda Barnes MD. Ph.D. and Charlotte W. Barnes, A.M. Hope for Hypoglycemia Hypoglycemia: It’s not Your Mind, It’s Your Liver http://www.brodabarnes.org

40. Dommisse JV. „Hypothyroidism: Sensitive Diagnosis and Op-timal Treatment of All Types and Grades.” Registered with the US Copyright Office at the Library of Congress, May 30,2000. Abstract (free) and full paper ($10) available at:http://www.JohnDommisseMD.com/hypothyroidism.htm

41. Juan Manuel Martinez MD. Homeopath and Researcher, Sindrome Posvacunal December 7 2001 A.A. 140230 Bogot. DC, Colombia. jmmartin61@hotmail.com

42. Raymond Peat Ph.D. www.efn.org/-raypeat

43. Whitney & Hamilton. Understanding Nutrition 4E. 1987 West Publishing Company

44. Udo Erasmus. Fats that Heal Fats that Kill 1993 Alive Books, 7436 Fraser Park Drive, BC Canada V5J 5B9 www.udoerasmus.com

45. The Weston Price Foundation. Weston A. Price DDS.http://www.westonaprice.org/nutrition_greats/price.html

autor: Juan Manuel Martinez Mendez, MD, Bogota, Colombia

Correspondence: Juan Manuel Martinez, MD

Researcher, Integral Medicine, A.A. 140230 Santafe de Bogota, Colombia, South America

Glicemia normala si infectiile sau despre pasul pe care trebuie să-l facem catre o imunitate normală

SURSA: http://www.familiaortodoxa.ro/

Glicemia normala si infectiile

sau despre pasul pe care trebuie să-l facem catre o imunitate normală

Partea 1

Din păcate, după cum spunea Richard J. Roberts ştiinţa medicală a zilelor noastre este puternic influenţată de interesele marilor companii fermaceutice. Întratât încât studii esenţiale pentru sănătatea omenirii sunt trecute sub tăcere, iar altele făcute la comandă sunt super-mediatizate. Având în vedere acestea, începând cu acest număr vom scoate la iveală câteva dintre marile descoperiri ale ştiinţei medicale a modernităţii, pe care bine ar fi dacă fiecare dintre noi le-ar lua mai în serios.

Vom începe cu abordarea metodelor de vindecare care s-au experimentat în cazul uneia dintre cele mai grave boli infecţioase – poliomelita – pentru relevanţa acestor studii în vindecarea în general a bolilor infecţioase, că tot ni se impune să trăim sub presiunea mediatică a psihozei gripei porcine.

Este greu sau imposibil de găsit în manualele facultăţilor de medicină o altă metodă de prevenire şi tratament a popoliomelitei şi a altor boli similare în afara vaccinului. Si totusi realitatea se pare ca arată altfel. Au existat tratamente eficiente, au fost aplicate pe oameni, s-au obţinut rezultate, dar tratamentele respective nu s-au facut cu substante sau formule patentabile, deci nu aduceau bani unei anumite industrii. Ca urmare, au fost trecute sub tăcere.

In 2004, dr. Juan Manuel Martinez Mendez a publicat un foarte interesant articol in Townsend Letter for Doctors and Patients. Asa cum precizeaza autorul, articolul este „un  mic tribut pentru mari oameni de stiinta aproape necunoscuti de scolile medicale de astazi. Ei merita recunoastere pentru modul in care au inteles cauzele reale ale bolilor acute si cronice si pentru abordarea corecta pe care au avut-o in prevenirea si tratarea respectivelor boli.”

Intrebarea pe care si-a pus-o autorul este daca

„poliomielita si bolile similare pot fi prevenite, tratate sau vindecate fara vaccinare. Mai multe studii de caz arata ca au fost folosite cu succes metode alternative de tratament si prevenire in timpul epidemiilor din anii ’50. In acea perioada metodele alternative de prevenire si tratament a poliomielitei au fost neglijate in favoarea vaccinarii in masa. In aceasta discutam despre 3 abordari: a) administrarea orala sau intramusculara / intravenoasa a vitaminei C, b) administrarea orala a unei solutii de clorura de magneziu si c) aplicarea unei diete ce limiteaza aportul de zahar.”

Rolul nutritiei in dobandirea si mentinerea sistemului imunitar a fost ignorat sau insuficient inteles dar mai ales insuficient si incorect comunicat. De exemplu nu s-a scris despre rolul glicemiei in imunitate si nici despre rolul vitaminei C in doze considerate mari desi cercetarile pe animale arata ca aceste doze sunt necesare si au efecte deosebit de bune asupra organismului.

Regulile sunt simple si se pot observa la animale:

• Glicemia normala constanta este unul dintre cei mai importanti factori pentru imunitatea si eficienta functionarii organismului
• Vitamina C in doze mari are efecte deosebite, actioneaza ca un antiviral.

Societatea Internationala de Medicina Ortomoleculara mentioneaza in articolul „Vitamina C ca antiviral: Totul este doza” :

„Corpurile noastre nu pot produce vitamina C, desi majoritatea animalelor poseda inca mecanismele prin care corpurile lor produc cantitatile necesare de vitamina C. Dar de cat de multa vitamina C avem nevoie? Argumentele pot fi gasite daca ne uitam la cat de multa vitamina C produc animalele in corpurile lor. Raspunsul este: multa vitamina C. Majoritatea animalelor produc o cantitate ce corespunde la un adult uman cu 5.000 – 10.000 de mg de vitamina C pe zi. Este putin probabil ca animalele sa fi evoluat si sa fi ajuns sa produca atat de multa vitamina C daca nu ar fi avut nevoie de ea si daca nu ar fi folosit-o. Chiar si in celulele din multe tesuturi umane concentratia de vitamina C este si de 25 de ori mai mare decat concentratia din sange.

Nevoia de vitamina C a fiecarei persoane difera datorita diferentelor genetice si biochimiei individuale. Mai mult, corpurile noastre trec prin nivele diferite de stres si consumam alimente diferite. De aceeea, nivelul de vitamina C pentru un adult ce doreste sa-si mentina sanatatea variaza intre 2000 si 20.000 de mg pe zi. Linus Pauling lua personal 18000 de mg de vitamina C pe zi ( 18 grame). A fost ridiculizat de nenumarate ori pentru asta, dar este interesant de observat ca Dr. Pauling avea 2 premii Nobel in plus fata de criticii sai. A murit la varsta de 93 de ani. Dr. Abram Hoffer, coleg cu Dr. Pauling lua si el megadoze de vitamina C si a recomandat cu succes dozele mari de vitamina C catre mii de pacienti in cei 55 de ani de practica medicala. Dr. Hoffer a murit la varsta de 91 de ani.”

Dar sa ne intoarcem la articolul dr. Juan Manuel Martinez Mendez:

„Intai a fost contributia de exceptie a Dr. Benjamin Sandler, un nutritionist care a observat ca iepurii nu se imbolnavesc de poliomielita: „Autoritatile au observat ca in mod normal iepurii sunt rezistenti la virusii de poliomielita. Dr. Sandler a mai observat ca studiile arata ca nivelul glicemiei iepurilor nu scade niciodata sub 100 mg”. Dar declansarea unei hipoglicemii in conditii de laborator era posibila si ceea ce au observat dupa instalarea hipoglicemiei fost ca „animalele prezentau simptome de infectie in aproximativ 10 ore de la inocularea intracerebrala a virusului”.(2) De asemenea, in circumstante normale, corpul unui iepure produce zilnic vitamina C intr-o cantitate ce corespunde, la un adult de 70 de kg, unor valori cuprinse intre 1.547 si 15.820 mg (1,547 gr si 15,820 gr. ) . In conditii de stress sau infectie, cantitatea de vitamina C sintetizata se cvadrupleaza usor.(3)

Dr. Benjamin Sandler a descoperit ca daca vrei sa previi poliomielita, turbarea, tuberculoza, pneumoniile, infectiile recurente etc este necesar sa eviti atat hipoglicemia cat si hiperglicemia.

