Cititi cu rabdare, este un articol foarte lung! Probabilitatea ca ceea ce se afirma referitor la H5N1 sa fie valabil si pentru A/H1N1 – California 2009 este foarte mare. De altfel, dr. Stefan Lanka, cercetatorul intervievat a si oferit un premiu de 10.000 de euro celui care prezinta dovezile existentei virusului noii gripe.
Stefan Lanka, cercetator german, este cunoscut mai mult ca virusolog dar aceasta referire nu da nicio idee despre experienta sa reala ce include biologie marina, biochimie, virusologie . Mai multe despre experienta lui Lanka si cum a ajuns sa afirme (argumentat, de altfel) ca virusii pentru care este vaccinata populatia nu au fost izolati niciodata conform standardelor considerate in virusologie , gasiti aici.
Fără panică – Adevărul despre gripa aviară, H5N1, vaccinuri şi SIDA
Christopher Ray
Comentariu şi interviu din 27.10.2005
[..]
Dacă însă v-aţi lămurit că sunteţi permanent consideraţi fraieri şi cu regularitate prostiţi, atunci luaţi-vă timp să ascultaţi părerile unui cercetător independent, care încă nu s-a lăsat cumpărat: virusologul Dr. rer. nat. Stefan Lanka (Doctor în Ştiinţe ale Naturii).
Dânsul a acordat cuvântul şi poziţia sa redacţiei FAKTuell fără perdeluţe.
Iată interviul:
Gripa aviară şi H5N1, vaccinurile şi SIDA. Dr. Stefan Lanka © FAKTuell
Christopher Ray: Domnule Dr. Lanka, suntem noi, cei din Germania, ameninţaţi cu gripa aviară?
Dr. Stefan Lanka (SL): Doar indirect.
În anul următor vor fi în Germania mult mai puţini bebeluşi. Dacă se urmăresc ştirile propagate de mass-media, toate berzele vor fi sacrificate. Deci la aceasta trebuie să ne aşteptăm.
CR:Vorbiţi serios?
SL: La fel de serios, ca oricare altă primejdie care poate să ne ameninţe prin virusul gripei aviare H5N1. Primejdia sau catastrofa se află în cu totul altă parte.
CR:După părerea Dvs. în ce constă primejdia sau catastrofa ?
SL: Noi ne-am dezobişnuit să ne folosim inteligenţa şi discernământul. Aceasta este adevărata primejdie sau catastrofă. Politica şi mass-media şi-au propus să ne bage pe gât totul, de exemplu să ne convingă că păsările călătoare s-au infectat în Asia cu un virus foarte periculos, mortal.
Aceste păsări bolnave de moarte zboară săptămâni întregi. Ele zboară mii de kilometrii, infectează apoi în România, Turcia, Grecia, şi în alte părţi, găinile, gâştele şi alte păsări de curte, cu care nu au avut nici un contact, în cel mai scurt timp şi apoi mor.
Dar păsările călătoare nu se îmbolnăvesc şi nu sfârşesc, ci zboară mai departe, alte săptămâni, alte mii de kilometrii. Cine crede acestea, crede şi că berzele aduc bebeluşii. Într-adevăr cea mai mare parte a locuitorilor din Germania cred în primejdia gripei aviare.
CR:Deci nu există gripă aviară?
SL: De la sfârşitul secolului 19 s-au observat boli la păsările din crescătorii: albăstrirea crestei, scăderea capacităţii de depunere a ouălor, penaj tocit şi câteodată moartea acestor păsări. Aceste simptome sunt cunoscute sub denumirea de pestă aviară.
În sistemul actual de creştere a păsărilor în masă, mai ales în spaţii închise, foarte multe păsări sfârşesc zilnic ca urmare a acestui mod atipic de creştere. Mai târziu, aceste simptome nu au mai fost numite pestă aviară ci gripă aviară. De zeci de ani trăim în afirmaţia că responsabil este un virus purtător, pentru a ne îndepărta de la adevăratele cauze.
Atunci cele 100 milioane de păsări care au murit de gripă aviară au sfârşit de fapt de stres şi/sau de lipsuri şi intoxicaţii ?
Nu! Dacă o găină depune mai puţine ouă sau i se albăstreşte creasta şi dacă la test se descoperă că este H5N1 pozitiv, atunci toate celelalte păsări sunt sacrificate cu ajutorul gazului. Aşa s-a ajuns la numărul de 100 milioane de păsări moarte, doar posibil infectate cu H5N1.
Dacă suntem mai atenţi, atunci putem întrezări în culise o strategie de câţiva zeci de ani:
În Occident marile crescătorii se asanează, căci păsările moarte de această epidemie se fac pe seama costurilor întregii populaţii, la preţul cel mai mare de piaţă, în timp ce în Asia şi peste tot unde se cresc păsări cu succes, piaţa de păsări este restricţionată voit şi distrusă sub îndrumarea UNO – organizaţia FAO.
Toţi marii crescători de păsări din Occident îşi ţin de aceea gura şi au grijă prin medicii lor veterinari, ca în cazul în care preţul de piaţă pentru păsări se află în scădere, să primească de la aceştia un diagnostic de epidemie, pentru a putea valorifica păsările cu cel mai mare câştig, faţă de posibilităţile unei economii normale, prin eliminarea întregului efectiv la preţul cel mai mare garantat de stat.
Adus la acelaşi numitor: este o înşelătorie modernă a subvenţiilor cu producere paralizantă de panică, care pe lângă aceasta, garantează că nimeni nu va întreba de dovezi.
CR:Din ce cauze au murit cei 61 de oameni la care s-a descoperit H5N1?
SL: Există doar foarte puţine rapoarte oficiale în care sunt descrise simptomele şi ce fel de tratamente s-au făcut. Aceste cazuri sunt clare: oameni cu simptome de răceală, care au avut nenorocul să cadă în mâinile vânătorilor de H5N1 şi au fost omorâţi cu tratament de chimioterapie în cantităţi demente, care ar fi trebuit să distrugă virusul fantomă. Izolaţi în cort de plastic, înconjuraţi de nebuni în costume de astronauţi, şi morţi în panică din cauza cedării mai multor organe.
CR:Deci acest virus al gripei aviare nu există deloc?