Zaharul din sange si oxigenul sunt cele doua ingrediente ale „combustibilului” ce „arde” constant in fiecare tesut al corpului. Pentru ca organismul sa functioneze cu eficienta maxima ( incluzand si „mintea”) cantitatea de glucoza din sange trebuie sa fie echilibrata de cantitatea de oxigen din sange. Daca nivelul de glucoza in sange variaza constant, atunci se instaleaza hipoxemia (oxigenarea insuficienta). Hipoglicemia cauzeaza hipoxemie in tesuturi si aceasta la randul ei poate conduce la o multime de probleme. Din cate stiu, Dr. Sandler a condus o campanie unica in vara lui 1948. Timp de 4 luni si jumatate, cetatenii din Nord Carolina au urmatul sfaturile dos\ctorului si o dieta specifica.

„Astfel am ajuns la o formula simpla de a preveni poliomielita: eliminarea din dieta a zaharului si a alimentelor ce contin zahar, reducerea consumului de alimente ce contin amidon” (2)

Dr. Sandler a scris: „ Pot sa afirm fara rezerve ca o astfel de dieta, strict controlata, poate genera, in 24 de ore, un grad de rezistenta a corpului uman suficient de ridicat pentru a combate boala” (2) Aproape 5000 de cazuri de polio au fost prevenite.

„In timpul verii din 1949, cetatenii din Nord Carolina au redus consumul de zahar cu 90% si numarul cazurilor de poliomielita a scazut îu acest stat cu acelasi procent.”(10)

Nu a existat o campanie propriu zisa in 1949 ( au fost raportate 229 de cazuri de polio) dar numarul de cazuri a fost cu mult mai mic decat in 1948 ( 2498 cazuri raportate) si asta s-a datorat faptului ca „parintii din Asheville si-au amintit de sugestiile legate de dieta si le-au urmat si in 1949” (2)

Dupa incheierea acestei campanii generate de unul singur, Dr. Sandler a decis, in 1951, sa publice rezultatele uluitoare ale muncii sale.

Dupa ce intreaga drama a epidemiilor a fost observata, Dr. Sandler a prezentat concluziile sale realistice si pragmatice: „Metoda pe care eu o ofer ca protectie impotriva poliomielitei se bazeaza pe conceptul ca mentinerea unui nivel normal de zahar in sange previne invadarea tesuturilor organismului de catre virusul de polio si astfel se previne infectia.” Si mai departe „ Dupa o cercetare intensa, timp de 12 ani, a relatiei dintre dieta si susceptibilitatea la infectii, nu numai cazul poliomielitei ci si in infectiile respiratorii comune si tuberculoza, m-am convins ca prin nutritie adecvata organismul uman se poate proteja singur impotriva infectiilor.”Si doctorul a mai adaugat: „Cunoasterea este putere”. Si toate astea au fost scrise in 1951! (2)

Vindecarea Poliomielitei in 48 de ore

Cea de-a doua abordare a fost cea a doctorului A. Neveu care administra persoanelor care tocmai contractasera poliomielita o solutie simpla dar extrem de eficienta: clorura de magneziu 20 gr dizolvata intr-un litru de apa (solutia putand fi folosita si in cazul nou nascutilor precum si in cazul persoanelor in varsta). Acesti oameni au fost vindecati in 48 de ore. (4). Pareau a fi sub o „protectie sigura” si se pare ca numai persoanele care nu au urmat recomandarile s-au imbolnavit.

Un pionier al medicinei ortomoleculare

Dr. Fred R. Klenner, a avut o alta abordare. In timpul epidemiei de poliomielita din 1948 din Carolina de Nord, Dr. Fred R. Klenner administrat la 60 de pacienti afectati de poliomielita doze masive de vitamina C la fiecare 2 sau 4 ore, fie oral die intramuscular sau intravenos. Rezultatul a fost recuperarea pacientilor in 3-5 zile.(5)

Studiu de caz: Poliomielita

„Desi am reusit sa vindecam multe cazuri de poliomielita folosind doze masive de acid ascorbic, un anume caz demonstreaza valoarea vitaminei C. Doi frati erau bolnavi de poliomielita. Acestor 2 frati li s-a adminsitrat intravenos 10 si 12 grame de vitamina C, in functie de greutate; administrarea s-a facut cu o siringa de 50 cc, de 4 ori la fiecare 8 ore si apoi de alte 4 ori la fiecare 12 ore. Li s-a mai administrat 1 gram de vitamina C pe cale orala, la fiecare 2 ore. S-au recuperat complet si ambii au devenit vedete atletice in liceu si colegiu. Un al treilea copil, un vecin, aflat in grija altui medic, nu a primit vitamina C. Si acest copil a supravietuit. Tanara femeie inca este nevoita sa poarte bretelele ajutatoare pentru brate.(6)

Dr. Fred R. Klenner a scris despre actiunea cheie extraordinara a vitaminei C: „Am reusit sa adunam suficiente dovezi clinice care dovedesc fara echivoc ca vitamina C este ceea ce avem nevoie in tratarea bolilor generate de tot felul de virusi. Mai mult, vitamina C este un adjuvant major in tratarea altor boli infectioase” (7) [..]

Realemente exasperat de parerile colegilor, dr. Klenner concluziona in lucrarea sa din 1959 publicata in Jurnalul Tri-State Medical: „Cand boala este in forma sa acuta, administrarea de acid ascorbic in cantitatile adecvate, atat oral cat si injectabil, va aduce recuperarea rapida a pacientului. Credem ca administrarea de vitamina C trebuie facuta injectabil in cantitati ce corespund de la 250 mg pana la 400 mg per kg corp la fiecare 4 pana la 6 ore, timp de 48 de ore, apoi la 8 pana la 12 ore. Doza administrata oral este o doza ce poate fi tolerata. Pentru cei care spun ca poliomielita este o boala ce nu se poate trata, eu le spun ca ei mint. Poliomielita in forma acuta poate fi vindecata in 96 de ore sau mai putin. Rog ca autoritatile sa incerce aceasta metoda” (The Origin of the 42-Year Stonewall of Vitamin C. Robert Landwehr 1. 1250 Grizzly Peak, Berkeley, CA 94708. From Journal of Orthomolecular Medicine, Volume 6, Number 2, 1991, pp. 99-103)

Rolul neasteptat al painii negre

Mai tarziu, R. Klenner a mai adus un argument legat de motivul aparitiei paraliziei la unele cazuri de poliomielita:

„..revazand cercetarile lui McCormick in cazul celor 50 de cazuri de poliomielita din interiorul si din afara orasului Toronto, Canada din timpul epidemiei din 1949 ..[am observat] ca familiile care mancau paine neagra si s-au imbolnavit de polio nu au dezvoltat paralizii; pe cand in familiile in care se consuma paine alba multi dintre copiii care au avut polio au dezvoltat si paralizii. Punctul aici este ca painea neagra contine de 28 de ori mai multa vitamina B1 decat painea alba. In mod evident, paraliziile ce complica poliomielitele acute par sa se datoreze lipsei de vitamina B1.” (Massive Doses of Vitamin C and the Virus Diseases: Klenner, Southern Medicine & Surgery, April 1951www.seasenet.com )

Din informatiile si cazurile prezentate mai sus, pasii pentru a vindeca poliomielita trebuie facuti intr-o secventa precisa si sincronizata:

• trebuie administrat nutrientul adecvat in doza corecta si la intervale ce depind de reactiile fiecarui individ; se are în vedere vitamina C, magneziul;
• se previne aparitiei hipo sau hiperglicemiei;
• se urmăreşte redobândirea mobilităţii pacientului, el însuşi mobilizându-se sau , fiind ajutat de cei care-l îngrijesc de ceilalti ce-l ingrijesc;
• se administrează vitamina B1 sau tiamina pentru terminatiile nervoase suferinde, urmărindu-se în genere rezolvarea avitaminozei.

Ne oprim aici in redarea textului din articolul scris de dr. Juan Manuel Martinez Mendez. In partea a doua vom trece in revista si restul informatiilor din articol dar si multe alte informatii despre rolul vitaminelor asa cum sunt ele considerate de medicina ortomoleculara.

Referinte:

1. William Duffy. Sugar Blues 1975 Extracted/edited from his book. First published by Chilton Book Co. Padnor, PA, USA. Currently published by Warner Books, USA. Extracted from Nexus Magazine, Volume 7, Number 1 (December 1999-January 2000). http://www.nexusmagazine.com/

2. Benjamin P. Sandler MD. Diet Prevents Polio 1951. The Lee Foundation for Nutritional Lucrarea poate fi obtinuta de la adresa www.soilandhealth.org

3. Megascorbate therapies: Vitamin C in Medicine: Vol 1, 1 Vitamin C: How Much is Enough by Patrick Holford http://www.vitamincfoundation.org/mega_1_1.html#HOLFORD

4. Docteur A. Neveu. Comment prevenir et guerir la poliomyelite Traitement cytophylactique des maladies infectieuses par le chloride de magnesium Cinquieme 1968 Edition Depot legal 4eme trimestre Editions Dangles, 38, rue de Moscow, Paris. (8eme) http://soignez-vous.com

5. Frederick R. Klenner, M.D., Reidsville, North Carolina July, 1949, 209-214 Southern Medicine & Surgery The Treatment of Poliomyelitis and Other Virus Diseases with Vitamin C. Fred Klenner, M.D. Cured Polio in 1948 with Intravenous Sodium Ascorbate http://www.orthomed.com/polio.htm

6. Frederick R. Klenner, M.D., F.C.C.P. Journal of Applied Nutrition Vol. 23, No’s 3 & 4, Winter 1971 Observations On the Dose and Administration of Ascorbic Acid When Employed Beyond the Range Of A Vitamin In Human Pathologyhttp://www.orthomed.com/klenner.htm

7. Fred R. Klenner, M.D. Reidsville, North Carolina The Use of Vitamin C as an Antibiotic–the foundation of the oxidation redux system now through greater dosage reveals its outstanding qualities as a non-toxic antibiotic. The Journal of Applied Nutrition, Volume 6, 1953, pp. 274-278 Revised Corrections and formatting [c] 1999

8. T. L. Cleave, M. R. C. P. (Lond.); Formerly Director of Medical Research, Institute of Naval Medicine The Saccharine Disease, Conditions caused by the Taking of Refined Carbohydrates, such as Sugar and White Flour. 1974 Bristol John Wright & Sons Limitedhttp://www.soilandhealth.org/02/0203cat/0203longevitylibcat.html

9. Neil Z. Miller. Vaccines: Are They Really Safe And Effective? A parent’s Guide to Childhood Shots. 2001 New Atlantean Press, PO Box 9638, Santa Fe, NM 87504.www.thinktwice.com

10. Dr Lee. Natural Progesterone. The multiple roles of a remarkable hormone. Jon Carpenter Publishing. The Spendlove Centre, Charlbury, Oxordshire OX7 3PQ 1996

FABRICA DE SCLAVI – Episodul 5: Joaca de-a vaccinul polio

Regula 5: Trebuie sa stii cat mai multe despre sclavi. Inventeaza jocuri si campanii. Experimenteaza si invata tot ce poti despre rezistenta sclavilor. Nu lasa sa apara conexiunile legate factorii reali. Aplica regula BD-MT:statisticile te ajuta.

Benjamin Disraeli: „Lies, damned lies, and statistics„.

Mark Twain: „There are three kinds of lies: lies, damned lies, and statistics.”

Dupa aparitia unor noi cazuri de polio, doctorii pun sub semnul intrebarii strategia Indiei cu privire vaccinarea anti polio

Titlu original: Doctors question India’s polio strategy after surge in number of cases

New Delhi Ganapati Mudur

BMJ  2006;333:568 (16 September), doi:10.1136/bmj.333.7568.568 (British Medical Journal)

Locatie articol in engleza: http://www.bmj.com/cgi/content/full/333/7568/568?maxtoshow=&HITS=10&hits=10&RESULTFORMAT=&fulltext=polio+outbreak&searchid=1&FIRSTINDEX=0&resourcetype=HWCIT

O nou val de cazuri de poliomielita aparute anul acesta (2006) in India a adus IMA (Indian Medical Association) in punctul de a pune sub semnul intrebarii strategiile de eradicare a bolii in India.

India a inregistrat deja in acest an (2006) un total de 258 de cazuri de polio, fata de 66 in 2005. 6 zone au confirmat cazuri de polio dar cele mai multe dintre ele sunt in jurul districtului Moradabad, in nordul regiunii  Uttar Pradesh. Oficialii responsabili pentru sanatatea populatiei sunt ingrijorati ca aceasta situatie creste riscul raspandirii virusului (salbatic) de polio atat in India cat si la nivel international.

Inspectorii federali de sanatate au considerat ca aceasta izbucnire a bolii se datoreaza livrarilor deficitare de vaccine de catre staff-ul din sanatate.

“ Vaccinarea a scazut in acest district cu cateva luni inainte de izbucnirea noilor cazuri.” spune un inspector responsabil cu programele de vaccinare.

“Un numar mare de copii nu au primit dozele MULTIPLE pe care ar fi trebuit sa le primeasca”

Intr-un raport publicat in aceasta saptamana (2006),  IMA exprima ingrijorarea despre continua circulatie a virusului polio in ciuda campaniilor de imunizare intensificate din ultimii 10 ani.

Incepand cu 1995, in plus fata de imunizarea de rutina cu vaccinul polio oral, guvernul a desfasurat annual, pe parcursul mai multor zile, imunizari in masa in care toti copiii sub 5 ani erau vaccinati. Cu toate astea, unii copii, chiar daca au primit mai multe doze de vaccine, au contractat boala.

“Practic toate cazurile (de polio) din ultimii ani au aparut la copii care au primit 4 doze de vaccine si aproape jumatate din cazuri au aparut la copiii care au primit 10 doze” a spus virologul Thekekara Jacob John, ce a lucrat inainte la Christian Medical College in Vellore, Tamil Nadu.

“Ineficienta acestui vaccin a fost in fata ochilor nostri ani de zile” scrie Dr Jacob John intr-un editorial in Indian Journal of Medical Research (2006;124:1-4).

Dar oficialii imunizarii apara folosirea vaccinului oral antipolio.

“Acest vaccin a ajutat 109 tari sa elimine polio si majoritatea statelor din India au eliminate polio cu acest vaccine” a spus Jay Wenger, project manager la National Polio Surveillance Project.

Asociatia Medicala Indiana (IMA) a cerut sa fie facuta o revizuire a eforturilor de eradicare a poliomielitei de catre independenti si a cerut guvernului sa publice datele legate de paralizia asociata vaciinarii anti-polio, un efect advers rar al vaccinului oral antipolio.

“ Numarul de cazuri de paralizii associate vaccinarii antipolio nu a fost facut niciodata public” a spus  Santosh Mittal,  presedintele grupului consultativ  ( al IMA) pentru imunizare.

IMA a cerut, de asemenea, ca guvernul sa investigheze cresterea abrupta a incidentei de paralizie acuta flasca (AFP / in romana  PAF ) la tinerii sub 15 ani; cifrele au crescut de la 8000 pe an la 27000 cazuri pe an. IMA a respins presupunerea oficialilor de la proiectul national de supraveghere a poliomielitei ca aceasta crestere este rezultatul intensificarii supravhegherii populatiei.

“ Nicaieri in lume nu vedem astfel de cifre si totusi aici ( in India) nu se investigheaza nimic.”

a spus dr. Mittal. Multi virusologi sunt in favoarea introducerii graduale in India a vaccinului antipolio injectabil.

“Vaccinul injectabil , folosit in mod current in multe tari dezvoltate – va oferi o protectie mai buna chiar decat 10 doze de vaccine oral si nu cauzeaza atatea paralizii asociate vaccinarii” a spus dr. Jacob John.

“Cand exista aceasta varianta de vaccin injectabil, este lipsit de etica sa continui cu vaccinul oral care poate cauza mai multe cazuri de poliomielita – de la paraliziile associate vaccinarii – decat ar cauza virusul salbatic in sine” a mai adaugat dr. Jacob John.

Vaccinarea impotriva bolilor copilariei – o “bomba cu ceas” medicala

Titlul articolului original : The Medical Time Bomb of Immunization Against Disease Articol tradus de dr. Anca Nitulescu Locatia articolului original : http://www.whale.to/vaccines/mendelsohn.html

Vaccinarea impotriva bolilor copilariei – o “bomba cu ceas” medicala
Cea mai mare amenintare legata de bolile copilariei isi are originea in efortul periculos si ineficient facut pentru de a le preveni –
de dr. ROBERT S. MENDELSOHN (Robert S. Mendelsohn, M.D.)OREIONUL
POJARUL
RUBEOLA
TUSEA CONVULSIVA
DIFTERIA
VARICELA
TUBERCULOZA
SINDROMUL DE MOARTE SUBITA LA SUGAR (SMSS)
POLIOMIELITA

Scriind despre pericolele vaccinarii in masa, stiu ca acesta este un concept pe care il veti gasi dificil de acceptat. Vaccinarile au fost atat de iscusit si agresiv promovate, incat cei mai multi parinti le considera “miracolul” care a eliminat multe boli temute din trecut. In consecinta, a te opune lor frizeaza nebunia. Pentru un medic pediatru, a ataca ceea ce a devenit “painea si cutitul” practicii medicale pediatrice, este echivalent cu negarea infailibilitatii papei de catre un preot catolic.