SL: În oameni, în sânge sau în alte fluide ale corpului, în animale, păsări sau plante nu au fost niciodată văzute sau demonstrate structuri, care să poată fi însemnate ca fiind viruşi de gripă aviară sau viruşi Influenza*** sau vreun alt agent de boli. Cauzele 19419v2113t bolilor, care se afirmă a fi provocate de un virus, care pot apărea rapid, şi la animale, succesiv sau concomitent la mai mulţi indivizi, sunt cunoscute de mult.
Mai mult decât atât: pentru viruşi ca agenţi patogeni, în biologie, nu mai există loc, cu toată bunăvoinţa.
Doar dacă ignor cu vehemenţă recunoaşterile noii medicini ale Dr. Hamer , prin care evenimentele de şoc sunt cauzele multor boli, recunoaşterile chimiei asupra efectelor intoxicaţiilor şi a insuficienţelor sau recunoaşterile fizicii asupra efectelor radiaţiilor, atunci este loc şi pentru himere ca viruşi provocatori de boli.
CR:Atunci de ce se afirmă încă faptul că viruşii provoacă boli?
SL: Medicii şcoliţi au nevoie de panica paralizantă, înnebunitoare şi distrugătoare de viruşi fantomatici provocatori de boli ca fundament central al existenţei lor:
În primul rând, pentru a dăuna oamenilor în mase prin vaccinare, pentru a-şi dezvolta un cerc de pacienţi bolnavi cronici şi de obiecte care duc la îmbolnăviri, cu care pot apoi face orice.
În al doilea rând, pentru a nu trebui să recunoască faţă de ei înşişi că au un eşec total în tratarea bolilor cronice şi că au omorât sau omoară mai mulţi oameni decât războaiele de până acum. Fiecare medic este conştient că doar foarte puţini au curajul să recunoască aceasta. De aceea nu este de mirare, că rata sinuciderilor pe grupe profesionale este cea mai mare la medicii şcoliţi faţă de alte grupe profesionale.
În al treilea rând, medicii şcoliţi au nevoie de panica paralizantă de viruşi mortali şi care îţi ia minţile, pentru a acoperi instrumentul de subjugare şi ucidere a Vaticanului care s-a dezvoltat din nou din armata romană de vest.
Medicina şcolită a fost şi este cel mai important sprijin pentru toate dictaturile şi conducerile, care nu se vor a se supune unui drept scris, unei constituţii sau drepturilor omului, adică vreunui contract social legitimat democratic. Aceasta explică şi faptul că medicina şcolită poate şi are voie să facă orice, fără a fi supusă controlului. Dacă nu stopăm aceasta, vom muri cu toţii din cauzele medicinii şcolite.
CR:Nu exageraţi?
SL: Din păcate, nu! Oricare om care deschide ochii minţii, va vedea aceasta. Ivan Illich ne-a avertizat încă din 1975 cu analiza făcută de dânsul „Dezmoştenirea sănătăţii”. Astăzi această carte se găseşte sub titlul de „ Nemesis al medicinii”.
Goethe a descris foarte bine în Faust I starea medicinii şcolite şi îl lasă pe medicul Dr. Faustus să recunoască:
„Aici era medicamentul, pacienţii mureau şi nimeni nu întreba, cine savura, aşa am jubilat noi, latvergii***, în aceste văi, prin aceşti munţi, mult mai rău decât orice ciumă, eu însumi am dat otrava miilor de oameni, ei s-au ofilit şi eu trebuie să îndur că ucigaşii obraznici sunt lăudaţi.”
Goethe îi numeşte pe medicii şcoliţi, latvergi, adică cei ce dau substanţe otrăvitoare, ucigaşii obraznici, care şi astăzi sunt lăudaţi.
Aici vreau să fac referire şi la publicaţiile noastre, căci noi am pus medicinii moderne primii întrebarea lui Gretchen şi am documentat şi comentat mărturisirile Dr. Faustus. La adresele http://www.klein-klein-aktion.de <http://www.klein-klein-aktion.de/> şi http://www.klein-klein-verlag.de <http://www.klein-klein-verlag.de/> găsiţi informaţii revelatoare pe această temă.
CR: Cum de tocmai Dvs. aţi descoperit „înşelătoria secolului”?
SL: Eu am studiat biologie moleculară. În timpul studiului meu am depistat primul virus din mare, într-o algă. Această descoperire a virusului a fost prima dată oficializată în anul 1990 conform standardului ştiinţific, într-o publicaţie ştiinţifică.
Virusul descoperit de mine se multiplică în algă, o poate părăsi şi apoi se poate reproduce în alte alge ale aceluiaşi gen, fără a avea vreo manifestare negativă, şi acest virus nu are nici o legătură cu vreo boală.
Astfel, într-un litru de apă din mare se găsesc de exemplu peste 100 milioane de viruşi diferiţi. Din fericire autorităţile medicale şi medicii încă nu au perceput aceasta conştient, căci altfel de mult ar fi existat o lege prin care s-ar fi permis îmbăiatul în mare doar folosind un prezervativ pentru întregul corp.
În schimb structurile biologice, care au acţiune negativă, nu au fost încă văzute. Fundamentul vieţii biologice este convieţuirea, simbioza, şi nu există loc pentru război sau distrugere. Războiul şi distrugerea în viaţa biologică este o atribuire a minţilor bolnave şi criminale.
În timpul cercetărilor mele, eu şi alţii, am putut descoperi dovada existenţei viruşilor care provoacă boli. Mai târziu noi am dat publicităţii acestea şi am sfătuit oamenii să nu ne creadă nici pe noi, ci să verifice singuri dacă există viruşi care provoacă boli. Astfel a apărut o mişcare numită klein-klein-Aktion care a cerut mai mult de 5 ani autorităţilor din mediul sănătăţii dovezi şi în cele din urmă au primit mărturisirea şi siguranţa, că nu există nici un fel de dovezi pentru existenţa unor viruşi care să provoace boli şi nici o dovadă a eficienţei vaccinurilor. Pentru a putea da publicului larg aceste rezultate nefalsificate, acum 3 ani am înfiinţat editura klein-klein-verlag.
CR: Deci, în fond, ce viruşi există şi ce fac aceştia?