 

Stiind acest lucru, nu pot decat sa sper ca veti pastra totusi o minte deschisa in timp ce cititi expunerea mea. Multe din ceea ce ati fost facuti sa credeti despre vaccinari, pur si simplu nu sunt adevarate. Nu numai ca am indoieli mari in legatura cu vaccinarile; daca ar fi sa-mi urmez convingerile personale profunde, v-as indemna sa respingeti toate inocularile destinate copilului dvs. Nu voi face asta pentru ca parintii din aproape jumatate din statele SUA au pierdut dreptul de a face aceasta alegere. Medicii, nu politicienii, au solicitat legi care forteaza parintii sa-si vaccineze copiii, ca o conditie obligatorie pentru admiterea in scoli.

Chiar si in aceste state, ati putea totusi sa va convingeti pediatrul sa elimine componenta pertussis (tuse convulsiva) din vaccinul DTP (Diftero-Tetano-Pertussis). Acest vaccin, care apare ca cel mai amenintator dintre toate, este atat de controversat, incat multi doctori au devenit anxiosi in momentul in care trebuie sa-l administreze, temandu-se de actiuni juridice de malpractice. Intr-adevar, ar trebui sa fie speriati, pentru ca intr-un proces recent din Chicago, un copil invalidat de vaccinul anti-pertussis a primit 5,5 milioane $ despagubiri. Daca medicul dvs. este in aceasta stare de spirit, exploatati-i frica, fiindca este in joc sanatatea copilului dvs.

Desi am administrat vaccinuri in primii ani ai carierei mele medicale, am devenit un oponent neclintit al inocularilor in masa datorita multiplelor pericole pe care acestea le prezinta. Subiectul este atat de vast si complex incat merita o carte in sine. In acest articol trebuie sa ma limitez la a-mi enumera obiectiile impotriva zelului fanatic cu care pediatrii injecteaza proteine straine in corpul copilului dvs. fara macar sa stie ce rau pot face acestea.

Iata esenta ingrijorarii mele :

1. Nu exista dovezi stiintifice convingatoare ca vaccinarea in masa a dus la eradicarea vreunei boli a copilariei. Desi este adevarat ca unele boli ale copilariei, candva foarte frecvente, au scazut in incidenta sau au disparut dupa introducerea vaccinarii in masa, nimeni nu stie de ce. Mai degraba imbunatatirea generala a conditiilor de trai poate fi motivul. Daca vaccinarile ar fi fost motivul disparitiei acestor boli in SUA, ne putem intreba de ce ele au disparut simultan si in Europa, unde vaccinarea in masa nu s-a practicat.

2. Se crede ca vaccinul anti-poliomielita Salk a determinat oprirea epidemiei de poliomielita care a afectat copiii americani in anii 1940 si 1950. Daca este asa, de ce epidemia de poliomielita s-a oprit, de asemenea, si in Europa, unde vaccinul anti-polio nu a fost folosit extensiv ? O intrebare si mai relevanta este : de ce vaccinul cu virus Sabin este inca administrat copiilor cand dr. Jonas Salk, care a preparat primul vaccin anti-polio din lume, arata ca vaccinul cu tulpina Sabin este cel care cauzeaza in prezent cele mai multe cazuri de poliomielita la copii ? Continuarea vaccinarii fortate a copiilor cu acest vaccin este o practica medicala irationala care confirma parerea mea ca medicii repeta cu consecventa greselile. Situatia este identica cu incapatanarea lumii medicale de a renunta la vaccinarea anti-variolica la 3 decenii dupa disparitia bolii, cand vaccinul ramasese singura sursa de contaminare si deces prin variola.

Ganditi-va la acest fapt ! Timp de 30 ani, copiii au murit din cauza vaccinului anti-variola, desi nu mai erau amenintati de boala naturala.

3. Exista riscuri semnificative asociate cu fiecare vaccin si numeroase contraindicatii care fac ca administrarea vaccinurilor sa fie riscanta pentru copiii dvs. Cu toate acestea, medicii le administreaza de rutina, de obicei fara sa avertizeze parintii asupra riscurilor si fara sa cerceteze initial daca respectivele vaccinuri nu sunt contraindicate pentru un anumit copil. Nici un copil n-ar trebui vaccinat fara a se investiga initial existenta unei posibile contraindicatii. Cu toate acestea, mici armate de copii stau aliniati in clinici pentru a primi injectia in brat, fara ca parintii lor sa puna vreo intrebare !

4. In timp ce multitudinea de reactii adverse postvaccinale pe termen scurt este cunoscuta (dar rareori explicata), nimeni nu stie care sunt consecintele pe termen lung ale injectarii de proteine straine organismului omenesc in corpul copilului dvs. Si mai socant este faptul ca nimeni nu face nici un efort coerent ca sa afle.

5. Exista suspiciunea crescanda ca vaccinarea impotriva bolilor relativ inofensive ale copilariei este responsabila de cresterea dramatica a bolilor autoimune, crestere aparuta dupa introducerea vaccinarii in masa a copiilor.

E vorba de boli de temut, ca leucemia, cancerul, artrita reumatoida, scleroza multipla, boala Lou Gehrig, lupusul eritematos si sindromul Guillain-Barre. O boala autoimuna poate fi definita simplu ca o situatie in care mecanismele de aparare ale organismului nu pot face distinctia intre invadatorii straini si propriile tesuturi si, in consecinta, isi distruge propriile structuri. Am dat oare oreionul si pojarul pe cancer si leucemie ? Am subliniat aceste probleme pentru ca probabil pediatrul dvs. nu va va preveni asupra lor. La Forumul Academiei Americane de Pediatrie (AAP) din 1982 s-a propus o rezolutie care ar fi asigurat informarea parintilor asupra riscurilor si beneficiilor vaccinarii. Rezolutia indemna ca “sa se faca cunoscute intr-un limbaj simplu, pe intelesul oricarui parinte rational, riscurile si beneficiile vaccinurilor de rutina, riscurile bolilor impotriva carora se vaccineaza si managementul celor mai frecventa reactii adverse”. Se pare ca medicii adunati acolo n-au considerat ca “un parinte rational” are dreptul la acest tip de informatie pentru ca au respins rezolutia !

Controversa amara in legatura cu vaccinarile, dusa in interiorul profesiei medicale, nu a scapat atentiei presei. Un numar din ce in ce mai mare de parinti refuza vaccinarea copiilor lor, suportand sanctiunile legale in consecinta. Parintii ai caror copii au suferit vatamari ireversibile dupa vaccinare nu se mai resemneaza cu situatia si intenteaza actiuni in justitie impotriva producatorilor de vaccinuri sau a medicilor care au administrat vaccinul. Unii producatori au stopat productia de vaccinuri, iar cei care inca le produc, extind an de an lista contraindicatiilor vaccinarii.

Existenta vaccinarilor obligatorii face ca pacienti care altfel n-ar avea nici un motiv sa se prezinte la pediatru, sa fie obligati sa vina periodic doar pentru vaccinare; astfel, vaccinarile au devenit “painea si cutitul” practicii pediatrice. De aceea, pediatrii vor continua sa apere pana la moarte conceptul de vaccinare obligatorie.

Intrebarea pe care parintii ar trebui sa o puna este : a cui moarte ?

Ca parinte, numai dvs. puteti decide daca sa refuzati vaccinarea copilului dvs. sau sa riscati acceptand-o. Dati-mi voie sa va indemn ca, inainte de a va vaccina copilul, sa va inarmati cu informatiile despre riscurile potentiale si beneficiile vaccinarii si sa-i cereti pediatrului sa va argumenteze vaccinarile pe care le recomanda. Daca hotarati ca nu doriti sa va vaccinati copilul, dar legea statului in care locuiti spune ca trebuie, scrieti-mi si va pot oferi sugestii despre cum va puteti redobandi libertatea de a alege.

OREIONUL

Oreionul este o boala virala relativ inofensiva, mai ales daca este contractata in copilarie. Consta in tumefierea (umflarea) uneia sau a ambelor glande salivare parotidiene, situate imediat in fata si sub urechea de partea respectiva.

Simptomele tipice constau in : temperatura de 37,5-38,5 grade Celsius, lipsa poftei de mancare, durere de cap si durere musculara de spate. Tumefactia glandei incepe sa diminueze de obicei dupa doua sau trei zile si e complet disparuta intr-a sasea, a saptea zi. Totusi, se poate ca numai una dintre parotide sa fie afectata mai intai si cealalta numai dupa 10-12 zile. Infectia oricareia din cele doua parotide confera imunitate pe viata.

Oreionul nu mecesita tratament medical. Daca copilul dvs. a facut oreion, insistati sa stea in pat 2-3 zile, hraniti-l cu alimente usoare si cu lichide din belsug si folositi pungi cu gheata pentru a reduce tumefierea glandelor. Daca durerea de cap este severa, administrati-i cantitati foarte mici de whiskey sau acetaminofen. Administrati 10 picaturi de whiskey la un sugar si pana la jumatate de lingura la un copil mai mare. Doza poate fi repetata dupa o ora si din nou dupa inca o ora, daca e nevoie.

In prezent, cei mai multi copii sunt vaccinati impotriva oreionului in triplul vaccin ROR (rujeola-oreion-rubeola) care este administrat la varsta de aprox.15 luni. Pediatrii apara acest vaccin cu argumentul ca desi oreionul este o boala inofensiva la copii, daca acestia nu capata imunitate in copilarie, ar putea contracta oreionul ca adulti. In acest caz, exista posibilitatea ca barbatii adulti sa faca orhita, o inflamatie a testiculului. In rare cazuri, orhita poate produce sterilitate.

Daca sterilitatea dupa orhita ar fi o amenintare reala si daca vaccinarea impotriva oreionului ar fi o certitudine ca adultul nu va face boala, as fi si eu printre medicii care va indeamna sa va vaccinati copiii. Dar, dimpotriva, eu nu va indemn sa-i vaccinati impotriva oreionului, pentru ca argumentele pediatrilor sus-amintiti nu au nici un sens. Orhita cauzeaza foarte rar sterilitate si daca o face, afecteaza de obicei un singur testicul. Capacitatea de productie a spermei din celalalt testicul, ramas sanatos,e atat de mare, incat un barbat ar putea repopula intreaga planeta cu un singur testicul ! Si aceasta nu e totul. Nimeni nu stie de fapt daca vaccinarea impotriva oreionului confera imunitate care sa dureze la anii maturitatii. In consecinta, se pune intrebarea daca vaccinarea la varsta de 15 luni nu face decat sa impiedice contractarea oreionului in copilarie si sa amane contractarea bolii la varsta adulta, cand complicatiile sunt mult mai grave.

Desi complicatiile vaccinului anti-oreion sunt severe, nu veti gasi pediatri care sa va avertizeze asupra lor. La unii copii poate cauza reactii alergice ca eruptii de culoare rosie pe piele (rash) insotite de mancarime a pielii. De asemenea, pot apare efectele afectarii sistemului nervos central care se manifesta prin convulsii febrile, hipoacuzie unilaterala de perceptie (pierderea auzului la una dintre urechi) si encefalita. Aceste riscuri sunt mici, e adevarat, dar de ce ar trebui suportate de catre copilul dvs. numai pentru a evita o boala inofensiva a copilariei, cu riscul de a face o forma mai severa a bolii la varsta adulta ?

POJARUL

Pojarul, numit si rujeola, este o boala virala contagioasa care se transmite prin atingerea unui obiect folosit de catre o persoana infectata. La inceput copilul se simte obosit, are o febra mica si durere de cap si de spate. Ochii i se inrosesc si poate sa nu suporte lumina (fotofobie). Febra creste pana intr-a treia, a patra zi, cand atinge 38,5-39 grade Celsius. Uneori, mici pete albe pot apare in gura, in interiorul obrazului si o eruptie formata din pete mici, de culoare roz apare pe frunte, sub linia de insertie a parului si dupa urechi. Eruptia se extinde in jos pana acopera tot corpul in aprox. 36 ore. Petele roz pot sa se uneasca una cu alta si dispar in 3-4 zile. Pojarul este contagios timp de 7-8 zile, incepand cu trei-patru zile inainte de aparitia eruptiei. In consecinta, daca unul dintre copiii dvs. face pojar, probabil ceilalti frati au fost expusi (au venit in contact cu o persoana infectata) inainte ca primul sa manifeste boala.

Nu este nevoie de nici un tratament pentru pojar in afara de repaus la pat si lichide ca sa combata deshidratarea cauzata de febra. Pentru calmarea mancarimii pielii se poate aplica solutie de calamina sau bai cu amidon de porumb. Daca copilul are fotofobie (nu suporta lumina) jaluzelele vor fi coborate la ferestre pentru a pastra intuneric in camera. Contrar mitului popular, nu exista pericol de orbire permanenta din cauza acestei boli.

Vaccinul impotriva pojarului este un alt element din triplul vaccin ROR (Rujeola-Oreion-Rubeola), administrat la varsta de 15 luni. Medicii sustin ca vaccinul este necesar pentru a preveni encefalita rujeolica, care, sustin ei, ar aparea cu o frecventa de 1 la 1000 cazuri. Dupa decade de experienta in cazurile de pojar, pun la indoiala aceasta cifra, asa cum o fac multi alti pediatri. Incidenta de 1/1000 poate fi adevarata pentru copiii care traiesc in conditii de malnutritie si saracie, dar in clasele de mijloc si de sus ale societatii, incidenta e mai degraba de 1/1.0000 sau 1/100.000.

Dupa ce v-a speriat cu posibilitatea improbabila a encefalitei rujeolice, rareori doctorul dvs. va va spune despre pericolele asociate cu vaccinul impotriva pojarului. Vaccinul anti-rujeolic este asociat cu encefalopatia si o serie de alte complicatii precum PESS (panencefalita sclerozanta subacuta), care cauzeaza solidificarea materiei cerebrale si este invariabil mortala. Alte complicatii neurologice uneori fatale asociate cu vaccinul anti-pojar includ ataxia (imposibilitatea coordonarii miscarilor musculare), retardul mintal, meningita aseptica, convulsiile si hemipareza (paralizia unei jumatati a corpului). Complicatiile secundare asociate vaccinului pot fi si mai inspaimantatoare. Ele includ encefalita, diabetul cu debut in copilarie, sindromul Reye si scleroza multipla.

As considera riscurile asociate vaccinului anti-pojar inacceptabile, chiar daca ar exista dovezi convingatoare ca vaccinul ar fi eficient. Dar nu sunt. Declinul in incidenta bolii aparuse cu mult inainte de introducerea vaccinului. In anul 1958 erau aprox. 800.000 cazuri de pojar in SUA, dar in 1962, cu un an inainte de aparitia vaccinului, numarul de cazuri scazuse la 300.000. In timpul urmatorilor 4 ani, in timp ce copiii erau vaccinati cu un vaccin cu virus mort, ineficient si abandonat in prezent, numarul cazurilor a mai scazut cu inca 300.000. In 1900 erau 13,3 cazuri de deces prin pojar la 100.000 populatie. In 1955, inainte de inceperea vaccinarii anti-pojar rata mortalitatii scazuse cu 97,7 procente, situandu-se la valoarea de 0,03 decese la 100.000.

Cifrele in sine reprezinta o dovada dramatica a faptului ca pojarul era pe cale de disparitie inainte ca vaccinul sa fie introdus pe piata. Daca cifrele nu vi se par suficient de convingatoare, cantariti faptul urmator : in 1978, mai mult de jumatate din copiii care au facut pojar in 30 state americane, fusesera vaccinati impotriva pojarului. Mai mult, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sansele ca pojarul sa fie contractat de cei vaccinati sunt de 15 ori mai mari fata de probabilitatea ca pojarul sa fie contractat de cei nevaccinati.