SL: Structurile care au fost denumite viruşi au fost descoperite în multe tipuri de bacterii şi în formele de viaţă simple, asemănătoare bacteriilor. Ele sunt elemente ale unei convieţuiri de celule diferite care au rămas independente într-un singur tip de celulă. Aceasta se numeşte simbioză, endosimbioză, care a rezultat din contopirea diferitelor tipuri de celule şi structuri, şi care au format actualul tip de celule, din care este format omul, animalul şi planta.
Ca şi bacteriile din toate celulele noastre care ne respiră oxigenul, mitocondriile şi bacteriile din toate plantele, care produc şi eliberează oxigen, cloroplastele, aşa sunt şi viruşii componente ale celulelor.
Un lucru important: viruşii sunt componente ale unor organisme foarte simple, primitive, ca de exemplu: algele filiforme, o specie a unei alge unicelulare de tip Chlorella şi ale multor bacterii. Aceste componente virale se numesc la acest nivel fagi. În organismele mai complexe, mai ales la om, în animale şi plante, aceste structuri care ar putea fi numite viruşi, nu au fost niciodată văzute.
Spre deosebire de bacteriile din celulele noastre, mitocondriile, sau bacteriile din fiecare plantă, cloroplastele, care nu mai pot părăsi celula comună, pentru că sunt dependente de metabolismul celulei comune, viruşii pot părăsi celulele, pentru că nu îndeplinesc în interiorul celulei nici un fel de activitate vitală.
Viruşii sunt deci componente ale celulei, care şi-au abandonat propriul metabolism celulei comune şi de aceea pot părăsi celula. În afara celulei comune, ele pot ajuta alte celule transmiţând acestora substanţe constructive sau energetice. Mai mult decât atâta nu s-a observat niciodată.
Viruşii adevăraţi, descoperiţi ştiinţific, exercită în cadrul relaţiilor ultra-complexe din interiorul celulelor între ele funcţii ajutătoare, de sprijin, în nici un caz dăunătoare.
În cazul bolilor, în realitate nu s-a văzut sau izolat în organismul bolnav, nici în vreun fluid al corpului vreo structură care să se poată desemna ca şi virus. Afirmaţia existenţei vreunui virus provocator de boală este o înşelătorie transparentă, o minciună fatală cu urmări dramatice.
CR: Doar nu vreţi să afirmaţi cu aceasta că şi virusul foarte periculos al SIDEI este tot virtual?
SL: Nu este doar afirmaţia mea, că aşa numitul virus SIDEI „HIV” nu a fost niciodată depistat ştiinţific, ci este „dovedit” doar pe baza unui consens. Ministrul federal al Sănătăţii, Ulla Schmidt, a scris deputatului Bundestag-ului Rudolf Kraus în data de 5.01.2004 următoarele:
„Bine-nţeles că virusul imunodeficienţei umane este considerat ca descoperit ştiinţific în consensul ştiinţific internaţional. *( HörTipp:/ /* * AIDS – ist alles ganz anders? (SIDA – realitatea este cu totul alta?) http://www.podcast49.de/index.php?id=13
În prezent, după ce cetăţenii au cerut mereu răspunsuri Autorităţii federale a Sănătăţii întrebând de dovezile ştiinţifice ale viruşilor despre care s-a afirmat că provoacă boli, aceste autorităţi nu mai afirmă că vreun virus despre care se spunea că ar provoca boli, a fost demonstrat direct ştiinţific. Într-o petiţie în faţa Bundestag-ului german, Ministerul Federal al Sănătăţii a plasat toată responsabilitatea Ministerului Federal al Cercetării. Ministerul Federal al Cercetării susţine acum poziţia absurdă că libertatea ştiinţei asigurată legal îi interzice statului dreptul de a verifica afirmaţiile ştiinţifice.
CR: Aceasta este însă absurd. Aceasta ar însemna că statul se serveşte de o ştiinţă necontrolată, fără sprijin şi protecţie, care poate să permită orice. Sunteţi într-adevăr de părere că statul ne trădează în acest fel?
SL: Nu am nici o părere în acest sens. Eu nu pot decât să văd şi să numesc faptele. Noi asistăm acum, odată cu isteria gripei aviare, cum statul trădează populaţia din Germania prin intermediul unor persoane care se prezintă ca fiind cercetători cu cunoştinţe mai bogate. Este prevăzută o chimioterapie forţată şi în primăvară se doreşte ca întreaga populaţie germană să fie vaccinată de două ori împotriva fantomaticei gripe aviare.
Dar până acum nu a fost depistat niciodată un virus al gripei aviare, nici vreun alt virus care să fie în legătură cu această boală. „Astfel de viruşi nu există”. El a fost descoperit în acelaşi mod cum a recunoscut ministrul despre virusul confirmat al SIDEI, adică pe baza unui consens ştiinţific internaţional şi afirmat în acest fel ca fiind existent.
CR: Dar virusul gripei aviare H5N1 primejdios pentru om a fost confirmat cu exactitate într-un laborator din Anglia în ultimele zile!
SL: Dacă vreodată s-a depistat un virus concret într-un corp sau un lichid, de exemplu la păsări, atunci orice cercetător mediocru poate în timp de o zi să verifice într-un laborator dotat mediu dacă acest virus se poate regăsi într-un cadavru. Dar aceasta nu s-a petrecut niciodată şi acest lucru este combătut de utilizarea unor procedee de testare indirecte, complet nesemnificative.***
De exemplu se afirmă că există anticorpi care s-ar uni cu corpul virusului descoperit şi numai cu acesta, iar prin descoperirea acestei legături dintre corp şi anticorp s-ar demonstra existenţa virusului declarat.
În realitate însă, anticorpii declaraţi nu sunt decât nişte proteine sanguine solubile, care joacă un rol principal în izolarea celulelor care cresc şi se multiplică şi în vindecarea rănilor. Aceste proteine sanguine, numite globuline, se combină în eprubete, în concentraţie corespunzătoare de acizi şi baze, minerale şi mediu de soluţie, în mod controlat cu alte proteine. Prin urmare orice probă din animal sau om poate fi testată după cum se doreşte ca pozitiv sau negativ. Deci aceasta este şi trebuie spus foarte clar, un capriciu criminal.