“De ce, atunci, in fata tuturor acestor evidente, medicii continua sa vaccineze?” va veti intreba. Raspunsul poate fi gasit in intamplarea petrecuta in California cu 14 ani dupa introducerea vaccinului anti-pojar. Los Angeles-ul a suferit o epidemie severa de pojar si parintii au fost indemnati sa vacineze toti copiii mai mari de 6 luni, in ciuda unui avertisment al Serviciului Public de Sanatate care preciza ca vaccinarea anti-pojar sub varsta de un an este inutila si periculoasa.

Medicii din Los Angeles au raspuns prin injectarea vaccinului in fiecare copil care le-a cazut in maini. Mai multi medici familiarizati cu notiunea de “virus lent”, si de esec imunologic, au ales sa nu-si vaccineze propriii sugari. Spre deosebire de pacientii lor carora nimeni nu le spusese, ei stiau ca “virusurile lente”, care se gasesc in toate vaccinurile si mai ales in vaccinul anti-pojar, se pot ascunde in tesuturile umane ani de zile si pot aparea mai tarziu sub forma de encefalita sau scleroza multipla. Ele reprezinta, de asemenea, si seminte potentiale pentru dezvoltarea si cresterea cancerului mai tarziu in viata.

Un medic din Los Angeles care a refuzat sa-si vacineze propriul copil de 7 luni, a spus : “ Sunt ingrijorat pentru ce se intampla cu virusul vaccinal, care, nu numai ca ofera prea putina protectie impotriva pojarului, dar ramane ascuns in corp, actionand acolo intr-un mod despre care nu stim mai nimic”. Aceasta ingrijorare, nu l-a oprit, totusi, sa-si vaccineze pacientii. El a explicat acest comportament contradictoriu cu comentariul : “ca parinte, imi permit luxul de a alege pentru copilul meu. Ca medic… legal si profesional, trebuie sa accept recomandarile profesiei, asa cum a trebuit sa facem si cu intreaga poveste a gripei suine”.

Poate ca e timpul ca parintilor obisnuiti si copiilor lor sa li se permita luxul de a alege.

 

RUBEOLA

Rubeola este o boala benigna a copilariei care nu necesita tratament medical. Simptomele initiale sunt febra si usoara senzatie de frig insotite de durere in gat. Ne dam seama ca e mai mult de o simpla raceala in momentul in care apare si eruptia caracteristica pe fata si scalp care apoi se extinde pe brate si corp. Petele nu se unesc intre ele cum se intampla la pojar si, de obicei, palesc si dispar in doua-trei zile. Pacientul trebuie sa stea la pat si sa i se dea lichide multe, dar nici un alt tratament nu e necesar.

Singura amenintare pe care o prezinta rubeola este posibilitatea de a cauza malformatii la fat, daca o femeie contracteaza boala in primele trei luni de sarcina. Aceasta frica este folosita ca sa se justifice vaccinarea tuturor copiilor, baieti si fete, ca parte a vaccinului ROR (rujeola-oreion-rubeola). Beneficiile acestui vaccin sunt indoielnice din aceleasi motive expuse la vaccinarea anti-oreion. Nu este nevoie sa protejam copiii impotriva acestei boli inofensive deoarece efectele adverse ale vaccinului sunt inacceptabile. Ele includ artrita, artralgie (dureri de articulatii) si polinevrita care produce durere, amorteala sau parestezii (furnicaturi) pe traiectul nervilor periferici. Aceste simptome sunt de obicei temporare dar pot dura cateva luni si pot aparea cu o intarziere de pana la doua luni dupa vaccinare. Din cauza acestui interval de timp intre vaccinare si aparitia reactiilor adverse sus-mentionate, parintii pot sa nu recunoasca simptomele ca fiind cauzate de vaccin.

Marele pericol al vaccinarii anti-rubeolice este acela ca, impiedicand aparitia bolii in copilarie, creste riscul ca femeile sa faca boala la adolescenta sau maturitate, adica in perioada de procreere. In acest fel vaccinarea anti-rubeola le lipseste pe femeile de varsta reproductiva de protectia imunitara naturala pe care ar fi obtinut-o contractand boala pe cale naturala. Acest punct de vedere este impartasit de multi alti medici. In statul Connecticut un grup de medici, condusi de doi eminenti epidemiologi, au reusit sa elimine rubeola de pe lista vaccinarilor obligatorii.

Studiu dupa studiu a demonstrat ca multe femei vaccinate impotriva rubeolei in copilarie nu prezentau anticorpi de protectie specifici la varsta adolescentei. Alte teste au aratat ca exista o mare rata de esec a vaccinarii copiilor impotriva pojarului, rubeolei si oreionului, fie administrate impreuna, fie ca vaccinuri separate. In cele din urma, intrebarea cruciala la care inca nu s-a raspuns este : imunitatea obtinuta prin vaccinare este la fel de eficienta si dureaza la fel de mult ca si imunitatea obtinuta prin contractarea rubeolei pe cale naturala ? O mare parte din copiii vaccinati arata lipsa oricarei protectii imunitare in testele de sange facute la doar patru-cinci ani dupa vaccinare.

Semnificatia acestor date este atat de evidenta pe cat este de inspaimantatoare. Rubeola nu este o boala periculoasa in copilarie si confera imunitate naturala celor care o fac in copilarie, protejandu-i de a o contracta la varsta adulta. Inainte de inceperea vaccinarii anti-rubeola, aprox. 85% din adulti aveau imunitate naturala impotriva rubeolei.

Astazi, din cauza vaccinarii, cea mai mare parte a femeilor nu vor avea niciodata imunitate naturala. Daca imunitatea obtinuta prin vaccinare dispare, cum este de asteptat, ele vor contracta rubeola exact in perioada graviditatii, cu efectele fatale asupra copilului lor nenascut.

Fiind o persoana sceptica, am crezut intotdeauna ca cea mai buna modalitate de a afla ce gandesc cu adevarat oamenii este sa observi ce fac, si nu ce spun. Daca cea mai mare amenintare a rubeolei este pentru fatul nenascut, gravidele ar trebui protejate in primul rand prin vaccinarea obstetricienilor care le ingrijesc in timpul sarcinii. Totusi, intr-un studiu efectuat in California si publicat in “Journal of the American Medical Association”, mai mult de 90% din medicii obstetricieni-ginecologi au refuzat sa fie vaccinati. Daca insisi medicii se tem de vaccin, de ce Dumnezeu legea cere ca dvs. si alti parinti sa acceptati administrarea vaccinului copiilor dvs. ?

TUSEA CONVULSIVA

Tusea convulsiva este o boala foarte contagioasa care se transmite pe calea aerului de la o persoana infectata la una sanatoasa. Perioada de incubatie este de 7-14 zile. Simptomele initiale sunt identice cu o raceala banala : nasul curge, stranut, stare de slabiciune, lipsa poftei de mancare, lacrimarea ochilor, si , uneori, o febra usoara.

Pe masura ce boala progreseaza, pacientul dezvolta o tuse severa in timpul noptii. Ulterior tusea apare si ziua. In 7-10 zile dupa aparitia primelor simptome, tusea devine paroxistica. Copilul tuseste de mai multe ori in timpul fiecarei respiratii, atat de violent incat fata i se schimba la culoare in timpul accesului de tuse: poate deveni vinetie sau cu tenta rosiatica. Fiecare acces de tuse se termina cu un inspir zgomotos, asemanat cu un chiot, ceea ce a dus la denumirea populara a bolii, care in limba romana este “tuse magareasca”. De multe ori copilul tuseste pana varsa.

Tusea convulsiva poate apare in orice grupa de varsta, dar mai mult de jumatate din victime au varsta sub 2 ani. Boala poate ameninta viata, mai ales daca apare la sugari (copii mai mici de un an). Persoanele infectate pot transmite boala altora timp de pana la o luna dupa aparitia simptomelor initiale, de aceea este important ca aceste persoane sa fie izolate, pentru a nu veni in contact mai ales cu copii.

Nu exista tratament specific pentru tusea convulsiva, altul decat repausul la pat si incurajarea, astfel incat copilul sa se simta inconjurat de afectiune si ajutat. Uneori se pot folosi antitusive, dar ele sunt rareori de folos, asa ca eu personal nu le recomand. Totusi, daca un sugar face boala, e bine sa fie ingrijit in mediu spitalicesc (sa fie internat in spital). Pericolele pentru bebelusi sunt extenuarea prin tuse si pneumonia. La sugarii foarte mici s-au semnalat chiar cazuri de fracturi costale din cauza acceselor de tuse violenta.

Vaccinarea impotriva tusei convulsive se face prin triplul vaccin DTP (Diftero-Tetano-Pertussis), care cuprinde si componentele anti-difterica si anti-tetanica. Desi vaccinul este folosit de cateva zeci de ani, este unul dintre cele mai controversate. Exista inca indoieli asupra eficacitatii lui si multi medici impartasesc ideea ca efectele adverse nocive ale vaccinului depasesc presupusele beneficii.

Dr. Gordon T. Stewart, seful departamentului de medicina comunitatii de la Universitatea din Glasgow, Scotia, este unul din cei mai puternici critici ai vaccinului anti-pertussis (anti-tuse convulsiva). El spune ca a sustinut ideea de vaccinare pana in anul 1974, cand a inceput sa observe izbucniri de epidemii de tuse convulsiva in randul copiilor care fusesera vaccinati. “Acum, in Glasgow”, spune el, “30% din cazurile de tuse convulsiva apar la pacientii vaccinati. Aceasta ma face sa concluzionez ca vaccinul nu confera protectia presupusa”.

Ca si in cazul altor boli infectioase, mortalitatea prin tuse convulsiva incepuse sa scada inainte de aparitia vaccinului. Vaccinul nu a fost introdus decat dupa 1936, dar mortalitatea incepuse sa scada constant din 1900 si chiar mai devreme. Potrivit dr. Stewart, “mortalitatea prin tuse convulsiva scazuse cu 80% inainte de introducerea vaccinului”. Impartasesc parerea dr. Stewart, aceea ca factorul-cheie in controlul tusei convulsive a fost nu vaccinul, ci imbunatatirea conditiilor de trai ale potentialelor victime.

Efectele adverse obisnuite ale vaccinului pertussis (DTP), recunoscute in revista “Journal of American Medical Association”, sunt febra, crizele de plans, o stare asemanatoare socului si efecte locale, la nivelul pielii, cum ar fi umflarea, roseata si durerea. Reactii adverse mai rare, dar mai serioase includ convulsiile si afectarea ireversibila a creierului care duce la retardare mintala. Vaccinul a fost legat, de asemenea, si de sindromul de moarte subita la sugar. In 1978-1979, in cadrul unei largiri a programului de vaccinare a copiilor in statul Tennessee, au fost raportate 8 cazuri de moarte subita imediat dupa administrarea vaccinului DTP.

Se estimeaza ca doar 50-80% din cei vaccinati prezinta protectie reala impotriva bolii. Conform raportului revistei “Journal of the American Medical Association”, numarul de cazuri de tuse convulsiva in SUA este de 1000-3000 pe an, iar numarul de decese de 5-20 pe an.

DIFTERIA

Desi a fost una dintre cele mai temute boli ale copilariei in zilele bunicilor noastre, difteria a disparut aproape cu desavarsire in prezent.

Numai 5 cazuri au fost raportate in SUA in 1980. Cei mai multi doctori sustin ca scaderea cazurilor se datoreaza vaccinului DTP, dar exista numeroase dovezi ca incidenta difteriei era deja in scadere inainte de aparitia vaccinului.

Difteria este o boala bacteriana foarte contagioasa care se raspandeste prin tuse si stranut sau prin atingerea obiectelor atinse de persoane infectate. Perioada de incubatie variaza intre 2 si 5 zile. Primele simptome sunt durere in gat, greata, tuse si febra de 38-39 grade Celsius. Pe masura ce boala progreseaza, pete alb-murdar apar pe amigdale si in faringe. Faringele si laringele se umfla, facand ca actul inghitirii sa fie foarte dificil. Tumefierea laringelui poate ingreuna respiratia ducand, in cazuri severe, la sufocare si moarte. Boala necesita tratament medical si se trateaza cu antibiotice ca penicilina sau eritromicina.

Astazi, probabilitatea de a contracta difterie este, pentru copilul dvs., aceeasi cu probabilitatea de a fi muscat de un sarpe cobra. Cu toate acestea, milioane de copii sunt vaccinati impotriva difteriei cu injectii repetate la doua, patru, sase si 18 luni de viata si apoi din nou vaccinati cand intra la scoala. (nota traducatorului : la noi in tara vaccinul DTP se administreaza la 2, 4, 6 si 12 luni, cu rapel la 2 ani si 6 luni)

Si aceasta, in ciuda dovezilor acumulate in ultimii ani, in care mici epidemii au aparut in randul copiilor ; cu aceste prilejuri s-a observat ca cei vaccinati nu au dus-o mai bine decat cei nevaccinati, boala afectandu-i pe toti deopotriva. In anul 1969, in timpul unei mici epidemii de difterie in Chicago, comisia de sanatate a orasului a raportat ca 4 din cei 16 copii bolnavi erau vaccinati la zi cu toate vaccinurile si rapelurile, iar alti 5 copii bolnavi primisera una sau mai multe doze din vaccin. Doi din ultimii 5 mentionati, desi imbolnaviti de difterie, au prezentat titru protector de anticorpi la testele de sange facute cu ocazia epidemiei. Un alt raport al unei epidemii in care 3 persoane au decedat, a aratat ca unul din cele trei decese a survenit la o persoana vaccinata si ca 14 din cei 23 de purtatori descoperiti, fusesera vaccinati conform schemei.

Aceste episoade zdruncina argumentul ca disparitia difteriei sau a oricarei alte boli ale copilariei se datoreaza vaccinarii. Cum explica sustinatorii vaccinarii aceste incidente ? Numai aprox. jumatate din statele americane au prevederi legale care obliga la vaccinarea impotriva bolilor infectioase si procentul de copii vaccinati variaza de la stat la stat. In consecinta, zeci de mii, poate chiar milioane de copii din zonele unde serviciile medicale sunt limitate si pediatrii aproape inexistenti, n-au fost niciodata vaccinati impotriva bolilor infectioase si ar trebui sa fie vulnerabili la ele. Totusi, incidenta bolilor infectioase nu se coreleaza in nici un fel cu existenta sau inexistenta vaccinarii obligatorii in statele americane respective.

Tinand seama de raritatea bolii in prezent, de existenta tratamentului antibiotic eficient impotriva difteriei, de protectia indoielnica oferita de vaccin, de costul anual impovarator al administratii lui (de mai multe milioane dolari) si de vesnica prezenta a potentialelor efecte adverse nocive pe termen lung ale acestui vaccin ca si ale oricarui alt vaccin, consider continuarea vaccinarii impotriva difteriei ca inutila. Recunosc ca nu s-au semnalat efecte nocive periculoase ale vaccinului, dar asta nu inseamna ca ele nu exista. In jumatatea de secol de cand vaccinul se foloseste, nici un fel de cercetare a efectelor pe termen lung ale vaccinarii nu s-a intreprins !

VARICELA

Aceasta este boala mea favorita, in primul rand deorece este o boala inofensiva a copilariei si, in al doilea rand, pentru ca nici o companie farmaceutica nu a lansat inca pe piata un vaccin impotriva ei. Acest al doilea motiv poate sa nu dureze mult, deorece exista rapoarte care atesta ca un vaccin impotriva varicelei va aparea curand (nota traducatorului : articolul este scris in anul 1983; intre timp, vaccinul impotriva varicelei a fost, intr-adevar, lansat pe piata ).

Varicela este o boala transmisibila foarte frecventa in copilarie. Primele semne ale bolii sunt febra usoara, durere de cap, dureri musculare de spate si lipsa poftei de mancare. Dupa o zi sau doua, mici pete rosii apar pe piele; in cateva ore ele se maresc si se transforma in vezicule (basicute). La sfarsit, cruste (cojite) se formeaza deasupra veziculelor; acestea se cojesc in una-doua saptamani. Eruptia cutanata se insoteste de prurit sever (mancarimea pielii) si copilul trebuie incurajat sa nu se scarpine. Pentru a usura mancarimea, pe piele se pot aplica lotiuni cu calamina sau se pot face bai cu amidon de porumb.

Boala nu necesita tratament medical. Pacientul va fi incurajat sa stea la pat si sa bea multe lichide ca sa previna deshidratatrea datorata febrei.