Iar atunci când se afirmă că prin intermediul tehnicii biochimice de multiplicare, prin reacţia în lanţ de polimerază (PCR), care multiplică aşa numita substanţă ereditară a virusului şi astfel se stabileşte existenţa virusului, aceasta este o înşelătorie, în primul rând pentru că nicăieri nu există o substanţă ereditară a vreunui virus care să provoace o boală şi cu care să se poată compara particule înmulţite artificial din această substanţă ereditară şi, în al doilea rând, se multiplică doar particule de substanţă ereditară care deja au fost găsite în fluide, pentru a fi folosite ca dovadă indirectă a virusului afirmat.
Deci este foarte simplu:
O mie de dovezi indirecte, de exemplu cercurile din lanurile de grâu nu sunt făcute de OZN-uri. Nici nu trebuie să avem posibilităţile englezilor pentru a citi publicaţiile la care fac referire înşelătorii de viruşi şi pentru a vedea cu proprii ochi că nicăieri nu apare un virus: dacă se întreabă vreun cercetător despre dovada existenţei viruşilor afirmate, de ex, a lui H5N1, atunci nu se primesc decât răspunsuri evazive şi niciodată un răspuns concret.
La TV am auzit mereu că testele s-au făcut într-un laborator din Anglia. Numele acestui laborator nu l-a aflat publicul larg. Este vorba de laboratorul de referinţă a UE pentru gripă aviară din Weybridge. Eu am cerut de mai multe ori de la cercetătorii de acolo dovezi ale existenţei virusului H5N1. Ei nu mi-au răspuns decât o singură dată şi apoi deloc, iar acest singur răspuns a fost că ei nu au înţeles întrebarea mea. Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi mai ales coordonatorului pandemiei gripei aviare, germanul Klaus Stöhr, le-am scris de asemenea de mai multe ori şi i-am rugat să îmi dea dovezi ale existenţei virusului gripei aviare. Nu a reacţionat nici OMS, nici Klaus Stöhr.
CR: Ce înseamnă totuşi acest H5N1 de care tremură întreaga lume?
SL: „H” este pentru hemaglutinină*** şi „N” pentru neuraminidază***. Pseudo-virusologii afirmă că în învelişul viruşilor gripei se găsesc proteine de tip hemaglutinină şi proteine de tipul enzimei neuramidază.
Sub denumirea de hemaglutinine în biochimie sunt cunoscute substanţe diferite, nu doar proteine, care combină hematiile (globulele roşii) între ele.
Pseudo-virusologii au fost de acord că în învelişul viruşilor gripei se găsesc 15 tipuri de proteine diferite care au calităţile hemaglutininei. „5” este pentru al cincilea tip unei proteine afirmate, care din nou a fost depistată indirect. Pentru a stabili dacă există virusului gripei, în laborator se amestecă hematii cu probe în care se presupune că există virusul afirmat. Dacă aceste hematii se unesc, atunci se afirmă că hemaglutinina dintr-un virus gripal ar fi responsabil de această unire, fără ca vreodată, dintr-o probă sau un astfel de amestec, să se fi izolat un virus, ca să nu spunem că nu s-a văzut niciodată.
Din felul în care se realizează aceste legături, la fel cum făceau şi „văzătorii” din Asterix şi Obelix, se concluzionează despre ce tip de hemaglutinină este vorba. Acestor cercetători le stau la dispoziţie o multitudine de procedee de testare, care le asigură prin compunerea lor, să fie arătat exact acel tip de hemaglutinină pe care l-a presupus dinainte cercetătorul care testează.
În acelaşi mod se petrece şi cu enzima neuramidază, care se afirmă că este un component al învelişului viruşilor gripei. Pseudo-virusologii afirmă că există 9 tipuri diferite ale acestei enzime. În realitate neuramidaza este o enzimă care reglează tensiunea de suprafaţă prin scindarea în particule a unui aminoglucid numit acid neuraminic, ceea ce este determinant pentru funcţionarea corectă a metabolismului. Analog cu hemaglutinina „virală” există o multitudine de procedee de testare comerciale, care „indică” exact rezultatul, adică tipul de neuramidază, pe care l-a presupus dinainte virusologul „văzător”.
Deci nu este de mirare, că a dispărut fără urmă curcanul aparent mort din cauza virusului H5N1 al ţăranului de 73 de ani Dimitris Kominaris de pe insula din Marea Egee Inousses, nici în laboratorul britanic de referinţă nu a ajuns vreo probă din Grecia, dar mass-media clar-văzătoare a relatat că deja prima probă confirmă suspiciunea.
Pentru a depista H5N1 nu este nevoie de probe, căci aici este vorba, ca şi în alte epidemii afirmate, despre o acţiune plănuită, pentru a ne induce starea de panică din motive politice.
CR: În mass-media se arată mereu fotografii ale viruşilor gripei aviare şi ale gripei. În unele din aceste fotografii se văd nişte formaţiuni sferice. Acestea nu sunt viruşii?
SL: Nu! În primul rând aceste formaţiuni sferice, care ar trebui să fie viruşii gripei şi recunoscute de orice microbiolog, sunt particule create artificial din grăsimi şi proteine.
Laicul poate verifica aceasta întrebând de o publicaţie ştiinţifică în care să fie prezentate aceste imagini, unde sunt descrise şi documentate conţinutul. Nu există nici o astfel de publicaţie.
În al doilea rând, fotografiile care ar trebui să reprezinte viruşii gripei aviare înseamnă pentru orice biolog componente absolut normale ale celulelor, sau arată chiar celule întregi, care tocmai se află în procesul de export sau import de particule celulare sau metabolice.
Din nou laicul poate verifica aceasta foarte simplu, întrebând de publicaţia care stă la bază şi din care provin aceste fotografii: el nu va primi niciodată vreo publicaţie. Breasla celor ce induc starea de panică nu divulgă aşa de uşor fundamentul comercial pentru care au făcut această înşelăciune cu experienţele de laborator şi pe animale.
Dacă sunt întrebate agenţiile de fotografiere sau la dpa*** de unde si-au procurat fotografiile, atunci acestea te îndrumă la Autoritatea americană pentru epidemii CDC a Pentagonului. De la acest CDC provine singura fotografie a afirmatului H5N1.