Perioada de incubatie a varicelei este de 2-3 saptamani, boala fiind contagioasa aprox. timp de 2 saptamani, incepand de la doua zile dupa aparitia eruptiei. Copilul bolnav va trebui sa fie izolat in aceasta perioada pentru a evita raspandirea bolii.

TUBERCULOZA ( Nota traducatorului : in SUA nu s-a folosit niciodata un vaccin impotriva tuberculozei; de aceea, autorul discuta la aceasta boala doar eficienta testului cutanat de depistare a tuberculozei. La noi in tara, impotriva tuberculozei se foloseste vaccinul BCG. Este important de stiut ca numarul cazurilor de tuberculoza si mortalitatea prin aceasta boala au avut un curs asemanator in Europa – unde s-a folosit vaccinarea in masa cu vaccinul BCG – si in SUA, unde nu s-a folosit niciodata un vaccin).

Parintii ar trebui sa presupuna, si cei mai multi o fac, ca testul folosit de medici pentru depistarea tuberculozei produce un rezultat corect.

Testul cutanat la tuberculina este insa un contra-exemplu in acest sens. Chiar si Academia Americana de Pediatrie,care rareori critica vreo procedura folosita de rutina de membrii ei, a eliberat un document critic la adresa acestui test. In document se spune :
“Mai multe studii au aruncat indoiala asupra sensibilitatii unor teste folosite in screening-ul tuberculozei. Intr-adevar, un comitet al Biroului de Biologie a recomandat producatorilor ca fiecare test sa fie testat pe 50 de pacienti cunoscuti ca infectati cu bacilul tuberculozei, astfel incat produsele sa fie suficient de eficiente si sa poata identifica orice pacient cu tuberculoza activa. Totusi, deoarece multe din aceste studii nu au fost realizate randomizat, in modul dublu-orb si au inclus mai multe teste cutanate administrate simultan (de aici posibilitatea suprimarii reciproce a reactiilor), interpretarea testelor este dificila.”

Documentul concluzioneaza ca “Testele de screening pentru tuberculoza nu sunt perfecte si medicii trebuie sa fie constienti ca pot obtine reactii fals negative ca si reactii fals pozitive”.

Pe scurt, copilul dvs. poate avea tuberculoza desi testul la tuberculina este negativ. Sau poate sa nu aiba tuberculoza, desi are o reactie pozitiva la testul cutanat. Acest lucru poate avea consecinte dezastruoase deoarece cei mai multi medici vor recomanda una sau mai multe radiografii de torace care expun inutil copilul la radiatii X. Medicul il va pune apoi pe medicamente periculoase ca izoniazida, pentru perioade de luni sau ani, “pentru a preveni evolutia tuberculozei”. Chiar si Asociatia Medicala Americana a recunoscut ca medicii au prescris indiscriminat si exagerat izoniazida. Acest lucru este rusinos pentru ca se cunoaste lunga lista de efecte adverse ale medicamentului asupra sistemului nervos, sistemului gastro-intestinal, sangelui, maduvei hematogene, pielii si glandelor endocrine. De asemenea, nu este de neglijat faptul ca respectivul copil ar putea deveni un fel de “paria” in zona unde locuieste din cauza etichetei de “bolnav de tuberculoza”.

Sunt convins ca potentialele consecinte ale testului pozitiv la tuberculina sunt mai rele decat amenintarea bolii in sine. Cred ca parintii ar trebui sa refuze testul, cu exceptia situatiei in care stiu sigur ca copilul a venit in contact cu persoane bolnave de tuberculoza.

SINDROMUL DE MOARTE SUBITA LA SUGAR ( SMSS)

(Nota traducatorului : SMSS este definit ca decesul brusc al unui sugar, in plina stare de sanatate aparenta, fara a se putea identifica o cauza imediata).

Frica de se trezi intr-o dimineata si de a-si gasi copilul mort in patutul lui pandeste in mintea multor parinti. Medicina inca nu a elucidat cauzele SMSS, dar explicatia cea mai raspandita printre cercetatori este aceea ca sistemul nervos central este afectat astfel incat actul involuntar al respiratiei este suprimat.

Aceasta este o explicatie logica, dar nu da raspunsul la intrebarea : ce anume cauzeaza disfunctia sistemului nervos central ? Suspiciunea mea, impartasita si de alti confrati medici, este ca cele 10.000 de decese prin SMSS raportate in fiecare an in SUA sunt legate de unul sau mai multe vaccinuri din cele administrate de rutina copiilor. Vaccinul pertussis (impotriva tusei convulsive) este cel mai incriminat, dar poate fi oricare din celelalte.

Dr. Willian Torch de la Universitatea de Medicina din Reno a publicat un raport care sugereaza ca vaccinul DTP este responsabil de decesele prin SMSS. El a remarcat ca doua treimi din cei 103 copii decedati prin SMSS fusesera vaccinati cu DTP in cele trei saptamani dinainte de moartea lor, multi decedand chiar a doua zi dupa vaccinare. El afirma ca aceasta nu este o pura coincidenta, si concluzioneaza ca “o relatie cauzala este sugerata” cel putin pentru o parte din cazurile de copii vaccinati cu DTP si decedati prin SMSS. De asemenea sunt raportate si decesele din Tennessee mentionate mai devreme in acest articol. In acel caz, ca urmare a interventiei autoritatilor medicale, producatorul vaccinului a retras de pe piata toate dozele nevandute inca din lotul respectiv de vaccinuri.

Femeile gravide care sunt ingrijorate de SMSS trebuie sa poarte in minte faptul ca alaptarea naturala a viitorului copil este foarte importanta; alaptarea este unul din factorii care pot impiedica moartea subita a sugarilor si alte accidente grave. Exista dovezi ca sugarii alaptati natural sunt mai putin expusi la alergii, boli respiratorii, gastroenterite, hipocalcemie, obezitate, scleroza multipla si moarte subita. Un studiu stiintific despre SMSS a concluzionat ca “alaptarea poate fi privita ca o blocada a multelor cai prin care se produce moartea subita la sugar”.

POLIOMIELITA Toti cei care au trait in anii 1940 nu pot uita fotografiile copiilor in plamani de metal, nu pot uita imaginea unui presedinte al SUA tintuit in scaun cu rotile de aceasta boala cumplita si isi amintesc interdictia de a utiliza plajele publice de teama de nu contracta poliomielita. Poliomielita este practic inexistenta astazi, dar frica de atunci persista si exista credinta populara ca vaccinarea a eliminat boala. Acest lucru nu este surprinzator, avand in vedere campania puternica de promovare a vaccinului facuta la vremea respectiva.

Adevarul este ca nu exista dovezi stiintifice convingatoare ca vaccinul a dus la disparitia bolii. Asa cum am mentionat si in alte parti ale acestui articol, poliomielita a disparut si in alte tari ale lumii, in care vaccinul nu a fost folosit atat de extensiv.

Important pentru parintii acestei generatii de copii este faptul ca, in prezent, cele mai multe cazuri de poliomielita sunt provocate chiar de vaccinarea in masa impotriva poliomielitei, asa cum arata dovezile. In septembrie 1977 Jonas Salk, descoperitorul vaccinului cu virus polio omorat a depus marturie, impreuna cu alti oameni de stiinta, in acest sens. El a spus ca cele mai multe din cazurile sporadice de poliomielita care au aparut in SUA dupa 1970 au fost, probabil, produsul vaccinului cu virus poliomielitic viu care este in uz in prezent in SUA.

In acelasi timp, o disputa este in plina desfasurare intre imunologi cu privire la riscurile vaccinului cu virus viu contra vaccinului cu virus mort. Sustinatorii vaccinului cu virus mort cred ca virusul viu poate produce efectiv boala odata introdus in corpul omenesc prin vaccin. Sustinatorii vaccinului cu virus viu afirma ca vaccinul cu virus mort nu ofera protectie reala impotriva bolii si ca, din contra, creste susceptibilitatea la boala a celor vaccinati.

Aceasta situatie imi ofera rara oportunitate de a ramane, in mod confortabil, neutru. Cred ca ambele tabere au dreptate si ca folosirea oricaruia din cele doua vaccinuri va creste, nu va diminua, posibilitatea ca copilul dvs. sa contracteze boala.

Pe scurt, se pare ca cel mai eficient mod de a va proteja copilul impotriva poliomielitei este sa va asigurati ca nu va fi vaccinat !