Această fotografie arată secţiunea longitudinală şi totodată diametrală a tuburilor din celule, care au fost omorâte în eprubetă. Aceste tuburi se numesc în literatura de specialitate microtubuli şi au rolul de transport şi de comunicare între celule şi la diviziunea celulară.
CR: S-a arătat însă că H5N1 omoară embrionii de pasăre şi se poate multiplica în ouă. Care este realitatea?
SL: Aceste experimente se folosesc de mai bine de 100 de ani pentru a „demonstra” existenţa unor viruşi foarte diferiţi, de exemplu a virusului afirmat al vărsatului de vânt. Se injectează prin coaja oului diferite extracte în embrion. În funcţie de cantitatea injectată şi în ce parte a embrionului s-a injectat cu extractul aparent „infectat cu virus”, embrionul moare mai devreme sau mai târziu. El tot ar muri, chiar dacă extractele ar fi fost în prealabil sterilizate.
Această moarte este prezentată de aceşti virusologi ca fiind dovada directă în primul rând pentru existenţa virusului, în al doilea rând pentru capacitatea de multiplicare a virusului şi în al treilea rând pentru izolarea virusului.
Din embrionii de pasăre omorâţi în acest fel, omorâţi anual cu milioanele de către concernele de vaccinuri, se produc diferite vaccinuri.
Pe lângă embrionii de pasăre, în eprubete se distrug şi celule pentru ca moartea acestor celule să fie o dovadă a existenţei, multiplicării şi izolării virusului care provoacă boala. Dar nicăieri nu s-a izolat un virus şi nu s-a redat fotografia la microscopul electronic şi nici componentele sale în procesul care se numeşte electroforeză.
CR: Ce distruge totuşi păsările şi animalele în experimentul cu animale, dacă nu este H5N1?
SL: Şi aici trebuie verificate publicaţiile care descriu aceste experimente. Păsările sunt sufocate încet în timp de 3 zile prin administrarea de lichid, prin tubul respirator.
În micile maimuţe de Java cu 30 de zile înainte de infecţia afirmată, se implantează în partea inferioară a bazinului un emiţător de temperatură, cu 5 zile înainte de infecţie sunt fixate într-o cameră cu presiune scăzută şi la infecţia propriu-zisă acestor animăluţe li se administrează lichid prin tubul respirator, calculat ca pentru oameni, adică 8 pahare de rachiu. Particule din acelaşi extract din celule moarte, deci putrezite, li se injectează animalelor în ambii ochi şi în amigdale. De mai multe ori li se provoacă animalelor stări de sufocare prin spălarea bronhiilor, etc. Pagubele şi distrugerile rezultate sunt anunţate ca fiind rezultatul lui H5N1.
Eu i-am informat de acestea pe fostul ministru al Protecţiei consumatorului, dna Künast şi pe actualul ministru Trittin care se dau drept ocrotitori ai animalelor, prin referenţii lor personali. Însă nu a urmat nici o reacţie.
CR: Dar totuşi s-a reconstruit genetic virusul gripei spaniole şi de asemenea s-a identificat ca fiind un virus al gripei aviare!
SL: Ceea ce a fost aşa-zis reconstruit genetic, nu este nimic altceva decât un model al unei substanţe ereditare a unui virus gripal. Un virus gripal nu a fost niciodată izolat. Şi niciodată nu a fost izolat o substanţă genetică a unui virus gripal. Tot ceea ce a fost făcut, a fost să se multiplice substanţă ereditară prin metoda de multiplicare biochimică „reacţia în lanţ de polimerază”. Cu această metodă este posibil să se multiplice secvenţe noi, scurte, de substanţă ereditară, care nu au fost niciodată existente înainte.
Deci cu această tehnică este posibil să se manipuleze amprenta degetului, adică la testare să găseşti pe cineva identic sau diferit de proba „găsită”.Numai dacă se găseşte multă substanţă ereditară de comparat, amprenta genetică a degetului poate coincide cu o oarecare probabilitate, presupunând că testele se fac cu toată atenţia.
Dr. Jeffery Taubenberger, la care se face referire asupra afirmaţiilor de reconstrucţie a virusului pandemiei din 1918, lucrează pentru armata americană şi a lucrat mai mult de 10 ani să creeze pe baza probelor din diferite cadavre umane, cu ajutorul tehnicii de multiplicare biochimică PCR, secvenţe scurte de substanţă ereditară. Din multitudinea de secvenţe create le-a căutat pe acelea care semănau cel mai mult cu modelul substanţei genetice a idee unui virus gripal şi apoi le-a publicat.
În nici un cadavru însă nu s-a văzut un virus, nici nu s-a depistat a fi vreunul, precum nici nu a fost izolată vreo secvenţă de substanţă ereditară. Prin intermediul tehnicii PCR au fost cerate din nimic secvenţe de substanţă ereditară, care nu au putut fi depistate înainte.
Dacă ar fi fost prezenţi viruşi, atunci aceştia ar fi putut fi izolaţi iar din ei izolată substanţă ereditară, fără eforturile tehnicii PCR necesare pentru crearea „cu intenţie absolut clară de înşelăciune” a unui model de substanţă genetică a ideii de virus gripal.
CR: Cum poate laicul să verifice această afirmaţie?
SL: Despre aceste secvenţe scurte, care în sensul geneticii nu sunt complete şi nu sunt suficiente pentru definirea unei gene, se afirmă că ele împreună ar reda întreaga substanţă ereditară a unui virus gripal.
Pentru a putea întrezări această înşelăciune, se pot aduna lungimile de secvenţe publicate pentru a constata că suma lungimilor fiecărei secvenţe care ar trebui să dea întreaga substanţă ereditară a virusului gripal afirmat, nu dă lungimea ideii genomului pentru modelul de virus gripal.
Mai simplu este să se întrebe în ce publicaţie există o fotografie electrono-microscopică a acestui virus aparent reconstruit.
CR: Se afirmă că experimentele ar fi demonstrat că acest virus reconstruit din 1918 are efecte mortale eficiente. Ce nu poate fi adevărat din această afirmaţie?
SL: Dacă injectez un embrion de pasăre în mijlocul inimii cu un amestec de secvenţe de substanţă ereditară artificială şi proteine, atunci el va muri mai repede decât dacă îl injectez periferic cu acelaşi amestec.
Dacă adaug la nişte celule din eprubetă o cantitate de secvenţe d substanţă ereditară creată artificial şi proteine, atunci celule vor muri mai repede decât în condiţiile standard de moarte a celulelor dintr-o eprubetă, ceea ce este considerat „în mod normal” ca dovadă pentru existenţa, izolarea şi multiplicarea viruşilor afirmate.
Pe baza acestei substanţe ereditare create artificial, considerată virală, se creează în calculator modele de proteine. Din aceste modele de proteine, calculatorul reconstruieşte înfăţişarea unui virus întreg.
Aceasta este tot, dar toată lumea crede că în laborator pot fi reconstruiţi viruşi. Deci nu este de mirare, că se afirmă pe baza comunicatelor CIA şi ale serviciului secret britanic M16 că în Coreea de Nord, regimul comunist ar crea viruşi gripale mai periculoase decât H5N1.
CR: Care sunt concluziile pe care le trageţi Dvs.?
SL: Pentru că nu s-a găsit încă liderul afirmatei Al Quaida, Bin Laden, (el kaida înseamnă în limba arabă „cale”), pentru că înainte de instalaţia de încălzire care ameninţa prăbuşirea zgârie-norilor din New-York nu se auzise de această organizaţie, pentru că la Saddam nu s-au găsit mijloacele de distrugere în masă, cum se afirmase că ar fi virusul vărsatului de vânt, motivul pentru al doilea război în Irak şi pentru că acum din nou se afirmă existenţa unor viruşi mortali, ar trebuie să fie clar cine sunt în realitate teroriştii şi care sunt adevăraţii atentatori sinucigaşi: Toţi cei ce sunt contribuie la panica virală şi participă la aceasta!
În planurile de pandemie la anunţarea unei pandemii de gripă aviară de către OMS este prevăzută o posibilă prăbuşire a sistemului de aprovizionare şi a ordinii oficiale. Estimările de până la 100 milioane de morţi trebuie luate în serios.
Eu văd ameninţaţi locuitorii din azilele de bătrâni, care alături de copiii mici sunt primele victime fără ajutor în momentul izbucnirii haos-ului şi a prăbuşirii sistemelor de aprovizionare, deci şi a ordinii oficiale. Ar fi greu de imaginat ce se va petrece dacă această stare de urgenţă ar fi provocată în timpul iernii.
CR: Tamiflu, care acum este procurat şi pus la „rezervă” cu banii din impozite fereşte oamenii de gripă aviară?
SL: Nimeni nu afirmă că acest mijloc fereşte de gripă. Tamiflu are acţiune de a bloca neuramidaza. El stopează în organism funcţia glucidului acid neuraminic, care este răspunzător de tensiunea superficială a celulelor.
Printre efectele secundare enumerate pe prospectul de la Tamiflu sunt simptome aproape identice cu cele ale unei gripe rebele. Deci acum sunt stocate în cantităţi mari aceste medicamente care provoacă exact aceleaşi simptome care apar într-adevăr la o gripă şi care dispar „cu medic după şapte zile şi fără medic după o săptămână”.
Dacă Tamiflu se administrează unor oameni bolnavi, atunci mai mult ca sigur că simptomele vor fi mai grele decât în cazul unei gripe rebele. Dacă izbucneşte pandemia la oameni, mulţi oameni vor lua acest medicament în acelaşi timp. Atunci vom avea într-adevăr un simptom clar de pandemie Tamiflu. Atunci ne vom aştepta şi la morţi de Tamiflu şi aceasta se va interpreta ca o dovadă a periculozităţii gripei aviare şi pentru marea grijă pe care are statul pentru sănătatea oamenilor.
Acum se desfăşoară modelul deja experimentat cu SIDA. În Spania, pe prospectele medicamentelor pentru SIDA scrie că nu se ştie dacă simptomele sunt cauzate de medicamente sau de virus.
CR: Atunci nu recomandaţi nici o vaccinare generală sau un vaccin special împotriva gripei aviare?
SL: Eu nu recomand sminteala.
Fiecare vaccin conţine substanţe toxice care acţionează pe timp îndelungat cu daune persistente mai mici sau mai mari. Legea de protecţie a infecţie necesita ca premiză de îndeplinit „ a exista”, realitatea unui agent patogen, respectiv a unui virus.
Pentru că despre niciunul dintre aşa numiţii viruşi care provoacă boli nu se poate şi nu e voie să fie afirmat ca fiind existent nici nu poate fi vorba despre un vaccin eficient împotriva gripei, darămite a gripei aviare.
La fiecare vaccinare care s-a realizat în Germania după intrarea în vigoare a legii de protecţie a infecţiilor la 01.01.2001 este vorba despre o faptă penală de vătămare gravă corporală. Bine-nţeles că eu nu recomand să vă consideraţi ca victime ale faptelor penale şi ale fărădelegilor.
CR: După părerea Dvs. cine se află în culisele evenimentelor care se petrec în prezent?
SL: Despre aceste lucruri nu se pot face decât speculaţii.
Sigur că industria farmaceutică se bucură cel mai mult de această afacere cu panica gripei aviare. Dar în realitate fiecare este implicat în această sminteală. Situaţia este aşa cum este. Situaţia ar putea să ajungă acolo, pentru că noi ca cetăţeni ai statului am îngăduit ca statul nostru să acţioneze în acest fel împotriva oamenilor, deşi statul nostru este formal un stat de drept democratic.
Cine aşteaptă ca industria farmaceutică să schimbe ceva pentru bunăstarea oamenilor, acela va aştepta în zadar. Cine nu se opune acum, acela trăieşte în sens invers. Fiecare poate cere dovezi ştiinţifice la Ministerul federal al Protecţiei Consumatorului, la Ministerul Sănătăţii, etc., la ci care contribuie la această isterie.
Cei ce aşteaptă să acţioneze „ceilalţi”, aceea să nu se mire când ceilalţi nu vor face nimic şi situaţia nu va rămâne neschimbată, ci se va înrăutăţi. În cele din urmă, în spatele acestei poveşti ne aflăm noi, cetăţenii statului, noi care am privit şi suportat cu indiferenţă ani întregi această sminteală. Trebuie să începem deci să conştientizăm răspunderea pe care o avem faţă de societate, dacă nu vrem să devenim victimele unei stăpâniri totale şi a haosului unei pseudo ştiinţe necontrolate.
CR: După părerea Dvs. mai întâi trebuie luptat cu ştiinţa?
SL: Stăpânirea unei pseudo-ştiinţe trebuie depăşită printr-o ştiinţă socială, care să fie stabilită prin obligativitatea pentru adevăr, prin verificabilitate şi aplicabilitate.
Limbajul ştiinţei medicale universitare actuale susţine deschis că în prim plan este stăpânirea necontrolată a unui stat de drept democratic, dacă se convoacă pentru „concepţia de stăpânire în ştiinţa medicală” mediciniştii şi statul, căruia ar trebui să ne subordonăm, chiar dacă această stăpânire afirmă că bebeluşii sunt aduşi de barză sau pământul este plan.
Dar noi nu avem nici un motiv să ne plângem. Oricum, nimeni nu trebuie să se mire dacă va îndura mai departe că ne subordonăm acestei stăpâniri, aşa cum ne comportăm faţă de absurditatea afirmaţiei unei gripe aviare, când se trezeşte dimineaţa şi constată cu surprindere că este mort: ucis de stăpânirea pe care el ca cetăţean al unui stat de drept democratic a tolerat-o.
Într-un stat de drept democratic nu ar fi posibilă nici panica de gripă aviară, nici SIDA, nici vaccinarea. Noi, cetăţenii statului trebuie să realizăm statul de drept. Atunci nu are nici o şansă nici SIDA, nici pseudo-ştiinţa, nici gripa aviară. Eu nu pot decât să spun: Nu acorda nici o şansă gripei aviare! Nu crede minciunile care ţi se servesc! Verifică totul! Foloseşte-ţi inteligenţa şi discernământul!
–––
🙂 🙂
De Philipp Berger:
24.02.2006
„Din nou cincizeci de lebede moarte pe insula Rügen din Mecklenburg-Vorpommern!” se auzea la radio. La jurnalul zilei se spunea că nu sunt destui voluntari pentru a putea aduna lebedele moarte care se găseau poarte cu „miile” pe insula Rügen. De o săptămână mă jucam cu gândul să fac un circuit turistic pe insulă, Acum eram chiar dornic să ştiu cu exactitate totul.
(c)faktuell
Am căutat numărul de telefon al Oficiului pentru Sănătate din Rügen. Asta m-a costat ceva timp, căci pagina oficială a insulei Rügen nu se găseau nici un fel de astfel de date. Panica creştea în mine. Era vineri şi timpul se scurgea, căci de la amiază toate autorităţile intră în week-end. Am avut noroc. Orarul de lucru pentru situaţii de necesitate arăta altfel pentru angajaţi în această zi. Până am găsit numărul de telefon se făcuse deja după-masă.
La capătul celălalt a răspuns o voce feminină. A ascultat pe scurt nelămuririle mele şi mi-a făcut legătura în cele din urmă cu o expertă, pe care o chema dna Schmidt. Doamna Schmidt abia dacă a putut să se abţină să mă avertizeze de primejdia virusului. „ Da, da, virusului care a fost confirmat în cele două lebede moarte este foarte patogen” m-a anunţat dânsa.
Eu am rămas perplex la o astfel de formă de salut, m-am prezentat apoi şi i-am explicat situaţia mea. Eram un turist potenţial pe insula Rügen şi am sunat numai pentru a-mi putea face o imagine despre situaţie, deoarece ştirile nu au fost elocvente. Răspunsul doamnei Schmidt la întrebarea mea, cât de critică este situaţia, a fost: „Este foarte gravă. Dar totuşi puteţi veni liniştit, dacă staţi la distanţă de păsările sălbatice.” Acestea ar putea avea în ele virusul H5N1 ultra patogen, care poate deveni primejdios numai prin contactul direct cu păsările, „adică dacă de exemplu mângâiaţi păsările moarte sau le sărutaţi”. „Să le sărut?” am întrebat uimit.
În sfârşit, ţări străine, obiceiuri străine. Poate că pe insula Rügen se obişnuieşte sărutatul de păsări sălbatice. Sărutatul şi alintatul lebedelor, un nou sport în vogă. Am lăsat deocamdată acest gând de-o parte, căci doamna Schmidt tocmai îmi explica că deşi „peste tot ar fi lebede moarte, totuşi situaţia este sub control”. Multe lebede ar fi pe gheaţa pe care voluntarii nu pot călca fără să fie în pericol, pentru a le aduna. De aceea pentru moment nu este nevoie de alţi voluntari. „Ei bine, fără voluntari, dar totuşi concediu” m-am gândit eu şi am întrebat mai departe:
„Există zone închise în care nu se poate ajunge ca turist?” „Nu” a zis doamna Schmidt, „deşi există anumite zone periculoase, ca turist se poate ajunge însă peste tot. Dar în general este de preferat a se evita contactul cu păsările moarte şi mai ales de a nu le săruta.” Din nou să nu sărut lebedele. Femeia mi s-a părut cam fixată pe sărut. Şi de această dată am trecut peste acest aspect.
În schimb am făcut constatarea: „ Aceasta înseamnă că nu este chiar aşa de grav cum se tot precizează la ştiri?” Acum doamna Schmidt a devenit foarte agitată. „Ba da, ba da, virusul este foarte patogen, este tot timpul primejdios. Nu aveţi voie în nici un caz să mângâiaţi lebedele moarte sa să le sărutaţi!”. Încet, încet povestea asta cu sărutatul m-a enervat şi pe mine. Să fi fost pe insula Rügen o obişnuinţă să atingi fiecare lebădă moartă şi să îi dai un sărut de rămas-bun? Se făceau aici cumva chefuri sălbatice pe ştrand, alintând lebedele sălbatice? Sau doamna Schmidt era deja pregătită pentru week-end? Eu am renunţat la temă. Doamna Schmidt îşi a mai accentual la sfârşit că dacă se respectă aceste indicaţii, pot veni liniştit în concediu pe insula Rügen. De asemenea mi-a mai sugerat să mă uit atent după penaj mort şi să caut „activ” păsări moarte. Dar să mă mai gândesc dacă vreau să vin. „Mda” m-am gândit eu. „Insula Rügen este probabil foarte întortocheată, stâncile împiedică vederea, probabil de aceea trebuie să te uiţi „activ” după multele păsări moarte.” Mi-am luat rămas bun de la doamna Schmidt şi m-am decis să întreb localnicii.
Prima mea staţiune a fost Neuendorf la Lacul Hidden. (c)FAKTuell
Telefon a sunat, eu m-am prezentat şi am explicat nelămuririle mele. Se pare că telefon meu nu a deranjat, căcidomnul Müller şi-a luat imediat timp să îmi răspundă la întrebări. Erau acelaşi pe care i le pusesem doamnei Schmidt. Dar se părea că domnul Müller locuia în cu totul altă parte. El mi-a povestit că moartea lebedelor este foarte normală pentru acest anotimp. „În fiecare an lebedele se adună în golful ferit Wieker Bodden şi ale curentului Rassower pentru a ierna. Sunt zeci de păsări care mor în fiecare iarnă, o parte îngheaţă deasupra gheţii şi rămân acolo, altele sunt luate de apă.” Acum însă este foarte diferit. „Doar în acest an” şi-a dat dânsul cu părerea, „echipele de filmare se opresc la fiecare lebădă în parte. În mod normal aceste lebede erau hrănite în fiecare an în timpul iernii.” Dar în acest an nu s-a întâmplat aceasta. „Dece? Aş fi interesat să ştiu şi eu.” Oricum anul acesta au fost mai multe păsări moarte decât în anii trecuţi. „Fie îngheaţă, fie mor de foame. În mod normal cadavrele acestor păsări sunt mâncate de vulpi şi duse de aici.” L-am întrebat despre părerea dânsului referitoare la patogenitatea virusului. Răspunsul său a fost plin de discernământ. „Ah, ştiţi, acesta o fi fost tot timpul în aceste păsări. Aceasta este natura. Doar că oamenii vor să facă acum din aceasta o mare poveste. Ei pot la fel de bine să se ducă şi să confirme la vulpile moarte turbarea. Şi totuşi ele mor de foame, pentru că nu li s-a permis în acest an să se atingă de hrană – ca în acest an, de lebede. Şi toate acestea, deşi această iarnă a fost mai geroasă decât în ultimii ani! O mare porcărie, dacă mă întrebaţi!” Domnul Müller a mai povestit un pic despre avantajele unei excursii pe insula Rügen cu o pauză la Lacul Hidden. Mai ales în acest an este deosebit de gol şi de liniştit.
Următoarea localitate vizată a fost Schaprode. Am sunat la o doamnă care mi-a închis receptorul în timp ce îi povesteam situaţia mea. Probabil că nu fusesem primul care sunase la dânsa. Aşa că am sunat la a doua persoană din Schaprode, la doamna Meier. Doamna Meier părea a avea o voce foarte prietenoasă, dar cu un uşor supraton de enervare. I-am explicat ceea ce i-am spus şi domnului Müller şi am informat-o că deja sunasem la Oficiul pentru Sănătate din Begen, şi că cei de acolo m-au « zăpăcit » şi mai tare. Când a auzit aceasta, supratonul din vocea ei a dispărut. Doamna Meier a început să povestească. Povestea dânsei semăna foarte tare cu cea a domnului Müller, dar se deosebea puternic de cea a doamnei Schmidt. Dânsa chiar a afirmat că nu se poate lua în serios afirmaţiile Oficiului pentru Sănătate. La sfârşit m-a invitat chiar atunci când voi veni în Schaprode să o vizitez la magazinul dânsei.
Eu tot nu am fost mulţumit. Următoarele mele victime locuiau în Trent şi Vaschvitz. Astfel am mai aflat încă ceva: la întrebarea mea dacă ar exista zone închise, un domn mi-a spus: „Da, da, acolo în spate în pampas, au închis cu bandă de la poliţie, legată de câţiva stâlpi. Dar totuşi se poate merge acolo, pentru că nu este nimeni care să controleze.” În mod asemănător am auzit răspunsurile tuturor celor pe care i-am sunat, printre ei fiind ţărani, vânzători, chiar şi un medic veterinar. Recunosc că în acea vineri am rămas destul de confuz după toate telefonatele mele. În timp ce îmi pregăteam o cafea în bucătăria mea, a venit Felix, un vecin de pe acelaşi palier din cămin. Pesimist, a comentat că nici nu mai îndrăzneşte să mai mănânce ceva. „Boala vacii nebune, carne putrezită, acum gripă aviară, nici verzături nu poţi mânca căci sunt pline de pesticide”. Eu i-am zis: „Lasă, este numai pe jumătate rău!” Atunci i-am povestit de cercetările mele personale. Şi am sfârşit, luând-mi angajamentul să mă duc să văd eu însumi, cu ochii mei, toată poveste. „Îţi aduc şi câteva pene de lebedă” am zis rânjind. Felix s-a uitat curios la mine. În ochii lui se citea un amestec de compasiune şi de prudenţă. Apoi a plecat din bucătărie. „ Eu m-aş mai gândi un pic înainte de pleca, dacă aş fi în locul tău” a spus la ieşire. „Doar nu se scriu toate lucrurile în ziare şi se dau publicului fără a fi verificate. Or şti jurnaliştii ce relatări fac.” M-a părăsit cu aceste cuvinte. M-am uitat pe fereastră. „Păcat că aici la etajul nouă abia de există păsări”, m-am gândit eu.
Oricum, pentru Frankfurt, acesta era un colţ destul de verde şi animat, în apropiere este un cimitir.
Cei ce locuiesc mai jos, auzeau cu siguranţă primăvara câte un ciripit de pasăre, printre ţiuitul sirenelor pompierilor şi scârţâitul metroului când ia curba la ieşire din depou. „Totuşi” m-am gândit eu. „Nu este un loc bun pentru gripa aviară.” Apoi m-am întors în cameră. Trebuia să îmi pregătesc rucsacul pentru Rügen.
–––-
Nostrabrucanus 